separare funcţională

29 Noiembrie 2007

pe tovarăşa viviana reding o mâncat-o-n scorbură să deie drumul la o serie de concepte revoluţionare (băi, unde am pus steagu’ ăla roşu?) pentru telecoamele ioropene, printre care cel mai ghilotinos, vorba lu’ robespierre, ie ăla cu separarea funcţională.

iuliu-bacsi, ministrul nostru aitiensi, a zis că aşa ceva nu e nimerit chiar pentru toate ţările din ue. corect şi nu prea. acum, piaţa ro de telecom e aproape de starea de febră, mai are un pic şi intră în spasme. iete:

orange şi vodafone nu s-au mulţumit cu telefonie mobilă, dau şi fix, şi voip, şi vpn, şi colocare (pentru prieteni), orange copiază romtelecomu la oferta aia de internet cu hardware subvenţionat, romtelecomou dă şi voce (nu moca, că nu-i dă voie anrcti) şi internet şi televizor la farfurie, upc şi rds dau şi voce (moca, că ei au voie, da, domnu’ georgescu?) şi internet şi televizor, şi pe fir şi la farfurie… numa’ cosmote stă-n voce şi gata.

băi, ia să separe careva funcţional, că altfel nu mai funcţionează, toate astea, să ştiu şi eu cine şi ce face? să avem şi noi o concurenţă mere-cu-mere şi pere-cu-pere, să nu mă mai zăpăceşte ofertele astea cumulate, că mă enervez şi cine ştie ce mai scriu la ziar.

portabile meid in romeinia

29 Noiembrie 2007

portabile meid in romeinia

zice o stire spăimoasă în evezeul de azi, cu semnătura confratelui adi popa.
bine-bine, să fie maguayul românesc, să fie laptoapele lor x-şi-nu-mai-ştiu-cum româneşti, dar să ne fie clar: este made in Chine, frate.

pen’că toată lumea bună îşi face portabilele fie pe continent, fie pe insula colaterală taiwan, aşa că maguay nu avea cum, în ruptul capului, să fie mai jmeker decât hp, fsc, lenovo, acer, assus, toshiba, sony etc.

vorba aia, dacă se făcea fabrică de laptopuri p-aci prin cartier, afla şi mandea. şi dacă nu mă credeţi, mereţi pe la fabrica aia cul a lu’ completelectroserv, pe dreapta aftostrăzii buc-piteşti, unde se piteşte vopsită în alb ditai cea mai nou şi steităvdiart instalaţie de montat PC-uri. nu laptoape.

în fine, mai iereau de remarcat interpretările fanteziste ale confraţilor asupra rezultatelor seci ale ote grup, romtelecom grup, cosmote grup şi ce alte grupuri mai sunt.

for dă record, băi poeţilor: ROMTELECOM A FĂCUT 1,7 MIL. IOROI PIERDERE, PE T3. restu’ ie literatură.

no hai că vin neşte mailuri şi tre’ să răspund. parakalo!

reactii la hanaliza cu vista

28 Noiembrie 2007

in beseul de marti, 27 noiembrie, la focus, iaste una bucata hanaliza megacompetenta cu vista versus xp, plus neste dikisuri de la un amic gartnerian. hanaliza ca hanaliza, da’ replicile fanclabului meu iereau Dcitit, drept pen’care le-am pasteifiat acilea spre delectare.

Tehnologia merge inainte nu inapoi.
de Ionut C.Daca la nivel de corporatie lucuriile merg asa, sa stiti ca firmele mici si mijlocii inca mai folosesc programe sub MS-DOS si calculatoare pentium 1 si pentium 2. Iar patronii nu vor sa investeasca in tehnica de calcul si in pregatirea angajatiilor. Lucrez pe segmentul asta si este dezastru..Nu conteaza ca Microsoft nu ofera suport pentru windows 2000, si asa programul ala facut in FOX PRO sub DOS nu are nevoie de conexiune la internet, deci nici de updateuri..iar vista care necesita alte computere si alte softuri si mai trebuie sa se maturizeze, dar asta este doar la IMM-uri; cand termin facultatea poate o sa ma angajez intr-o firma mare cu computere mai noi 🙂
27 noiembrie 2007, 01:21
microsoft = piratii it no.1
de puiu pizmiice sistem fecalifer vista!l-am probat si eu:nu il recomand nimanui, mai cu seama celor care au un sistem stabil pe care pot sa-si ruleze softul fara probleme. microsoft ar trebui boicotat:sa se prabuseasca sub greutatea lacomiei care-i caracterizeaza!chiar sunt PORCI sa ne oblige sa cumparam rahatul lor! HUOOO
27 noiembrie 2007, 00:44
ce porcarie microsoft
de finulde ce sa nu mai suporte windows 2000 ? e un sistem de operare bun, de ce sa oblige pe cei care au cumparat win 2000 sa renunte si sa treaca la vista ? ce porci.

Sătul de fanteziile lansate prin presa locală de confraţii senzaţionalişti, care mi-au scos peri albi prin redacţie cu ştiri de spaimă (15.000 de angajaţi, 15 ianuarie se deschide, primele 3 telefoane produse se vând lu’ premar, preşu consiliului şi încă un burtos şi tot aşea), am decis să pipăi cu propriile picere noroiul peste care se face măreaţa ctitorie, mărturie a prieteniei dintre popoarele finlandez şi român.

Ceaţa ne învăluia ca vata băţu’ de-l bagi în ureche, frate. Da’ am nimerit pârtia de noroi de acces la fabrică, am ajuns şi am întrebat de domnu’ goldbec, şeful securităţii, că aşea îmi spusese căpriţa care joacă rolu’ de asistentă a derectorului fabricii. După aia am remarcat că pe toate gardurile scria goldbec şi când am dat mâna, în final, cu însuşi domnu’ goldbec, am flat că tipu chiar e şefu total local al şantierului. Oricum, telefonic vorbind, asistentuţa aia mi s-a părut cam aţoasă, părerea mea.

Boon, după neşte amabilităţi de biznes cu domnu goldbec – băiatu’ lu’ tata care a inventat ditai mamutu nemţesc de construcţii cu 800 mil ioroi venituri (păpuşe, nu-i şefu’ securităţii, e numai şefu’) – m-am echipat, împreună cu fotomanu aferent, cu neşte bărci de cauciuc, vestă şi cască plastică şi am purces la şpioneală. Am aflat totu, frate: chit de adânc ie noroiu’, cât de tare bate vântu’, cum să te fereşti de şumacherii ăia cu boldozerele lor.

În rest, neşte stâlpi de beton ţineau neşte grinzi metalice argintii şi un coperiş dân ăla vălurit, iar pe dinăuntru podeaua ierea dă pământ, ca în bordeiele tradiţionale ţărăneşti. Da’ vine betonu şi aplanează toate urmele paşilor mei istorici prin viitoarea fabrică. Cum s-ar spune, am cam călcat peste vreo câteva milioane din ăia 60 de mil ioroi, chit se bagă în proiect.

Boon, după mai bine de o oră de fleonca-fleonca prin noroaiele alea de spaimă, că nehalitu’ ăla de fotoman nu se mai sătura frate să pozează betoane, ţevi, boldozere şi pufoaice, am plecat. Cu bărcile alea de cauciuc fusese fain. În bărcuţele personale, am părăsit incinta şantierului ca o balerină, sărind graţios prin şleaurile trase de camioane în noroiul local, până la maşina redacţiei.

Guerry Ion iaste numele derectorului, care ne-a întâmpinat într-un mod tipic americănesc: „hai, gut 2 si iu, iu ar from ei hangheriăn meigăzin, rait?”
rait, mânca-ţi-aş inbocsu tău. No, hai să tie botiez şi io, mei Gyuri Janos!

În afară de kifla cu revista ungurescă, tipu’ fu tare mişto. Mi-a zis tot, da’ se păstrează pentru ziar, că ie Dcitit taman mâine, vineri, 23 noiembrie.

Ce-i Dnecitit la ziar ie chiar capacitatea de producţie, pe care am aflat-o prin metode specifice: 9.999.999 de moleculare pe lună, când o să lucre acolo fix 15.000 de muncitori, da’ nu din 15 ianuarie 2008, cum s-a înţeles greşit, ci din 15 ianuarie 2009, când fiecare post de lucru va avea 2 muncitori, unu să produce, unu să învaţă ca să lucre după aia în fabrica 2, care va fi gata, gard în gard cu prima care este, pe 15… antantirimogodan, să zicem – iunie 2009, că tot intră copii în vacanţă şi trebe să le cumpără părinţii lor telefoane mobile, aşa că creşte cererea şi ie nevoie de producţie la greu, nu aşea… băi, presa locală! Ia tată marfă tare d-acilea!

Cel mai mişto lucru din toată excursia fu pensiunea joker, din sighişoara, unde mâncarăm super-mega-extra-ieftin, şi la dus şi la întors, cum s-ar spune porţii d-alea duşmănoase, să mori mâncând şi tot să rămâne.

tichirizi, bre

19 Noiembrie 2007

Nu te mai grabi… Orice ai face nu te mai grabi !!!

Orice se intampla in viata este spre binele nostru…asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele dela 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.

La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata… si motivele lor au fost toate lucruri „MICI”:

Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.

Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.

O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.

Un altul a pierdut autobuzul.

Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.

Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.

Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.

Altul nu a gasit un taxi.

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. … De aceea este in viata astazi.

***
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon… adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment…

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.

in fond, orice altceva în afară de viaţă poate fi înlocuit, schimbat, înnoit.
1săptămână cul 🙂

filipissima hez ă niu luc

18 Noiembrie 2007

da, chiar aşea
şi m-a frecat la cap tătă ziua: iete ce frează mi-am tras, ce nu mă admiri şi tot aşea, de parcă ieream la o şedinţă de redacţie de revistă glosi.
o fo la heir stilist, ăla cică ierea „bun”, mai ierea unu mai bun la meserie, şi mult mai „bun” şi tot aşea.
am încercat să-i explic că poveştile cu flăcăi nu mă atrag, da’ degeaba.
şi i-am promis că dacă mă mai freacă la cap, o dau la blog. iete: care o vedeţi, ia spuneţi-i ce plete cul are

mobilă ş-un hârb

18 Noiembrie 2007

cică aaaauto deschide reps de vânzări gard în gard cu viitoarele magazine ikeea. ştiu că original e ikea, da’ mie, român deprins cu accentu’ pe ultima silabă, tot ike-ea îmi ese, nah.

foarte tare: mergi la ikeea, cum spuneam, îţi iei neşte mobelă d-aia şvedă, anostă, dupe gustul meu, da plină de macheting, şi când să ţi-o cari acasă, descoperi că buburuza aia de oraş cu care te dai mare, e mică şi nu inchepe biblioteca Schtchmstychiwxa, la pachet, în microporcbagaj.
nu-i mai bine să-ţ iei o barcă mare, brec eventual, gata frecată, cu 200.000 kilometri pe kilometraj deja reactualizat, lustruită şi cu frecată să acopere milionul de kilometri făcuţi, da’ la preţ de gândac nou?

nu şi oricum nu de la aaaaaaaaaaaaa-uto.
pen’că forumurile sunt pline de spume antiaaaaaaa-etc şi pen’că la chite canapele, bebloteci şi alte aşchii îşi ia omu’ 1dată în viaţă, mai bine te dai cu buburuza nouă, cu garanţie, servis şi aşa mai departe şi când spargi banu pe lemne, închiriezi un aftotransportor, cu tot cu nenei să-ţ care cheresteaua în apartament.

iete şi model de calculea la aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-uto:
pe merţu meu de mioveni îmi ofereau 4tone, la 40.000 kilometri. pe saitu lor, acelaşi merţ de mioveni, numa’ alb, ierea 5tone jumate. 1.500 ioroi iereau probabil polişu la vopsea, curăţatu textilelor, probabil un nou sidipleier (300 lei, max, la orice retail), garanţia cu freză de 6 luni şi, vorba aia, taxa de fraier.

pe toţi pretenii care şi-au luat machină sh i-am auzit cu următorul text: prefer s-o iau de la neneu, mă uit la el şi măcar ştiu dacă e samsar sau proprietar pe bune. după aia, fiecare cu şpaga lui.

punctu’ pe s

18 Noiembrie 2007

motto
ai orizonturi deschise dar e o mică problemă
căci fereastra camerei tale are vedere la ghenă
cheloo

sincer, nu m-am aşteptat ca intervenţia mea la paranghelia lui tatulici să genereze atâtea reacţii. iete o târlă de concluzii:

1 gura păcătosului adevăr grăieşte. joia aia, ieream angajat la ziar ca să apar la tembelizor. dimineaţa m-am dat în spectacol, împotriva principiului meu de manfişism, seara făceam pe egspertu’ lu peşte în telecoame la şou lu bara (sorin barariu, for frendz). aşa că n-am făcut nimic, n-am scris nimic, numai m-am spart în figuri. anonim, nu?

2 de fapt, secme s-a trezit în picere cu microfonu’ în mână jenat de atitudinea elitistă a vedetelor teve faţă cu sondajul. ce bă, nu vă place ce şi cum gândeşte boboru’? kharma. a făcut bâză ciutacu (scuze, nici nu ştiu ce dracu am cu omu’ ăsta, de fapt) pe dandiaconescuîndirect? păi, s-o dăm pe faţă: antena2 este un fel de oteveu cu ştaif, promouri şi marcheting, dar fără purici, pentru intelectuali sau pentru caraghioşii care se jenează să admită că se uită la zerotv. în rest, nivelul e plat rău, invitaţii sunt numai cu 0,0000001 mai spălăţei decât abonaţii la garsoniera din romană.

3 îmi cer scuze lu’ mese că i-am stricat acoperirea. pentru o clipă, ochii lu’ tolontan au sclipit. „mese”, uau – şi gata. nu ierea vorba de mese-mese, ci de mese zis dumitrache, veteran mediafax, un fel de referinţă în domeniu. şi în fond, nu e vorba numai de mese, ci de toţi colegii şi de toate colegele mele cel puţin de-aici din redacţia lu’ beseu, care scrim la greu ce să comenteze vedetele seara la tembelizor.

4 anonimu’ m-a pus la punct (am un filing că e o anonimă, de fapt) cu vdt: da. ai dreptate, noi suntem neşte vedetuţe în cerculeţu’ nostru, da’ atât. ştii care-i poanta cea mai tare? prin 99 sau 2000 i-am luat un interviu tatuliciului, da’ nu mai ştiu pe ce kestie. ei bine, apropo de vedetisme, joi dimi, când intra pe platou, tatuliciul m-a văzut şi mi-a spus, aşea, ca unuia pe care l-ai văzut şi ieri „bună dimineaţa domnu’ secmerean”. faceţi bancuri, daţi-i tare, da’ pe cuvântu’ meu că m-a lăsat fără vorbe. anonim, nu?

5 bat câmpii. ce vrei secme? ai job bun, salar bun, echipă bună, familie sănătoasă, stai drecu-n banca ta şi lasă exchibiţioniştii să ajungă vedete.

subiectul se în”g”hite. e altele mai fier-beton, cum ar fi noua imagine anrcti. mai scorţos, mai înţepăcios, mai vrem. hai că începe o emisiune la radioerevan şi tre’ să ascultez bârfele alea Dnecitit la ziar.

printre vedete

15 Noiembrie 2007

prin grija colegei andreea groenendaic, iete că am apărut şi io printre lumea bună a presei ro, varianta vedetoasă, cu ocazia prezentării de către guru tv tatulici a rezultatelor sondajului ăluia pantagruelic de opinie pentru proiectul zece pentru romania.

da, cine n-avea absolut nimic altceva de făcut a privit cu ne-am încăierat între noi, invitaţii la emisiune, pe tema ce-i aia jurnalist, mai ales că boboru’ figurase ca „jurnalişti” şi pe măscăriciul ăla de badea, şi pe eterna vedetă de tip maratonist răduleasca, şi pe cititoarea-n prompter esca, şi pe caricatura aia de diaconescuîndirect, şi pe radu moraru delabeunuteve şi tot aşa. de fapt, printre ăia nu e niciun ziarist, ci numa’ vedete. ziarişti îs la mine-n redacţie, bă!

deci, din punctul meu de vedere, la tabelă iereau numa’ vedete frate. în sală, în primele rânduri, iarăşi vedete: nemuritorul cristoiu, derbedeul de ciutacu – nu reuşesc să mă uit la emisiunile prin care apare, şi diaconescuîndirect face reiting mai bun la mine la telecomandă – sutălasutăturcescu deja machiat, nelipsitul hurezeanu, plus o serie de iluştrii… cunoscuţi.

singurul jurnalist pe care eu îl cunoşteam pe platoul ăla a fost radu soviani.

boon, deci s-a-ncins tărâţa-n vedete, şi dăi şi dăi cu egsplicăţiuni, până când mandea s-a săturat de circotecă, a ridicat mâna şi le-a arătat cum arată un jurnalist anonim, unul care scrie zilnic la ziar şi află primul, înaintea voastră, a vedetelor, cine ce şi cum. i-am întrebat pe baronii televizorului dacă au auzit de sece, de mese, de alex râ şi, pentru că tăceau cu moace odihnite, m-am oprit.

noi suntem ciudăţeii din presa aiti care ştiu înaintea voastră, vedetelor, când iese sau nu redeseul pe bursă, când se listează romtelecomul la bursă, cine pe cine a cumpărat, de ce şi la ce îi foloseşte, noi vă dăm ştirile pe care voi să le comentaţi.
dacă nu am fi noi… ar fi alţii 🙂 şi aşa şi trebe

poanta e aşea: boboru habar nu are de secmerean, de sece, de mese, de alex de la jurnalul. cum le-am spus şi vedetelor, noi suntem anonimii care vă dăm vouă valoare. că dacă nu ai subiecte, nu ai ce comenta sau analiza.

deci, bravo tatuliciului pentru demers, bravo ălora care au realizat sondajele şi studiul, care au analizat sute de răspunsuri cretine şi le-au unit într-o sinteză coerentă, bravo realităţii şi ruşine aruncătorilor cu vorbele.

băi, nu iereaţi la şourile voastre spumicole. v-aţi dat telectualii lu’ peşte, aţi sărit ca neşte prostituate acuzate că-s curve şi v-aţi dat în stambă spre deliciul tatuliciului – băi, mare vulpoi neneul ăsta… să vezi frate ce de lovituri cu părerea, ce impresii elitiste…

jurnalist e de fapt pălmaşu’ ăla care scrie de bezmetic până se un’ple ziaru’ şi pleacă la tipar, care stă-n noroi până la boabe să transmiţă din căcat, că aşea vrea editoru’ şi cu esca, jurnalist e ăla care-şi bagă pula-n ea de viaţă personală să ajungă la o exclusivitate, să fie primul care o dă.

nu voi, vedetelor. voi? chip toching!

cred că m-am enervat.
şi cum am ajuns în redacţie, am de scris ca la balamuc. ziarist, nu?

tentativă de corupere

14 Noiembrie 2007

semnalăm pe această cale clubului român de presă o tentivă de corupere a colegei mele filipissima de către elgi românia cu una bucată punguţă cu zacăr şi câteva cubuleţe, tot de zacăr, doar-doar o veni joi la nu-ş-ce conferans c-un aspirator.

asta după ce piariţa a dat mailuri prin tătă redacţia…
cât pe ce să pune botu je, da’ am aflat că nu, acel aspirtator minune nu are conexiune uairles şi nici sidi pleier, ca un frigider ciudăţel pe care l-am văzut io mai demult într-un riteil de fiţe.

în fine… finalul e pleoştit, că mai am de scris la o ştire.
hai pa

conferans cu fracturi

13 Noiembrie 2007

motto
împins de plictiseală am mai scris încă un rând
neînţelegând de unde **** mea atât avânt…
cheloo

azi, 13 noiembrie, a fost o zi de excepţie.
în primul rând, dan georgescu, preşu anrcti, a dat un pic de pereţi cu oranj şi vodafon la conferansu de excepţie organizat pe teme de reglementare… reglementare care a provocat spume vurlumisului (marele bos de la ote, marele operator de la grecia, marea destinaţie turistică de la sud etc), care cica ar desfiinţa şi mâine orice formă de aftoritate.

păi io zic aşea: dacă nica nu dedea de pereţi cu romtelecom prin 2003, când cu liberalizarea, nu aveam acuma una bucată derector meseriaş ioannidis (probabil ionescu în română), agresiv şi pus pe biznis, ci tot vreun amorţit din ăla, cum ierea prin 2000-2006, f-un tecnocrat fără complexe concurenţiale.

aşea, romtelecom muşcă, altele nu, da’ acuma romtelecomou a ajuns ciuca bâzei tuturor. păi,
domnu georgescu, se poate neşte şuturi la onorabila instituţie rds/upc care dă telefonie moca, împaketată la paket cu cablu şi net, şi cică e piaţă concurenţială pe bune?

şi după aia, cu respect, neşte vorbe pe tema unui oarecare servici de telefonie mobilă moca printr-un oraş din judeţu behor nu ar strica, părerea mea. numa’ după aia hai să ne dăm la duopolii ăia doi.

boon, deci georgescu a dat leapşa la oranj şi vodafon, că cică şi-au făcutără fifti-fifti lumea mobilă (kir niki, aşa e?), după aia vurlumisu a dat de pereţi cu tot ce înseamnă aftoritate (cum ar fi, moşu a scuipat în ciorba gazdei), apoi a vorbit un guşter de la bulg… pardon, britişi telecom, da’ nu ştiu ce a zis că dădeam pe laiv spumele lu’ vurlu, după aia unu gri (gray, in inglişi) de la vodafon s-a dat mare… că are şi de ce şi dupe aia a venit millet de la oranj care… a vorbit în frangleză. saperlotte, je ne me debrouille pas en franglais, quoi!

finalul a fost mişto, frate, cu kir ionescu de la romtelecomou.
pe faţă, mie îmi place neneul. are nerv. chiar vrea ceva şi asta e de remarcat după ani de zile de adormiţi. elegant, i-a cam tras-o lu georgescu şi pe bună dreptate: păi, dacă e să reglementăm, hai să facem la fel pentru toată lumea. de ce nu face bâză anrcti la serviciile de telefonie fixă ale operatorilor mobili? măcar să dăm şi noi o ştire… ioannidis a dat şi bonus: cică nu poate concura rdsul care dă voce moca cu neşte servicii care se plăteşte. de ce nu?

în fine, a urmat sesiunea de pocnitori şi palpitaţii, la care i-am încăierat un pic pe anonimu de la beteu cu ceilalţi cu o simplă întrebare: dacă madam reding, comisăreasa telecom, ajunge oan dei să cere „separarea funcţională” a unor operatori, şi tot din întâmplare, s-ar putea să fii tu, operatorule cutare, ce ai face?

singurii care au dat cu paru-napoi au fost vurlu şi kir ionescu. cul, pe principiul de parcare „dai, dau şi pun şi 10%”. simpaticul de la beteu a zis relaxat că asta i s-a întâmplat deja, deci…

in skimb, ăia doi tipi cul de la duopoli au bătut câmpii. duopolu’ iaste monopolu în care legea o face… doi, nu unu.

mă rog, fu tare anteresant conferansu. îmi amintesc cu pionerească emoţie alea 3 minute când am reuşit să adun palikarii în jurul meu doar spunând că mi-s presar: kir ioannidis ierea singur cu ţigara, a venit şi vurlu şi a apărut brusc şi kir niki. m-am uitat speriat după sece, să nu mă vază că tocmai scot ceva tare şi când m-am întors, dispăruseră frate toţi.
în locul lor, cătălin dima, meşteru juridic de la romtelecomou, îmi zâmbea dulce.

e, hai, n-o fo chiar aşea, citiţi beseul din 14 no, da’ trebuia să închei şi io literar cumva 🙂
hai pa!

ştire de ultimă oră: gaşca de la aitiu beseului ţine ziaru’, frate. ietete: main de ziar – vodafonele irinei, mainu de la spate, rds-u irinei, undeva în actualitate, meci cablişti versus primărişti, de mandea, la mijloc, evident, 2 pags babane de aiti.
aitipup

un guru poluant

11 Noiembrie 2007

vineri dimi, piata domenii, zona rarefiata din nordul apropiat al bucurestilor. mandea, detasat pe vichend ca port-sacosha si director de achizitii, trece strada ferind mitocanii in gipane cand zareste una bucata dacie 1300 alba, cu un bucata guru presa la volan.
v-ati prins, ierea chiar cetepeul, in legendara lui dacie – uite un tip cu principii. m-am bucurat ca civilii cand vad tancuri la defilarea de 23 aug… scuze, 1 decembrie (io-s mai veki).
e, ca tancu a facut dacia aia cand a pornit cetepeul. vorba aia, a lui eminescu, cu raul, ramul, saracia de aparat si ce mai zicea bardu national… da’ frate, si un logan cu euro 4 ierea mai bun ca fumigena aia.
decat sa joace in rolul presarului sarac, da’ fara mila pentru aerul urbei, mai bine ne-ar umili pe toti cu o masina moderna, fie si gipan, da’ nepoluanta.
io am boala pe fumigeni, in general.

asta a ajuns cumva Dnecitit in ziar. zicem ashea:
Pambu (aka Pambuccian) a decis ca musai sa controleze anrcti.
asa ca bagat neste add-onuri cu dikis in ordonanta aia respectiva si a expediat-o prin camera derutatilor cu 100 la ora, ignorand spectaculos o mica precizare din constitutie in care scrie ca camera decizionala e senatul. asa ca cand fara virgula a ajuns textu la base, asta l-a trimis inapoi cu rugamintea sa fie jucat un pic si la senat, parerea mea.

intre timp, cosmarul ala european, tipa care l-a calcat in picere si pe microsoft, nici nu-i spui numele, ca se indexeaza si ma prinde, a aflat de pingpongu cu texte si a dat cu comunicatu-n mcti. deja arata a biliard 🙂

numai ca miza iaste un bucata piata telecom de fo 5 biliarde ioroi, cu cashcaval chit cuprinde, deci cine isi aseaza sacosha mai de dimineata, prinde ce se da la inceput si urma scapa turma.

asa ca ordonanţa a fost trimisă de guvern la parlament pentru aprobare, unde ea a ajuns mai întâi în camera superioară, Senatul, şi apoi, cu modificări minore, la Camera Deputaţilor, unde comisia de specialitate a introdus o serie de modificări în modul de organizare şi funcţionare al autorităţii, modificări care vizau în principal modul de numire şi revocare a conducerii, dar şi alte aspecte operaţionale.

si iete ce e Dnecitit intr-un asemenea tecstuletz:

cica mcti trebe sa deie ANRCTI cu cel puţin două luni înainte de sfârşitul anului calendaristic, o scrisorica referitoare la strategia de aplicare a politicii naţionale în domeniu, strategie pe care ANRCTI e obligată să o respecte. suna ca la o sedintza de redactie 😦
exclusivitate la camdep, care singura ar urma sa controleze anrcti, ceea ce încalcă principiul bicameralităţii;
faptul că cei 7 membri ai consiliului sunt numiţi la propunerea grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor, o colectie de politicieni cu care n-am nimic, da’ nimic.
si mai nashpa iaste ca comisia de specialitate din camera Deputaţilor poate respinge raportul anual al ANRCTI – da’ nu zice si de ce sau cum. plus ca poate shterge usor pe jos cu conducerea aftoritatii in caz de divergenta de opinii.
da’ cu adevarat cul e ca comisia lu pambu poate cere ANRCTI rapoarte privind activitatea sa oricând doreşte şi că poate cere şi elaborarea unor programe de măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate în aceste rapoarte. anrcti, ce, te muti la patron?

si mai sunt neshte kestii legate de modul de numire a conducerii, de control si tot asa, de mie unul mi-au cam transpirat palmele cand le-am citit.

mi-o inchipui pe tanti aia de la comisia europeana, ia care dat de pereti cu ditai microsoftu, citind traducerea operei lu pambu. citind si urland prin perete cererea ia catre mcti. ioi. asa ca zic ca am scapatara ieftin numa cu amenintarea cu infringimeintu, poate se ocupa senatorii sa drege regulamentu ala de ordine interioara scris de pambu pentru anrcti si nu ne mai trezim cu reclamatii la nivel continental.

nashpa, nu?

mi-e sila

8 Noiembrie 2007

toţi cei care se întorc din străinătate vor beneficia de scutiri de impozite în România
zice un politruc, de meserie ministru.
da’ io, fraier cu carte de munca si ceas dashteptator care soneaza la fiecare 06:30, din 24 de ore in 24, io de ce scutiri beneficiez, domnu pacuraru?

de ce trebuie sa ii sustinem noi, romanii care muncesc cinstit, pe derbedeii care ajung sa fie expulzati de pe aiurea pentru fapte penale?
ia, direct la gherla frate!

da… uite sece, mai tii tu minte cum ai facut mishto de mine cu recuperatul stirii cu mobilul rds? stirea aia scoasa de tine – felicitari sincere – dupe forum.softpedia? tot de-acolo am scos-o si eu.
si mai tii tu minte ce buz-buz ai facut ca a trebuit sa recuperez non-stirea (foarte tare telefonie mobila intr-un singur oras)?
sa nu ma bata Dumnezeu, da’ iete ca ai ajuns si tu sa recuperezi o stire, de data asta o stire adevarata: de unde-si ia 500 mil coco rds in loc de gedereuri, stire data de biznes standard, cum iti place tie sa scrii, pe 7 noiembrie (link fo 2-3 posturi mai jos, plus previewul ala in magyar) si recuperata bob cu bob, fara nimic in plus, de ziarul financiar, pe 8 noiembrie.
si for da record, hai sa dau si linkurile, in ordine cronologica, evident:
http://www.standard.ro/articol_17984/rcs_rds_lasa_bursa_din_londra_si_ia_un_credit_record.html
http://www.zf.ro/articol_148935/rcs_rds_discuta_atragerea_unui_imprumut_de_500_mil____de_la_un_consortiu_condus_de_citi_si_ing.html

sece, tu ai inceput, io am egalat acum.
depinde de tine daca mai continuam
cum spuneam, e loc pentru toata lumea
asa ca iti propun sa ingropam securea razboiului si sa ne vedem sa bem o bere, in cinstea sefilor nostri si a concurentei dintre ziarele lor.

Resurse umane si bubu copt

7 Noiembrie 2007

asta e de la fratele meu

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata.

Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei furnizori din cateva simple motive:
1) Nu-i cad coaiele;
2) Cuvantul lui are mai multa greutate;
3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica virilitate;
4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui (putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.

„Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” „De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. „Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.”Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari – normal, Seful isi luase 4×4 si pasase vechea masina socrilor – ca el, Paulica, este platit oricum regeste pt munca „de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci – zice Seful – munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita.

Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana si-n tencuiala.

Ceea ce s-a si intamplat.- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu.

Nici zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la leafa bietului Paulica- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu imbunatatiri de mahon nobil- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona sa ridice deseurile. „Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia.

Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare ii da frisoane- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie. Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit – si-or fi zis ei si dusi au fost.

Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt sediu.- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice.

Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul acela de milion in plus?

inspirat din fapte reale. numele personajelor au fost schimbate… da’ cica mirosul persista si azi.

detalii

7 Noiembrie 2007

boon, cum scriam in postul din 6 no, rds a renuntat la gederuri pentru ca… piata nu stiu prin ce trecea si banu nu dadea?
nope
prietenii la ce sunt buni? sa te imprumute cu fo 500 de milioane, ca in fond esti likid, ai piata, biznes si oricum o sa-i dai inapoi
detalii la http://www.standard.ro/articol_17984/rcs_rds_lasa_bursa_din_londra_si_ia_un_credit_record.html
nasometrul meu zice ca faza cu bursa de la londra, chiar daca a fost pe bune, a fost numa de masca, sa se arunce fraierii sa pazeshte lse, in timp ce zoli-bacsi negociaza linistit impumutul ala record de la sindicalistii de la siti si aiengi.
hai servusz tok!

nem kell uj cash

6 Noiembrie 2007

a minden fijuk, servusz tok, ha mitcinals?
pai bine, nu ne mai trebe belea cu englejii si gedereurile lor.
ha perse?
ioi, pai ai sonat neste preteni esh zis che de ie bani chit trebe, noh.
es ostan, zoli-bacsi, mitcinals?
inprumut, mei. a kicsi-kicsi ot sazs… ioi, nem irted magyarol?
atunci asteptati beseul de maine.
servusz tok. aj meg!

cheloo avea dreptate

5 Noiembrie 2007

motto

Nu pot să cânt în ţigăneşte ca să bucur toţi românii
Spun asta fericit şi vă zâmbesc precum nebunii
Cheloo

si mai ierea aia cu „daca eram politist nu-mi asumam niciun risc, infractorii cotizau la mine ca la fisc”. tot cheloo
enachele s-a inflamat si a explicat pe larg kestia aia banala cu diferenta dintre tigani si romani. care diferenta? ca si io si pardailanu care umbla printre bloace dupe fieeeeer veeeeki avem fix acelasi bolentin din plastic, cu poza si cenepeu.
are dreptate enachele. bolentinu e acelasi, la mine s-ar putea sa fie mai curatzel, ca io scriu la ziar, nu tranzactionez calorifere pe bursa de la glina.
de fapt, toata nebunia cu tiganu din italia e simpla si o stie orice roman care a calatorit prin strainezia. pe acolo, oamenii traiesc de cel putin 60 de ani in pace, in legi, in reguli, merg cuminti sambata la shoping, alea-alea. cinic vorbind, si-au pierdut instinctele pe care noi, romanii care traim de 60 de ani in comunism si salbaticism, le avem ascutite bine. iete: pariez p-o bere silva neagra ca niciun strainez nu simte ca tre sa se fereshte nene daca la scara ailalta de la tramvai s-a urcat un discriminat. d-aia au asa succes discriminatii de la noi acolo. strainezii nu stiu sa se fereshte. si ce, e asta o scuza?
nu. da’ e o realitate pe care aftoritatile lor, la fel ca ale noastre, nu au stiut sa o gineasca si s-o adiministreze. si platesc toti. inclusiv je si cu tine, care citesti prostia asta. ce e de facut?
are cineva idee?