Tatoiu new style: OriFlamă

29 Septembrie 2008

la realitatea teve să dezbate fantezia aia cu măritu’ salariilor profilor. dincolo de circul de rigoare, adevărata pată de culoare o aduce doamna Tatoiu, Monica Tatoiu, această analist omni-subect, omni-prezentă, a economio-politicii româneşti, parfuma-mi-aş tastatura.

remarcabilă este nu îndârjirea demnă de o cauză mai bună (care-i legătura între coxmetice şi salarizarea din educaţie, care oricum nu permite achiziţia de oriflemuri), ci imaginea năucitoare a aranjamentului flor… pardon părului doamnei citate. vorba aia: sorcova vesela, să trăiţi să ne vorbiţi, până o să ne zăpăciţi.

doamna – doamna, la ce heir stilist vă faceţi, că v-a nemerit, frate: parcă sunteţi o ciupercuţă auriu-platinat, cu picioruş roşietic?

pun pariu că doamna face sales: pă ea să poate vedea, expo, toate alea-alea din gama oriflame. bine că tembelizorul nu are şi mufă dă mirosuri, că mă bolunzeam.

asta chiar merita efortul de a scrie despre un politician: Băseascu a ieşit pe piaţă cu o nouă fantezie: să face familiile Ro chite 2,1 copii, să creşte boboru’ să devine numeros în 2.0Nşpe.

şi chiar aşea: fetele tale câţi copii au de gând să facă? şi cu cine?

Şi vreme e ca să ucizi

29 Septembrie 2008

(Grisham, evident)

ştire indecisă: un neneu de 50+ ani a tăiat cu cuţitul doi tineri în tramvaiul Nşpe, pentru că ăştia îi furaseră portofelul. tinerii au ajuns la spital, neneul dă declaraţii.

urmează vidio: spital, un tip bangajat, plin de sânge, altul lângă el, plus o asistentă. hai, daţi-mă în judecată, nu mă pot abţine, tinerii ăia erau rromi, dupe imagini, că nu degeaba am tembelizor color.

deci ştirea pă bune trebuia să fie aşea: doi ţigani, uitând că sunt în bucureşti şi nu la madrid sau prin roma, au controlat de alea-alea un nene, probabil selectat după vârstă şi starea de ebrietate, dar surpriză!, nenea era suficient de matol încât să nu ţină cont nici de segregare, nici de starea vremii şi a scos cuţitul, făcându-şi singur dreptate.

încheiere la ştire, dar politically correct: dacă se va dovedi că a fost în legitimă apărare, omul nu va păţi nimic.

naturally correct e aşea: dacă nu se trezea pipăit de balaoacheşi, nenea ăla ajungea în beţia lui acasă, îşi buşeau un pic nevasta, aşea de control (bagă berea-n frigider / pune-ţi pe cap casa de fier etc ), făcea nani şi a doua zi o lua de la capăt, iar noi n-am fi auzit de el în veci.

problema e alta: câţi români banali umblă, by default, cu şişu la bord?

Cristina Blănaru colorează mişto tonomat.wordpress.com, de unde cred că mă voi informa şi eu despre industria asta în care abia am aniversat o lună: pereu şi poblicitate.

de altfel, Cristina a comis un articol mişto despre presarii care „trădează cauza” şi sar gardul în pereu. textul e alert, mi-a plăcut, evident, pentru că sunt citat şi eu, alături de alte foste glorii (sună ca la ştirile din sport, nu?) ale presii: Simona Fîrtat, Oana Gherasim, Oana Bulexa.

şi pentru că tot m-am dat mare cu jurnalismul serios, am obţinut de la mediafax permisiunea de a-mi posta pe blog paragrafele în care sunt citat (vezi mai jos).

Dacă vrei să citeşti toată marfa, fă-ţi abonament la mediafax.biz, că ce a creat Cristina intră lejer sub regimul proprietăţii intelectuale. adicătelea nu merge cu copi-peist.

(…)
Recent trecut în rândul PR-iştilor este şi Eugen Semerean*, actualmente PR Account Manager al agenţiei V+O Communication. Eugen a lucrat în presă timp de 15 ani, începându-şi activitatea cu ştiri externe la Rompres, continuând cu lucrul în televiziune – Antena 1, Tele7abc – apoi din nou în presă, la Invest România, unde a contribuit la lansarea Banii Noştri. În cariera lui, Secmerean a mai lucrat pentru lunarul de business, Succes, al Ringier, apoi la Biz, eWeek, unde a fost şi redactor şef. Ultima poziţie înainte de a trece la PR a fost cea de editor IT&C la Business Standard. El spune că „mi-a plăcut ce am făcut. Când nu mi-a mai plăcut, am plecat”.

Pe el l-a determinat să treacă la PR conjunctura: „Loredana Vişa, şefa V+O, pe care o cunosc de pe vremea când era director de comunicare la Connex. Dar nu este prima mea aventură în PR, noutatea este că lucrez într-o agenţie”. Despre aspectul financiar, Eugen nu spune decât că „banii sunt un mijloc, nu un scop”.

Motivul pentru care Eugen Secmărean* a plecat din presă şi a luat calea PR-ului a fost că, în presa română, nu sunt cultivaţi specialiştii. „La o conferinţă de presă, m-am uitat în jur şi m-am simţir bătrân. În ţara asta, în presa asta, nu sunt cultivaţi specialiştii. Să vezi un «dinozaur» trecut de 35 de ani la o conferinţă de presă pare ceva ciudat. Prea mulţi oameni privesc meseria de reporter ca pe o chestie de începători, de juniori, dacă nu te înţepeneşti într-un birou pe care scrie «şef» se cheamă că nu avansezi. D-aia e plin de prostii prin ziare. Ai 15 ani de presă şi îţi freci coatele pe la evenimente, mai scrii ştiri? Ei bine, mie îmi place să scriu şi acum voi scrie pentru toată presa”, spune el, explicând trecerea către PR.

Relaţia dintre oamenii de comunicare şi jurnalişti „cred că e uşor mitizată. Nu-i nici jurnalistul un fel de Zeus la care trebuie să apelezi bătând mătănii şi nici PR-ul o chestiune de autoumilire pentru clienţi, să le apară comunicatele prin ziare. Facem parte cu toţii dintr-un mecanism numit «industrie», în care mai acţionează şi publicitatea, şi companiile cu interese, şi politicul, aşa că….în fine, şi jurnaliştii sunt oameni de comunicare, numai că, în timp ce ei comunică B2C, noi, în PR, comunicăm B2B”, precizează Secmărean*

Pentru că a fost ziarist şi este acum om de comunicare, Secmărean* spune că vede această relaţie „fără complexe, inhibiţii, fără fiţe şi fasoane”. El a mai spus că „pe baza propriei experienţe, cred că înainte de a face PR, orice actual «comunicator» ar trebui să lucreze câţiva ani în presă. Numai aşa clienţii ar primi promisiuni realiste, iar jurnaliştii informaţii relevante şi utile”.

Despre o eventuală întoarcere în presă, Secmărean* spune că ar reveni. „Ca să îi stresez pe cei care au răsuflaţi uşuraţi când am ieşit. E numai o chestiune de cerere şi ofertă”, spune el, adăugând şi că „s-au făcut pariuri că mă întorc în presă rapid”.

*a se citi SECMEREAN 😦

Nazi FM uber alles!

25 Septembrie 2008

shocking Romania

noul post de radio al vechii corporaţii Intacte după 1989, Radiozu, are o autoreclamă beton pe pagina sa de web, www.radiozu.ro.

Heil Sieg!, fraţilor, de când vă aştept, în voi mi-era speranţa!

sunt convins că la radiozu… zu ăsta nu vom asculta niciodată slakăre aparţinând unora precum Neil Diamond, Barbara Streissand, Paula Abdul, Pink, Patrick Bruel, Billy Joel, Paul Simon, Neil Sedaka, Joe Dassin, Courtney Love, Amy Winehouse, Serge Gainsbourg, Art Garfunkel, Ophelie Winter şi, evident, LEONARD COHEN.

Shalom, naziştilor, din toată istoria şi cultura mondială, voi nu aţi reuşit să vă asociaţi decât cu fantoma lui Hitler pentru a vă face cunoscuţi?

PS: la fel de isteţi sunt plozii care umblă cu tricouri cu un bandit comunist cubanez, omorât într-o pădure din America de Sud: che guevara. în ritmul ăsta şi la volumul ăsta de prostie şi ignoranţă, în câţiva ani vor apărea rocherii de generaţie nouă, cu tricouri cu ceauşescu şi brejnev.

ameţit de aerul tare de la etajul Nşpe al blocului Germanos, de lângă podul Băneasa, confratele Rădescu se întoarse în redacţia JN c-o problemă: de ce zburau MIG-urile la altitudine mică şi de ce se dădea mare Germanos cu câte magazine mai are, taman în timp ce duetul Obermann-Vourloumis parakalea cu Tăriceanu.

din această nelămurire ieşi o legendă, cum că secmerean făcu ce făcu şi puse d-o conferinţă taman suprapusă pe istoricul eveniment, de atrase presa de la sobectu’ principal… hai că pierd vremea. mâine-poimarţi mă trezesc că din cauza mea cumpără OTE RDS-ul…

partea naşpette e că din aiureala Rădescului ieşi un mini-forum despre pereu, în care să băgă ş-un imigrant în germania, cunoscut sub pseudonimul de blogger, zoso.

din păcate, din gluma lui rădescu am ajuns să am contre cu zoso, spre deliciul e-spectatorilor, chestie de care nu sunt deloc mândru. de contra cu zoso, evident.

din nefericire, am dat de un tip plin de personalitate, care le ştie pe toate, are păreri ferme-beton despre lumea din jurul lui şi care, în finalul discuţiei, în lipsă de orice alt argument, mi-a recomandat să mă ţin tare de fetele mele – referindu-se la colegele mele de la V+O. al drecu simţ al umorului, nu?

asta după ce l-am invitat să lucreze cu noi, o zi-două, să vadă ce-i aia pereu, înainte de a posta prostii despre o meserie despre care nu ştie nimic. bine, dar oricum nu îl interesează, el are păreri bine fundamentate despre orice, deci de ce ar pierde vremea? la fel ca tucă, marius tucă, care are păreri cărnoase despre bloggeri, fără virgulă.

Sper să se bucure de pace acolo în Berlin, unde locuieşte de mai mult timp (potrivit blogului lui victor kapra, unde avem şi o fotografie) şi să nu se mai amestece în existenţa noastră de aici, din ţara lui, de unde el a ales să plece.

PS: Alex, şef’tu ştie că ai blog?

Expo fleica la 100 km/h

22 Septembrie 2008

de treci codrii netăiaţi aiurea şi zici că mergi pe E85, drum european, de spui că ai scăpat de hoardele de căruţaşi, biciclişti, beţivi, pietoni şi pieţari care par toţi că ar vrea să se sinucidă cu maşina ta, de te crezi norocos că mai un pic şi ajungi la Bucureşti, fără să ai f’o belea între Buzău şi Urziceni, mai gândeşte-te.

undeva în noapte, tăcută şi aproape invizibilă, pândeşte o cireadă de vaci.
cireada îţi va sări în faţă, pentru ca tu să testezi frânele troacei personale şi ale celorlalte tărăboanţe în trafic.

ce-i mişto ie că, dacă nu te ţin frânele şi totuşi reuşeşti să fereşti ciredarul (văcar, în cărţile de anatomie), atunci poate pleci la spital şi cu un boulan de viţel, sau poate chiar cu un muşchiuleţ.

sau poate pleci c-o lumânare la cap, lovi-i-ar damblaua pe caralii ăia puturoşi care nu ştiu altceva decât să te amendeze pentru 5 km/h în plus la radarul lor căcăcios sau care zac în propriul suc căscând gura la cocalarii cu gipane care fac din şosele pârtii sinistre către moarte.

Poliţio, ţi-am pus fă şi poză, poate se mişcă şi organu’ tău să face ceva, sau aştepţi ocazia să poţi băga sincron cu „neadaptarea vitezei blabla” la Accident TV?

Un’s-agaţă harta-n cui

22 Septembrie 2008

Mai exact, cuiu’ den dreapta, cum priveşti harta României. adicătelea, pui deştu pă Rădăuţi şi urmezi cursul superior al Sucevii, până dai de ULMA.
aia ie.

de-acolo, începe Ukraina (UKPAIHA, pentru coneseori), unde mi-am făcut poză „iola”.

Vicovu de Jos, Brodina, Straja, Falcău, Ulma – sunt numele unor comune unde a venit apa mare-mare, în iulie, şi a cărat case, gospodării. am încercat să emit un fel de jurnal, cum am ajuns, unde se mănâncă bine prin zonă… dar am rămas impresionat – şi nu-s multe ocaziile în care să mai ajung să fiu impresionat – de proporţiile viiturii.

când mi-a spus directorul şcolii din Ulma că unde stătam de vorbă, pe drumul principal, că apa fusese de un metru chiar acolo, am rămas fără vorbe. imaginează-ţi, în loc de-o gârlă de 10 metri lăţime, o mare de un kilometru luciu de apă lăţime.

p-acolo cinci directori de şcoli se încăpăţânează să facă educaţie.
am intrat în şcoli cu podele de cherestea brută, cu bănci ca-n filmele de epocă, dar situate în săli de clasă curate, în şcoli curate, cu elevi curaţi. oamenii ăia chiar sunt admirabili.

şi noi, adică Germanos, Top Birotica, am donatără mobilier general şi rechizite, iar cei de la Cefin Holding şi TNT le-au dus acolo, în patru tiruri babane. totul cu ajutorul lui Sergiu Sebeşi, de la asociaţia donum.


Action G

18 Septembrie 2008

Luni, 22 septembrie, ora 11, Germanos deschide magazin la poalele noului sediu care iaste taman lângă podul Băneasa, într-un turnuleţ cu fereştrii albastre.
conferans, discursuri, alea-alea, apoi cozeria şi sucurile p-o terasă, la mare înălţime.
ar fi prima mea conferinţă de presă, ca pereu la V+O.
altele: azi dimineaţă, joi adicătelea, pe la 01 dimi, m-am întors din aventura bucovineană, care m-a purtat până pe frontiera cu Ucraina.
intimidaţi, ucrainienii au stat pitiţi, deci nu pot scrie cum arată un ucrainean.
jurnalul aventurii, olecuţâ mai încolo.

secmerean la apă!

15 Septembrie 2008

neliniştit din fire, iete mă bag şi io taman în gura râului – pe bune – Suceava, cu ocazia noii avertizări hidrologice.

gluma-glumă, dar asociaţia donum (http://www.donum.ro/), cu sprijinul Germanos, Top Birotica TNT, Cefin, duce mobilier şi rechizite în şcolile afectate de inundaţiile din iulie situate în localităţile Vicovul de Jos, Straja, Ulma şi Brodina – satele Sadău şi Falcău, din nordul extrem al judeţului Suceava, situate în apropiere de frontiera de stat cu Ucraina.

nu-i aşa că sună a comunicat de presă?

care o să vină şi el, pentru că miercuri, 17 septembrie, ora 11 (planul de acasă, cum s-ar spune), la şcoala din Vicovu de Jos, asta dacă nu apărem mai înainte la ştiri pe post de sinistraţi, predăm mobela şi celelalte chestii puştimii de pe plan local, cu olecuţâ di farafastâc.

voala, acilea, unde ajunge secmerean & frendz:

motto:
Dacă eram chirurg, uitam în tine
Ceasul meu cu cuc, patentul şi-un cuţit de pâine.
Paraziţii

mizeria cu cei patru nou-născuţi a demonstrat doi lucruri, frate:

1. în spitale, rişti să mori cu zile. mai bine fumezi, adică zic că ar fi indicat ca pe zidurile, gardurile în intrările în spitale, maternităţi, clinici etc să fie postate bannere, ca pe pachetele de ţigări, cu imagini despre ce ai putea păţi dacă insişti. hai, domnu’ nicolăescu, faceţi neşte rebranding, vorba aia, să fie informat consumatorul asupra riscului!

1,5. (semipunct, da?) doctoru’ ăla verde, care explica altceva de la o zi la alta, minţea senin. dezinfectant? pentru nou-născuţi? vorba aia, „ar iu şuur?” băi, deşteptule, nou născutul NU SE DĂ CU NICIUN DEZINFECTANT şi asta ţi-o spune un tată, băi! „spirt medicinal”? băi doctorMengele, bebeluşii nu se dau cu niciun spirt medicinal, fraiere, că-i transformi în carne vie.

2. presa e o vacă. a pus botu’ organizat la fabulele doctorului verde, cu spirtu’, cu dezinfectantu’, fără să se întrebe de pe pomu’ meu bebeluşii nu erau arşi DECÂT PE CAP.
simplu, loazelor, pentru că bebeluşii se spală pe cap, cu şampon special, care nu ustură, dacă le intră în ochi. Or ăsta costă. Or găoazele alea de la Giuleşti s-au apucat şi au completat şamponul special de bebei cu cine ştie ce zeamă de curăţat closetele, de i-au belit înfiorător.

cât costă un scalp de pui de om, care nici măcar nu poate urla „MĂ USTURĂ”? f’o câteva sute de lei. io le pedepseam să facă baie 13 luni numa-n sucu’ cu care au spălat copii ăia pe cap, aşea, să nu cumva să uite.

ce căcat!

ştire beton pe e-mail azi dimi:
Astazi s-a incheiat activitatea mea la cotidianul Business Standard. Va multumesc pentru colaborarea excelenta pe care am avut-o in aceastaperioada cat si pentru interesul si promptitudinea de care ati dat dovada. Incepand cu data de 15 septembrie ma voi alatura echipei Wall-Street unde voi astepta, in continuare cu interes materiale si informatii de la voi.

evident, fără diacritice.
de acum încolo îi voi turna comunicate la noua lui adresă de mail: laurentiu et wall liniuta street punct ro.

domnu’ Matache, la multe egsclusivităţi!

Curat-murdar, coane monşerule, carevasăzică canalia cu chip de om s’a înfruptatără den obida ţărişoarei ăsteia, care cu greu se ridică din ţărână, făcându’şi parte şi lui şi a lor lui, spre oprobiul opiniei publice. Demascarea canaliei, făptuită de succesorul domniei sale, a arătat opiniei publice că moralitatea în politică, chiar dacă puternic contestată, rămâne caracteristica fundamentală a alor noştri.

Serios vorbind, conferinţa de presă de marţi seară, 2 septembrie, a fost una dintre cele mai palpitante, de la începutul anului. Liviu Nistoran, noul preşedinte ANRCTI, s-a prezentat presei – mă rog, în noua calitate.

„Prezentare” este un eufemism pentru spălarea de rufe în public ce a urmat. Dintr-un dosărel, destul de consistent, noul preşedinte ANRCTI scotea, cu explicaţiile aferente, câte o filă, câte o dezvăluire, câte un ciorăpel, câte un chiloţel, vorba aia, pe principiul că în natură, nimic nu se pierde, totul se transformă. În ce?

În ŞTIRI, FRATE, că Nistoran, pe lângă faptul că este un zoon politikon cu reflexe excelente, mai are şi antrenamentul de om de afaceri din lunga sa carieră de antreprenor. Ei bine, ce i-a ieşit, a depăşit orice aşteptări.

Aşa am aflat că predecesorul său, Dan Georgescu, s-a fâţâit prin străinezia cum s-ar spune patru zile din trei, exemplu urmat şi de subalternii săi, că avea un buchet de maşini, „una de vară şi una de iarnă”, ca să-l citez pe Nistoran, că scăderea tarifelor de interconectare a fost o idee proastă care a dat peste cap planurile de biznis ale operatorilor de telefonie mobilă, că vor fi trimise notificări (somaţii, zic eu) operatorilor să încheie drequ contractele alea între ei să porneşte odată portabilitatea numerelor de telefon şi tot aşea.

Mişto a fost că nici până la sfârşitul conferinţei şi al sesiunii de sucuri şi pişcoate nu s-a lămurit foarte clar în ce firme şi cu cât e Nistoran acţionar. Poate că Sorina Mihail (Capital) a descâlcit-o, cert e că era singura presăriţă care a încercat ceva în sensul ăsta. A mai făcut impresie şi Adrian Vasilache (hotnews.ro), agresiv cum trebuie, dar gafeur ca de obicei: a întrebat-o pe Alexandrina Hîrţan, vicepreşedinte ANRCTI, aflată acolo ca din întâmplare, dar după conferinţa de presă, „dacă e demult în funcţie”.

În fine, trebuie să recunosc, am fost la ANRCTI deghizat în pi-ar, dar de fapt – cum a tot întrebat Rădescu – mă întorc în presă, dar ca patronagiu. O să-mi fac revistă dă biznes, ca a lu’ Vaciu.

„Ca-lu Vaciu?” am fost întrebat.

Nu, Ca’alu Vaciu.

Că văd că ie un model dă biznes cu care nu au reuşit să aibă nimic împotrivă ditai corporăţiile din telecom. Da, bine, bancul ce a ieşit de-aici avea morala „şi ca’alu ce zice?”