de la EvZ: anul trecut, au fost importate telefoane mobile în valoare de 615 milioane euro. de aici. asta nu este valoarea pieţei de mobile, pentru că este valoarea de vamă, la care adăugăm marje, adaosuri, TVA etc, şi scădem subvenţiile operatorilor, reducerile retailerilor etc. numai ce rămâne, după aceste două „ajustări” se poate considera „valoarea” pieţei de mobile. 

cine se bagă la o calculea?

„Leul gâfâie lângă minimul istoric. Ce faceţi, domnule Isărescu?” titrează panicard Business Standard. Aoleo, dau faliment cei care au credite în euro şi salarii în lei!

aşa, şi? Şefu’ Isărescu îşi bate gura degeaba de ani de zile spunând ghiorţanilor să nu se împrumute în euro dacă au venituri în lei, ci să se împrumute în exact valuta în care au veniturile. 

tocmai acum, e un păpuşel la Realitatetea TV (ora 08:50) care le plânge de milă. kharma voastră fuse crudă, băi băieţi. au fostără credite în lei dintotdeauna, dar cifra dobânzii era mereu mai mare decât aia la euro, deci dădea mai bine să te împrumuţi la 6% decât la 19%, aşea, la ochi.

aşa că, dacă nu l-aţi ascultat la timp pe dom’ profesor, poate data viitoare veţi face ce a tot spus omul. mă rog, cine apucă data viitoare…

cinic, nu?

 

reply pt bogdan: ştiu de sibex. ai dreptate, este mai avantajos, dar riscul este mare dacă ai venitul exprimat în lei. dacă ai venitul exprimat în euro şi plata se face la un curs cât mai curent, atunci nu te vor seca decât dobânzile nesimţite. şi aici, bancherii au reuşit performanţa de a se face mai detestaţi decât cămătarii.

reply pt amărâtul de ziarist 🙂 : frate, ai dreptate. e sezon de jumuleală. În septembrie, am fost pe punctul de a lua un credit, ca să schimb merţanu’ de mioveni. am cerut condiţiile de creditare şi o copie demo a contractului, să ma dumirescu şi eu ce şi cum. dar dulceaţa de la BCR, agenţia de la intersecţia miciurin mi-a spus nonşalant că nu există condiţii de creditare iar contractul îl pot citi când l-oi semna. d-aia circulă şi va mai circula secmerean în fabulosul său merţan de mioveni.

cel mai tare interviu din istoria MCTI-ului este semnat Adrian Vasilache, iete acilea: http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-5306270-interviu-gabriel-sandu-ministrul-comunicatiilor-calificat-aici-conduc-25-ani-sunt-manager-inainte-toate.htm

este remarcabil tonul de stăpân autosuficient al domnului ministru al mecetiiului, care a confundat un presar oarecare cu vreunul din foştii lui şoferi de la Elvila.

Genial, ce-ţi poate face un tip simpatic cu-un reportofon, dacă faci pe jmekerul! 

voi reţine acest interviu ca studiu de caz de acum încolo, pentru toţi cei cu care colaborez şi voi colabora.  vorba aia: mai bine se scobea în nas!

mor copii degeaba

8 Ianuarie 2009

imaginile cu copiii morţi din Gaza mi-au întors maţele pe dos. Am şi eu un pui şi… neah, că devin lacrimogen.

Ceea ce mi-a atras atenţia însă a fost declaraţia palestinianului în vârstă pe care îl tot invită Realitatea TV să discute pe subiect. redau aproximativ: „Hamas nu este o armată, este o grupare de tineri, sunt copiii celor care au făcut Intifada în anii ’80”. concludent. 

cine e primul vinovat că o treime din victimele războiului din Gaza  sunt copii? hai să spunem aşa: stai în casă, caşti gura la tembelizor şi pleosc, ţi-a căzut o rachetă peste balcon. „From Gaza, with Love”. aşa că pleci să omori palestinieni, pentru că între copilul ăluia şi copilul tău, mai bine trăieşte copilul tău. 

nişte capete înfierbântate din Gaza au insistat cu petardele până i-au scos din sărite pe evrei. şi aşa, şi-au condamnat copiii, părinţii, vecinii, prietenii la moarte. ani de zile (că mi-s mai bătrân) am văzut imagini cu copiii mascaţi, în haine de camuflaj, cu arme, defilând sub însemnele luptei palestiniene împotriva evreilor. asta i-au educat, asta vor face până la moarte. şi în moartea lor îi târăsc şi pe alţii în moarte. ce rahat fără sfârşit… asta în timp ce aiatolahi bărboşi ameninţă că răzbunarea morţilor mă-sii de la sute de kilometri distanţă, unde zac singuri în veninul lor. contra căruia, israelienii trag la grămadă, sporind carnagiul. 

cum văd eu rezolvarea? 

se iau hamaşii, se iau liderii hamaşilor, se echipează în pantaloni scurţi roz cu buline verzi, şi se aruncă în luptă dreaptă, în groapa cu noroi, împotriva evreilor, echipaţi în chiloţei roz cu buline albastre… aşea, să nu-i încurcăm.

adulţi proşti, opriţi-vă! vă omorâţi copiii, dobitocilor! bateţi-vă între voi, jucaţi table şi cine pierde, se cară în morţii mă-sii! da’ cu copiii vii şi normali la cap, nu ambuscaţi de explozii.

anul acesta, antena1 a bătut proteveul la audienţă pentru că a marcat decisiv cu manelişti. la greu. adi minune pe post de vlad ţepeş? WTF?!

ăsta a fost prilejul perfect pentru o mulţime de purişti să se scandalizeze şi să emită tot felul de texte situate foarte aproape de rasism, uitând că dintotdeauna, tot românu’ s-a cinstit, la cârciumă sau la momente decisive, cu lăutari balaoacheşi. „starea de român sub asediu”, scria pe un blog, hăi că am uitat pe care egzact. aşa, şi ce?

în timp ce români curaţi sangvin (cu pedigri dovedibil, nu aşea…) criticau manelizarea tembeliziunilor, eu căscam gura la un concert 197-vara jerry lee lewis pe cedeu şi, după aia, la un concert elvis presley 1968 pe antena2. În cinci rocuri d-alea demente, jerry a dat cu curu’ personal de claviatura pianului de şase ori. iar asta, cu patru decenii în urmă, era considerată o obscenitate în america. şi oricum, muzica lui, la fel ca a celuilalt derbedeu din 1950, presley, era considerată o mizerie de lumea bună din Noua Anglie, scârbită că tineretul alb se hâţâna în disperare pe lălăielile unor „niggers”… ştiţi, foştii sclavi negri… 1864, războiul civil, alea-alea… istorie, în fine.

şi ce-i scandaliza pe oamenii de bine din america anilor ’50? iete ce texte aveau rocherii d-acu 50 de ani: „s-o zguduim, să ne agităm, până nu ştiu când, numai nu mă călca pe pantofii mei idioţi de dans, mingi mari de foc, dulceaţa aia de 16 ani (deci cu minore)” şi tot aşea. Of, viaţa mea…

sună cumva cunoscut? manelele mizerabile care ne asaltează… şi apoi caşti gura la imagini alb-negru de acu 40-50 de ani, în care tinerii americani saltă pe loc cu tranzistorul la ureche, pe ritmuri RR şi RB şi cu versuri deşănţate? ei? morala? 

tranversăm, frate, şi noi gârla prin care au mai trecut şi alţii. care se credeau al naibii de albi şi de bine-crescuţi şi al căror univers a fost spulberat de unii care săltau sincopat pe o muzică mult mai ritmată decât a lor. Nişte proşti au trimis poliţia la un concert al lui presley, să îl filmeze ca nu cumva să facă gesturi obscene pe scenă. adică să dea din cur în ritmul muzicii! 10 ani mai târziu, televiziunile se băteau pe drepturile de televizare a concertelor lui. 

sigur, vei spune că adi minune sau … ăla cu dinţii ăia ciudaţi sau oricare altul, nu se compară cu presley, sau cu little richard sau cu chuck berry… ba se compară, dar la o scară diferită. ai lor negri înaintaşi, foşti sclavi, au început cu gospel şi blues şi a ieşit ce a ieşit. ai noştri tuciurii conaţionali, foşti robi, au început cu… naiba ştie cu ce anume, dar iete ce le-a ieşit!

nu-ţi place, shimbi canalul. sau faci ca meşteru’ costin ilie, de la cotidian: îţi iei boxe mai mari şi rock mai naşpet. sau, te bagi în trend. sau îţi vezi de treabă şi aştepţi să treacă urgia. şi te rogi ca nu cumva fii-ta, când o auzi f’o manea, să intre în ritm. este exact cazul meu. era plină antena de vlad ţepeş minune? schimb pe pro, unde am ascultat terifiat 30 de secunde de lălăieli sinistre şi apoi, am fugit în comunitatea discovery. din şase sau şapte canale, tot am avut ce vedea. 

hai La Mulţi Ani. că loc e pentru toată lumea…

 

PS: pe vremea lu’ Ciuruitu’, am făcutără un revelion la un unchi intelectual fundamentalist, care nu suporta muzica populară rulată pe vremea Iepocii dă Aur. şi iete aşea, taman la trecerea în noul an, când să atacăm curcanu’, piesa de rezistenţă a bairamului, omu’ şi-a pus neşte muzică dragă urechilor lui: o „fuguţă” de Bach (caută singur pe wiki ce-i aia şi cine o fo Bach). mamăăăăă, ce naşpa a picat trilul orgii meşterului Bach peste clafăitul mesenilor şi trosnetul oaselor şi clinchetul tacâmurilor de farfurii.