ups, ui did it ăghein

16 Decembrie 2007

filipissima a dat lovitura cu romsysul, iete acilea
http://www.standard.ro/articol_22891/un_fond_austriac_cumpara_romsys.html

restul ie anecdotă, inclusiv telefoanele alea frustrate…
mişto ie fidbecu’ ăsta postat sub articolulul iei, l-am copiat şi… sună interesant.
noi parcă am mai auzit povestea asta de la cinevaşilea, numai că comentariul ierea, pardon de virgulă, în româneşte.

The moment of truth
de Michael Hodgson
Mr. Cojanu is a smooth negotiator, but he’s not dealing with stupid people on the buyers’ side, either. They know that the Romanian company is shallow, without any realistic SI competencies. A team of over-paid SAP consultants that can ‘leave the ship’ at the blink of an eye and only a handful of good but under-paid ATM and IT engineers cannot balance the un-professional management and lack of true business vision. Moreover, the company doesn’t really have a real client base, due to the alienation of the client relationship once the invoices are paid. Once the strings-pulling, un-ethical business habits of Mr. Cojanu are put aside, the company will stumble within a couple of months.

interesant, nu?

Anunțuri

fri vodafăun

16 Decembrie 2007

bang, surpriză beton

vine facturica de la vodafonea (am un abonament pârţâit de 3 euri juma, cu toate apelurile rutate pe molecularul de la fabrică, să nu pierde preţiosul număr deţinut de … ani de zile) şi citesc: 30 minute lunar, folosite zero, disponibile 30, se reportează zero, alea alea.

şi cică bonus de loialitate…
for dă record: io nu-s abonat rds, aşa că nu voi primi prea curând telefon 3G moca, deci cele 30 de minute de la vodafone m-au… speriat. să vezi că au greşit f’o rubrică şi plătesc de behăi data viitoare. dar nu, la a doua citire, am decis: ie pe bune. scrie negru pe alb: 30 dă minute fri.

foarte tare. deci se poate. era şi cazul – după minute morman fri de la romtelecomou, chiar dacă la drum de seară, trebuia să pică şi dama de cupă cu dar la final de zi.

şi dacă tot am dat-o pe ghicite, să spunem că cărţile ierea al drreecu dă neclare cu regele de inimă verde şi cu ăla de treflă portocalie. mi-a ieşit aşea: posibilitate de veşti, schimbări de statut, de la doi regi de culori calde, pe când iese iarba de sub nea, dar numai pe dublă cu Jokerul.

care Joker? vă spui în martie 2008

globuri cu "marfă"

13 Decembrie 2007

filipissima, admirând bradul ce ne fu montat în redacţie, cu neşte globuri mişto, roşii, cu „zăpadă” pe ele:

– cu ce ie p-astea, iese de-o „liniuţă”

bine, dezşurubesc imediat un pix, să ştergem liniuţa aia dupe masă 🙂

szervusz tok

Karoly Borbely, specializat în tineret, a fost confirmat de marinar menestru pe aitiensi. koszonom, capitan-bacsi, che ai pus la minister criticuss o ministru care nu ştiu nincsen de asta, cu computer es communicatio, noh.

mesaj simplu către politruci: bei incompetenţilor, puneţi drecu unu’ care ştie ce-ia ITC la menester, că dacă mai faceţi multe experimente minoritare, nici şepte rapoarte gartner şi idc n-o să ne mai aducă nici un cent pe software din afară.

simţ că şefimea o să-mi cere interviu cu noul ministru ITC… şi o să le zic să mai aşteptăm, să dăm direct ştirea că demisionează, pentru o alternativă mai călduţă, mai comodă.

Ha nem igozs?

ia de lecturează!

13 Decembrie 2007

amica andreea are un blog mai special. recunosc, pentru mine, mascul simplu, care reacţionează natural numa’ la cuvinte cheie gen „playboy”, „femei” etc, scrierile andreii mi-s cam peste calificare.

da’ am perversat, pardon perseverat şi-am citit suficient cât să mă determine să o recomand… în stânga ie linku’

în fond, e şi asta o abordare, ce, mai citeşte şi ceva de bun simţ, nu numa’ bancurile mele tâmpite în limbajul ăsta periferic.

uarning: fiind blogul, începutul poveştii e dincolo, adică în vârf e ultima postare. dacă vrei începutul, sapă adânc 🙂

ce kestie

12 Decembrie 2007

gartner a fabricat primul studiu excusiv pe romania IT, propulsând industrica asta a noastră pe lista scurtă a marilor başkani mondiali, ăia care umblă cu bugete aitiensi de sute de milioane de coco.

da-m-aş mare, nah, povestea a ajuns la mandea ţintit, nu pe surse şi nici prin „metode specifice”. pentru care mulţumesc… cui trebe.

evident, o versiune aproape telegrafică ie în pagină, dar te poci delecta cu marfa integrală pe saitu’ oficial al beseului – ie o scurtătură la stânga, cu albastru.

şi ar mai fi neşte poveşti bine ticluite, da’ nu îţi răpesc plăcerea de a le descoperi personal.

hai parakalo!

cosmote şi romtelecomou se dau la palikarii amatori de kilipiruri cu o ofertă aşa de aşteptată, că dacă o mai amânau, ajungea ca subiectul ăla cu longhorn, despre care scrise presa world 3 ani şi totul nu ierea decât project.

detalii în beseul de… ce zi e azi? în fine, beseul de 13 dec, oricare ar fi ziua.

diferenţa faţă de rds-bacsi ie că toate patru alea pleiurile – voce fixă şi mobilă, net şi teveu la farfurie – e pe bani, nu moca, ca la marele debitor al telecomului ro. deci, ie pe bune, banu bate cota de piaţă, nu, domnu’ Georgescu?

mda, aşea e competiţia în românica…

hai că a venit un tip înalt în roşu, cu vată albă pe faţă, cu un brad, globuri şi o gaşcă gălăgioasă care cică aduce spiritul Crăciunului. Io ştiam că moşu e mai în vârstă, da’ cu joghingurile astea, cu conservanţii din mâncare, cine ştie, peste ani, moşu’ o să devină o bunăciune de „mamaie” cu gluga numa’ cât să îi acopere identitatea…

ce surpiză!
vine info de la corpo, citesc şi iete ştire cul, cu un mai veki amic:

Avem placerea sa va anuntam ca, incepand cu 1 decembrie 2007, Onut Dragomirescu s-a alaturat echipei de la The Money Channel, in functia de Managing Director.
Astfel, Onut va fi cel care va intocmi si administra bugetul statiei, fiind direct raspunzator de performantele sale de business.
Politica editoriala si de continut ramane in continuare in mainile lui Lucian Sarb.
Onut are un background foarte bun atat in vanzari, marketing, cat si in business development. El a lucrat timp de trei ani la Publimedia in functia de Advertising Sales Manager, iar in 2006 a preluat conducerea diviziei Pro Video a Media Pro Group.
In ultimul an, Onut a fost WebSphere Sales Manager la IBM Romania.
Ii dorim succes!
Bordul Director

cred ca a vrut să zice Boardul, da’ cred că ierea emoţionaţi!

motto:
Ai sparge o bancă, dar ştii că eşti prea prost
Paraziţii

iete bunăciune de fişing, pescuială de fraieri care încă îşi închipuie că onlinebanking înseamnă să tragi caşi direct din internet, cu ajutorul PIN-ului acordat cu graţie unui derbedeu necunoscut.
mai jos, un copy-paste ordinar, că de forward nici nu poate fi vorba.

mişto e că eu chiar nu am cont la raiffeisen, nici măcar virtual.

From: Raiffeisen Bank [mailto:online-security@raiffeisenonline.ro] Sent: Tuesday, December 11, 2007 4:26 PMTo: redactiaSubject: Formular.
Stimate client, Recent am fost informati ca o persoana neautorizata a incercat sa foloseasca contul Dumneavoastra Raiffeisen Online. Sistemul Raiffeisen Online blocheaza automat contul dupa 3 incercari esuate! Pentru securitatea fondurilor Dumneavoastra va rugam sa completati acest formular, pentru a preveni alte incidente de acest gen!
Detalii cont Raiffeisen Online
Login:
Parola:
Noua parola:
Reintroduceti noua parola:
Date personale
Nume complet:
Cod Numeric Personal:
Telefon contact:
Verificarea identitatii
Card debit:
Data expirarii: 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Cvv:
ATM Pin:

lua-mi-aş rablă

10 Decembrie 2007

ştire de pe antena3:

De anul viitor, tariful de utilizare a infrastructurii va fi unic, nediferenţiat în funcţie de clasa de poluare a maşinii.
Cei mai dezavantajaţi vor fi proprietarii maşinilor cu motor Euro 2 , 3 şi 4.
Tarifele în aceste cazuri vor fi mai mari cu până la 77 % faţă de cele din prezent.
Noile costuri sunt prevăzute într-un proiect de lege al ministerului transporturilor care urmează să fie înaintat guvernului.

plus taxa de primă înmatriculare, pe care un tribunal din Arad tocmai a declarat-o ilegală – băi, vosganiane, ai auzit?

de ce ăia cu rable fumigene sunt atât de protejaţi de guvernul ăsta socialist?
toţi ţărănoii se înghesuie cu rablele prin oraş, să vezi ce e mai departe de 200km de bucu, jale, numai „cuptoare” şi „vapoare” pe şosele.

ce căcat.

Slalom printre cretini

9 Decembrie 2007

Este pur şi simplu genial.

dacă tai „organele” şi celelalte porcărele incluse în versurile paraziţilor, rămâi cu o colecţie impresionantă de constatări crude şi realiste asupra realităţii înconjurătoare.

te faci cu o selecţie de ponturi de supravieţuire într-o lume în care cei ce ţi se arată prieteni te mint cu neruşinare, în care oameni cu care 6 luni abia schimbi o vorbă îţi întind mâna deşi tocmai ai călcat în căcat, în care prostia şi ignoranţa sunt singurele garanţii ale succesului.

„Concentraţi în metropole” zice de aitiensiu’ meu: ceva de genul bagaboantele sug pula conectate la 3G. Fabulos. Să mai zică mîrşanu că aitiensiu nu-i mişcare de mase 🙂

Dar piesa care m-a făcut să scriu acest post este „drogurile schimbă tot”. Tipii ăştia fac artă cu tendinţă, spre deosebire de târla de pizde şi puţe cu urechi care se vântură pe la şourile alea de seara de 3 lei.

Declar perfect sănătos mental: piesa asta o s-o păstrez, arhivez, undeva bine de tot şi o să i-o dau fii-mii să o asculte peste ani de zile: prilej cu care mi-a venit un gând dân ăla sinistru.

Vă daţi seama, peste 15 ani, poate o să merg şi eu la vreun concert Paraziţii (acuma, e prea plin de puţoi d-ăia de 16 ani, ajunşi de la banu’ lu tata şi gata injectaţi), vom avea cu toţii între 45-50 de ani şi chiar peste, cei trei fantastici de la trupa asta sinistră vor fii neşte nenei aproape cu părul alb, care vor umbla cu sticluţe de apă plată în mână, propovăduind nefumatul, nebăutul, nefututul etc.

Super tare, nu? Mă gândesc la Rolling Stones, bunicii care au adunat un stadion. Ăia le-au încercat pe toate, la fel ca nebunii ăia de la Aerosmith şi acum beau apă plată, mâncă salată şi fumează numa-n vis. Io zic că ăştia trei paraziţi o să facă să urle un stadion şi peste 15 ani, şi peste 20 de ani. ţara asta le garantează subiectele… şi „slalom printre cretini” e asigurarea.

În încheiere, o sugestie pentru lăbarii care se milogesc după albume: dă-vă-n pula mea, luaţi-vă drecu albumul, la nici 20 de lei, merită şi 200. Vorbim de atitudine: îţi place ce zice un artist, dă-i bani să poată inventa altceva tare şi la anu’.

Iete, sună în căşti: „mesaj pentru Europa”. Hai pa.

La Amsterdam, oraşul lego

6 Decembrie 2007

La Amsterdam

Mda, de unde să încep…

Să vă povestesc cum a fost zboru’? Nea, e pioneresc. Să vă zic de ploaia aia permanentă tip pudră, mânată de vântul care blablabla – nici, că sună puieril şi a cârcoteală.

Mai bine vă zic de excursia la nokia world, o adunare de f’o 2.700 de amatori de mobile competente.

Mai bine vă povestesc de anunţul spectaculos al lui olikallallavvoovvoo şi tot aşa, că nu am reuşit să reţin numele, scuze, cum că lansăm telefonul trei mii şi nu ştiu cât, jumate făcut din materiale reciclabile, şi că a fost redusă dimensiunea pachetului astfel încât s-a realizat o economie de 5.000 de camioane de transport şi tot aşa.

Pare rău la mine, asta nu ştire la ziar, mişto a fost anunţul cu muzica moca la cumpăratul nokiei, pe baza dilului cu universal music – numa’ că filipissima, din motive deocamdată neclare, nu a dat ştirea trimisă de mandea de la faţa locului.

Problema este că nu am putut avea neasemuita onoare de a face un interviu 1+1 cu vreo notabilitate nokiană din simplu motiv că nokia nu are reprezentanţă directă în romanica. Aşa că excursia a fost aranjată de nokia ungaria – koszonom sepem – persoana de contact la Am’dam era poloneză iar ecusoanele noastre de presari erau în plicul „Alpi”. Da, să îmi moară molecularul meu nokia dacă nu era aşea.

Eram cu confratele adi popa de la evezeu. „hai, ui ar from romeinia, cucoană” zicem. Bunăciunea ia plicul pe care scria RO+HUN+SLO+BUL+POL, scoate toate ecusoanele şi ne caută. Numa’ că toate erau cu Rusia. Insistăm şi suntem în fine identificaţi în plicul pe care scria „Alps”. Tare, nu? Secmerean, din Alpi. De naţionalitate „alpină”, cu domiciliul la stână, nu? Băi suomi, mai învaţă geografie, să afle şi mintea ta că nu tot ce e dincolo de Alpi e alpin. Ca poantă finală, ăia din Israel erau tot din Alpi şi asta m-a consolat cumva.

Ochei, suntem fericiţii posesorii ai zgardei de presă roşii, să ne fereşte toţi ceilalţi – lumea bună avea zgărzi verzi, albastre, albe, căcănii, numai noi, presarii, roşu. Zât! Hai la conferans.

Păi, nu începe acum, ci la 10. Şi atunci, ce ploaia voastră locală ne-aţi sculat cu noaptea în cap să venim acilea s-o frecăm la verticală o oră întreagă? Nu dormeam mai bine?

Spiciurile de dăşchidere au fost aproape la fel de anoste ca discursurile de pe la noi. Finii ăştia perfecţi nu le au cu maimuţăreala, aşa că ollii, şeful cel mare, a fost foarte… concis, să spunem.

Restul e Dnepovestit. Amsterdam, ploaie, ploaie, ploaie, biciclete – o să am coşmaruri cu biciclişti care mă hăituie – o vizită matinală prin cartierul cu gagici la vitrină, că evident, mă mânca în scorbură să vază okiu meu minunea şi hai la avion.

Închei esprimându-mi convingerea că forţele democratice marketiste, în alianţă cu clasa biznesmană de la nokia corporaţia, vor pune naibii de-o reprezentanţă directă în ţara noastră, dacă tot fac o fabrică, software pentru N-uri şi mai şi vând cel puţin 1,6 milioane de telefoane pe an. Poate aşa, jurnaliştii români trimişi pe aiurea or putea să facă interviuri cu executivii corporaţiei.

Deci, dragi tovarăşi şi pretini, vă aştept la conferansu’ la care suomi va anunţa deschiderea biroului Nokia România, aşa cum ierea pe vremea lu’ Cozma.
Radu, nu Miron, pentru „civili”.

Schrijss dhee Eugen von Alpen llha Amsterdam

ps: ştii cum sună olandeza? simplu – te îmbeţi temeinic, categoria „să moară mama”, şi încerci să vorbeşti repede, în orice limbă, inclusiv româna. ce se aude, sună exact ca olandeza.

Haij sse nhe awzjm senethoshij!

flanco vs flamingo

2 Decembrie 2007

acţiunea are loc în spaţiul de cumpărături carfur feeria, ăla dinspre otopeni.
intriga? secmerean vrea o cameră foto degetală.

boon, intru în flamingo, imediat în dreapta cum intri-n carfur. mă îndrept ferm către dep foto şi încep să casc gura. îhîîîî, iete asta neagră, iete asta argintie mişto, frate, pliz help!

stau singur fo 4 minute. peste tarabe, neşte beieţi în tricouri roşii trebăluiesc ocupaţi. restul cumpărătorilor se bâţâie printre tarabe. fiecare cu morţii mă-sii.

sună telefonu’ – nevastă-mea: hai, că fii-ta şi-a pierdut răbdarea. să moară flamingo!

a doua zi, încerc alături, la flanco. în fond, de la flanco ăsta din nord mi-am luat şi portabilu, şi dividiu’, şi un haspirator bengos foc, aşa că intru, merg la foto şi repet figura de la flamingo.

numa’ că nici n-apuc să mă dumiresc care ie cea mai ieftină, că ţuşti, apare un flăcăi zâmbind, îmi aplică întrebările alea, îmi arată câteva camere, fii-mea are altceva de gând, io zic „aia” şi tipu pleacă să îmi aducă marfa.

testăm, montăm, jaful merge, iau şi card de memorie, hai la casă, plata merge şi cu card, mai mult durează să semnez eu chitanţa şi aia de garanţie şi gata. scurt şi la obiect. bravo flanco!

deci, domnii de la meneigimentu corporăţiilor… care-i diferenţa între flanco şi flamingo?

nu, nu e aia din comunicatele de presă şi din explicaţiile cu substrat de marketing. diferenţa constă în abordare. nu ştiu de ce, da’ inevitabil la flamingo aştept degeaba, în timp ce la flanco ăia se mişcă ca-n desene animate.

acestea fiind scrise, riteil plăcut!