duminică seară am stat două ore cu mobilul lipit de ureche încercând să vorbescu cu faimosul colsentăr al Vodafone. ce greşeală! 

niciun umanoid nu mi-a răspuns. am aflat totul despre portabilitate, maivodafăun, meniurile mele, detalii despre factura ta, noile promoţii, în fine, am butonat în neştire cifra 9 să mă întorc la meniul anterior, sperând că voi auzi parola salvatoare: „pentru a fi transferat la un operator, apăsaţi tasta cutare”. 

chiar aşa, pentru a vorbi cu un amploaiat de la colsentăr, pe ce mama naibii de tastă ar trebui să apăs? sau te pomeneşti că e necesară vreo combinaţie de cifre, cum ar fi 13-14? sau am dat de efectul cost-cuttting?

azi, consoarta s-a deplasat la un magazin vodafone să încerce să rezolve ca de la client la furnizor minuscula mea nedumerire. 

„să sune domnu’ la steluţă-doi-doi-doi”. kharma. bine că intru în vacanţă. am timp gârlă să ascult la telefon toate inepţiile inutile debitate de robot, sperând că nu va trece anul înainte ca să fiu băgat în seamă de colsentăr.

22 decembrie

22 Decembrie 2008

acu’ 19 ani, fix la ora la care scriu, 12:15, mi-am smuls „cucul” (insigna aurie) de la boneta kaki şi am urlat ca nebunu’: „a fugit tiranuuuuu*!”

aleile de la UM02374 erau pline de trupeţi sărind ca nebunii. printre ei, şi mandea, în toaletă verde şi cu perspective la fel de kaki ca universul cazon. 

ceauşescu fugise cu elicopteru’, să dădea la televizor. gata cu comuniştii. Armata ie cu noi!

băi, şi mi-era o foame!!!

19 decembrie

19 Decembrie 2008

acu’ 19 ani, da’ fix acu’ 19 ani, adică pe 19 decembrie 1989, într-o marţi, am aflat că nu mai plecăm la război cu ungurii, care ne invadaseră vestul ţării, ocupând Timişoara în noaptea de 17 decembrie. sună aiuristic?

pe vremea aia serveam patria* (concurs cu premii: ce-i patria, pentru tine?), purtam numai verde şi-mi era o foame permanentă. 

iar anunţul cum că Timişoara nu e ocupată de armata ungară, care iniţial dădea lupte de stradă şi paraşutase arme şi provizii ungurilor din Banat (exemplu mirobolant de dezinformare socialistă), s-a transformat subit în „Timişoara este ocupată de „elemente declasate, care instigă la răsturnarea orânduirii socialiste de stat etc”. 

problema noastră, a pârliţilor de pifani, a rămas însă aceeaşi: ciuciu permisii. şi cum la telejurnal nu vedeam decât o oră de ne-ştiri despre scrisori de adeziune ale oamenilor muncii la tovarăşul nicolae ceauşescu, discursuri ale tovarăşului nc despre subiect, discursuri ale celorlalţi tovarăşi din aparatul de partid şi de stat, şi tot aşa… ei bine, problema noastră era că nişte derbedei care se luaseră de guler cu miliţia şi spărgeau vitrine prin timişoara, şi din cauza ăstora nu puteam să plecăm noi acasă, în permisii. asta pe lângă versiunile cu agenturilii şi loviturile de stat antisocialiste. 

dar, cum spuneam, pe 19 decembrie am aflat o veste totuşi bună: nu mai plecăm la război cu ungurii. 

băi, şi mi-era o foame…

 

*sintagmă ce definea, în mod eronat, serviciul militar obligatoriu de 18 luni pentru cei care nu intraseră la vreo facultate, ca virgulă cazul meu. de fapt, nu serveam patria, ci şantierele lui ceauşescu şi, dacă apăreau misiuni speciale, şi şantierele private ale câte vreunui ofiţăran cu stele groase pe umeri. şi totuşi, ce-i patria?

Curba de sacrificiu*

17 Decembrie 2008

Ziua de miercuri, 17 decembrie, ar putea intra în istorie ca ziua în care parlaemntarii europeni de la strasburg (se scrie altfel, da’ mi-e lene) au reintrodus săptămâna de muncă de 6 zile, la cererea patronilor. 

deci, concediem oameni pe capete, că nu mai este cerere, iar pe supravieţuitori îi cocoşăm. şi în acest timp, vom continua să ne plângem fără jenă prin ziare că nu scăderea vânzărilro de afectează, ci diminuarea profiturilor, cum a făcut acest nene

unii fac deja declaraţii hazardate, cum că la 6 zile, salariile vor mai creşte. bagă cineva mâna-n foc? 

lucrurile sunt simple: dacă umflaţii din nord-estul franţei nimeresc butonul „da”, atunci şi România va fi „obligată” să se supună noii reglementări. în care nu scrie nimic de mărirea corespunzătoare a salariului! şi uite aşa, ne vom întoarce în frumoasele vremuri ale Iepocii dă Aur. 

Trăiască Republica Socialistă Ioropa.  şi ascultaţi Mesaj pentru Europa, de la Paraziţii.

d-acilea: http://www.youtube.com/watch?v=Vs5MLueBbF0.

*este sintagma care a caracterizat, în timpul crizei din 1929-1933, scăderea consistentă impusă de autorităţi asupra salariilor fucnţionarilor şi a muncitorilor, în combinaţie cu mărirea zilei de lucru.

boc şi geoană au semnat

un acord cam complicat…

d-aia stolo făcu poc,

să îl lase-n loc pe boc!

 

am încălecat p-o şea şi v-am dus de nas pe toţi

Traian, file de poveste 

da, exact, erau nişte girofaruri maronii, cum s-ar spune, era o imagine de c#%&t, şi se auzea şi sirena: nisto-nisto nisto-nisto, că numai poliţia are voie să sune nino-nino! Se făcea că aforitarii telecomului fugăreau neşte saituri porno mult prea prietenoase cu oricine, deci ierea dă pericol, frate, să le vede minoru’. 

serios, acum, anunţul ANC de ieri (iete aici, cu o interpretare deşteaptă de la Bogdan Manolea: http://economie.hotnews.ro/stiri-it-5245383-anc-incepe-blocarea-site-urilor-moralizatorul-internetului-intra-actiune.htm), cum că blochează accesul la nu ştiu ce site-uri de internet cu conţinut pornografic, este o mare TÂMPENIE. e o tâmpenie din două motive la fel de banale.
tehnic. ce blochezi? un IP? zece IP-uri? aşa, şi? adminul îşi ia back-upul, şi face oglindire (mirroring) pe alt server, în partea ailalta a lumii. şi îl regăseşti în fix două secunde. deci… ce blochează ANC-ul?

În contrapartidă, ANC ar putea fi bine-merci dat în judecată de administratorii site-urilor „blocate” (ce eufemism) pentru discriminare: adică eu, site găzduit pe un server localizat geografic pe teritoriul României sunt oprit din business, ceea ce nu se întâmplă cu un site cu conţinut similar, dar găzduit pe un server localizat geografic în altă jurisdicţie naţională? sună aiurea? dă-i un os de ros lui iulian „spamming” urban şi o să vezi distracţie!

moral. domnu’ Nistoran… păi cum se poate să ne interziceţi accesul la inaccesibil, taman dvs, care aţi făcut bani din asta: http://www.dreamgirl.ro (dau linkul la vedere, e mai safe), dacă e să citez o sursă beton: http://www.capital.ro/articol/noul-sef-al-anrcti-si-a-scos-firmele-la-vanzare-112086.html!

şi ce, dacă blocaţi 40 de site-uri cu conţinut porcos, credeţi că rezolvaţi problema? 

care problemă? mai periculoase pentru adolescenţi – mult mai periculoase decât nişte porcărele digitale – sunt obiceiurile politicienilor, de a minţi şi a face lucruri incredibile, asocieri deşănţate, legi pe oportunităţi de afaceri, apoi sunt la fel de periculoase mizeriile înşirate de televiziuni pe post de „ştiri”, apoi pornojegurile tabloidelor şi, cel mai periculos dintre toate, este comportamentul părinţilor, modelul primordial al oricărui copil. 

aţi început cu 40 de site-uri porno? mâine va urma o listă de site-uri „contra” şi la anul, poate îmi interziceţi acest blog, din motive de păreri personale neconforme cu linia oficială. 

Lăsaţi internetul liber, domnule regulator. e spiritul care a stat şi stă la baza acestui spaţiu virtual: deschiderea. şi dacă aveţi ceva de spus aici, comentariile NU sunt moderate. nu pe blogul meu.

Ca să aibă speculanţii pe ce să ceară 150 de lei cu cinci tile înainte de Crăciun şi 200 de lei cu două zile înainte de Crăciun, nişte oameni trebuie să meargă în pădure, să sape o groapă nu prea mică, în care să planteze un puiet de 3 ani, să pună pământul la loc şi să spere că nu-l va omorâ vreo furtună sau vreun prost amator de brăduţi de 50 de centimetri. şi mizeria abia începe:

 

dacă acest brăduţ va suprevieţui încă vreo 8-10 ani, vor veni alţi nenei să îl taie, ca să îl aducă în piaţă să ai tu pe ce să dai o cârcă de bani, ca să mănâncă şi gura comersantului ceva. iar a doua zi după Crăciun, vom vedea mii de copii de brad aruncaţi morţi prin spatele pieţelor. pentru că speculanţii s-au lăcomit şi nu i-au vândut. 

după Anul Nou, alte zeci de mii de copii de brad, morţi, vor fi aruncaţi pe la pubele, pentru că noi, oamenii, ne-am făcut damblaua cu bradul de Crăciun. şi, undeva pe-un munte oarecare, nişte nenei o vor lua de la capăt, la primăvară, plantând un nou copil de brad de trei ani. astfel, într-o viaţă de om, o familie ajunge să omoare 30-40 de brazi, nelăsaţi să atingă maturitatea. nu-i aşa că cifra asta îţi schimbă un pic perspectiva?

hai să lăsăm brazii în pădure, acolo unde ne ajută şi ne sunt de folos mult mai mult. de Crăciun, ia-ţi un „plastic”, pe care îl poţi împodobi cum te taie capul şi pe care îl poţi folosi şi la anul. lasă speculanţii şi hoţii de brază să stea cu marfa nevândută, poate aşa vor înceta să îşi mai bată joc de aurul verde. propagandă?

nu, leapşă pe faţă. te bagi?

Felicitări, Varujan ambuccian, pentru alea Nşpe mii de voturi (sursa: victor), dintre care două de la fam. secmerean, să vă fie de bine, spor la muncă şi atenţie la polei, să va iasă şi în continuare slalomul printre cretini.

1,500 de euro campania? bună glumă. care campanie? aia timp de 4 ani, ultimii patru ani, adică mandatul tocmai încheiat? că se pare că aşa se re-intră în parlament, oricât de discret ai sta.

Ce Obama, ce USA votes? How to get Pambuccian in the Parliament in 60 posts 🙂 asta ar fi tema de studiu.