ietete unde am devenit io nembru şi nu ştiam: http://www.crestinortodox.ro/forum/member.php?u=7973

suspectez vreun amic pus pe şotii.

sau mi-s prea naiv?

Anunțuri

la ora la care scriu (16:50), la realitateatv tatuliciul face şou la Marginea, comuna aia necunoscută din Suceava care a intrat în istoria ca prima comunitate românească care şi-a băgat virgula-n capetelele jigodiilor din aftorităţilii localii, regionalii şi naţionalii… 

povestea este aşa: într-o zi a plouat, a venit apa mare şi le-a luat oamenilor podul, izolând comunitatea de restul lumii. oamenii au cerut la graşi şi la umflaţi să li se facă refacă podul. gluma s-a îngroşat, şi pentru că a trecut prea mult timp fără ca aftorităţile să facă nimic, sătenii s-au apucat şi şi-au făcut singuri podul. 

emisiunea, dacă n-ar fi despre viitorul legăturii cu restul lumii al unei comunităţi, are toate ingredientele unei comedii: graşii şi umflaţii toarnă pe bandă rulantă motive şi egsplicaţii etc, în timp ce sătenii fac galerie.

partea neplăcută este unii cică ar vrea să facă dosar penal sătenilor care şi-au făcut singuri podul, după ce aftorităţile nu au reuşit să facă nimic. acum, ar loc o ciucă cu Apele Române, un dă-mi, ia-ţi cu responsabilitatea asupra malurilor unui râu… căcat, pe scurt. 

concluzia este amară: în ţara asta, dacă ai iniţiativă şi-ţi faci singur treaba, statul stând se consideră sfidat şi te ia la futai, cu explicaţii legale. 

dar sigur, acum ţara e condusă de ardeleni vrednici, care vor face totul.

Earth’s Fockin’ Hour

28 Martie 2009

la ora la care cică tot boborul urma să studieze viaţa la entuneric, cu ocazia chestiei eco cu pământul, io bântuiam prin oraş după o farmacie non-stop, să iau medicamente pentru madam secmerean, atinsă de vărsatul de vânt luat de fii-mea de la grădiniţă. 

Ora fericită a pământului… faţă cu biodiversitatea urbană.

 

PS: io-s imun, că mama zice că am „rulat” deja vărsatul în copilărie.

Mircea Badea a pariat că, dacă până la sfârşitul anului, nu ştiu câţi km de autostradă sunt gata, îşi înfige nişte pene de nu ştiu ce pasăre în cur şi defilează prin faţa Palatului Victoria.

Boc a sunat, blea-blea, jde mii de chibiţi s-au aruncat pro sau contra lui Mircică… 

io nu am decât o nedumerire… şi dacă chilometrele alea de aftostradă NU SUNT GATA, ce face Boc? probează neşte pene de vrabie, cumva?

În februarie 2008, Bogdan Pencea, Money Express, l-a întrebat pe Chris Bataillard, printre altele, asta:

Zapp este pe ultimul loc la numarul de utilizatori – circa 500.000. Va ramane acolo? 
Este posibil. Nu ne uitam la numarul de clienti. Ne uitam la profitabilitate. Targe turile nostre sunt relativ conservatoare deoarece, ducandu-ne pe multi-nisa, nu avem un numar urias de clienti, dar ne tinem costurile operationale jos si preturile jos. Nu vad sa avem cinci milioane de clienti in urmatorii doi ani, indiferent de planurile noastre de expansiune.

 

acum (martie 2009), potrivit ZF, Zapp a anunţat că „a lansat oficial un serviciu care permite abonatilor si posesorilor de cartele preplatite sa vorbeasca in retea 5.000 de minute si sa transmita pana la 5.000 de mesaje text (SMS) pentru 6 euro pe luna”. de aici. asta da lovitură pe entry-level!

 

întrebarea mea ar fi de unde vine profitul la un 5.000 de minute în reţea pe 6 euro?

am citit minunea asta, aici: http://www.gandul.info/politica/administratiile-udmr-din-covasna-si-harghita-primul-pas-spre-autonomia-teritoriala-de-facto-a-tinutului-secuiesc.html?3928;4088646

uite ce vor se face maghiarii, in anul 2009, secolul XXI: 

va fi demarată o serie de acţiuni pregătitoare punctuale, a căror finanţare va fi asigurată dintr-un buget comun al consiliilor judeţene din Covasa şi Harghita, al cărui cuantum urmează a fi stabilit. Primele pe listă sunt inventarierea şi catalogarea „patrimoniului construit al Secuimii”, ce va include şi un proiect botezat „Poarta Secuiască”, având ca scop reabilitarea sau sculptarea anuală a cel puţin 100 de astfel de porţi …

adică nincs şosele, nincs business, că numai ei între ei fac afaceri, nimic frate, majoritatea iliteraţi, abia bolovănesc două vorbe în gură, şi construim PORŢI?

în vremea în care mai toată lumea se deschide, ungurii din cele două judeţe relativ înapoiate economic vor să se închidă. mă rog, nu ungurii, ci câţiva politruci fomişti, disperaţi după voturi şi câteva locuri la masa guvernării.

Ca exerciţiu, bella-bacsi ar putea se incepe mergi cu calul, nincs mobil eş feci doomna minchare la sobul cu lemnuri, noah

şi toate astea numai ca să nu cumva să îi laşi pe oameni să privească înainte cu speranţă în mai bine.

ludma@yahoo.com

19 Martie 2009

dovada că netul e plin de înapoiaţi mintali şi de frustraţi e în comentariile postate la mine pe blog in 16 martie, de pe adresa de mail ludma@yahoo.com (78.97.145.40), care îmi scrie cu patos:

Nu pot sa cred ca mai esti printre vii/ Tu esti o putreziciune.
Mic, gras cat un animal haituit, prost ca o pulla strivita si lipsit de neuroni. Cine sa te mai bage in seama ? Borfasule? Mai furi telefoane de la germanos? Tii minte cand te-au prins si ai apucat sa il arunci sub scaun ! O sa ti se infunde ! Potoleste-te. Macar acum in ultimul ceas al tau. Esti deja in sicriu. Ti s-a comandat si groapa. Sari !!!

şi asta:

Bine mai hotule ce pizda matii tot faci comentarii. Nenorocitule si cretinule. Nu vezi ce tampit esti? Scrii toate prostiile,Mai bine ti-ai pune streangul de gat ca si asa nu mai ai mult de trait cancerosule. Te mai iei de Femei? Impotentule!Mai bine du-te dracului si zboara singur cu un avion poate cade si scapa lumea de un imbecil Dementule! Mai lucrezi sau te-au dat afara? Ca la cat esti de tampit si handicapat nici nu este de mirare .Sa te vad in groapa comuna. Acolo este locul tau.!

comentariile rămân încontinuare nemoderate, mai ales că orice faci în net, laşi urme: http://ws.arin.net/whois/?queryinput=78.97.145.40.

o izbucnire de porcărele am încasat anul trecut, când cu scandalul cu dan iancu:  https://secmerean.wordpress.com/2008/02/28/cum-a-fost-pus-la-punct-dan-iancu-pentru-nesimtire/

distonocalm, băieţi, ş-o vacanţă prelungită la glumeţi!

nici nu ştiu ei ce-i aşteaptă

cu presarii puşi pe faptă

invitaţi ca să noteze

managerii să-i citeze

cum că, măre, o să fie

o schimbare movulie…

şi ei nici nu intuiesc

gazdele – să nu greşesc – 

ce concurs de declaraţii

o să declanşeze fraţii

încercând să dea Ză Ştirea

ca s-atingă nemurirea.

26 de confraţi

uni-amici, unii certaţi

o să-ntrebe împreună

la sfârşit de săptămână

dacă, da, e-adevărat?

zvonu’ cel neconfirmat! 

alzo, alles vunderşon

abe, kanci informaţion!

inspirat de aici: http://seceleanu.blogspot.com/2009/03/presa-romaneasca-deutsche-telekom.html

dixtracţie plăcută!

autosuficienţă

17 Martie 2009

omu’ cât trăieşte învaţă.

azi am încasat o lecţie de autosuficienţă cât mine de mare.

nicio incertitudine, nicio clipire, zero pasiune, siguranţă 110%, ce mai…

am zis mulţumesc şi am plecat.

neşte trucuri

16 Martie 2009

subiectiv mă dă de exemplu, http://subiectiv.ro/media/fidelizarea-in-comunicarea-dintre-agentii-departamente-pr-si-bloggeri/, cu o chestie pe care eu o practic spre disperarea lui. 

dar spre siguranţa mea şi a clienţilor mei. 

pe scurt, dacă la confraţii jurnalişti trimit un comunicat fără complexe, pe principiul obligativităţii informării – că d-aia şedeam şi eu în redacţie, să încasez comunicate – la bloggeri e un pic mai altfel. adică se poate aplica legea aia naşpa pe baza căreia ANC dă amenzi pentru spam.

paranteză: dacă există vreun jurnalist care consideră că nu mai doreşte comunicate de presă, are dreptul şi obligaţia să anunţe în mod explicit emitentul comunicatelor asupra acestui lucru. mă rog, în cc ar trebui trecut şi redactorul şef 🙂

dacă eu trimit la bloggeri acelaşi comunicat de presă aşa şi gata, atunci mă pot trezi că bloggerul X depune la ANC o reclamaţie pentru mesaj comercial nesolicitat. 

şi atunci, spre disperarea multora, de fiecare dată trimit înainte un mesaj cretinoid în care cer permisiunea punctual pentru comunicatul cutare. 

da, e agasant să primeşti un asemenea mesaj a doua oară, a treia oară, după ce ţi-ai dat acordul de fiecare dată… ştiu că poate fi enervant să NU primeşti comunicatul dacă nu ai dat reply cu aprobarea explicită…

dar până nu voi avea un acord scris, cu şteanpilă şi mâzgăleală cu pixul albastru cu un proprietar/adminstrator de blog, tot voi munci de 20 de ori pentru tot aia: un comunicat la blogul 1, un comunicat la blogul 2, un comunicat la blogul 3 şi tot aşa. 

ca să respect legea. nu îi mai ştiu numărul, dar aşa eu mă simt în siguranţă, iar clienţii mei vor fi scutiţi de neplăceri, pentru că şi pi-ar-ul, ca orice biznis, e reglementat la noi de nişte legi cât se poate de… respectabile. 

 

şi ca să răcoresc un pic dezbaterea legată de comunicarea cu jurnaliştii vs comunicarea cu bloggerii, nu am niciun text special pentru bloggeri. nu e cazul. ce primeşte un jurnalist, primeşte şi bloggerul. pentru că textul reprezintă punctul de vedere oficial al clientului. la rândul său, fiecare este liber să interpreteze/rescrie cum îl/o taie capul. riscul meu 🙂

ce-am învăţat eu azi

16 Martie 2009

am dat comunicat de presă pentru Germanos. boon. am cerut voie de la o serie de bloggeri sa le trimit şi lor comunicatul. cine a dat reply că „da”, l-a primit.

şi în toată învălmăşeala, am făcut şi eu o greşeală de biban: am postat comunicatul şi pe propriul blog, înainte ca acesta să ajungă la ceilalţi bloggeri. asta da kiflă, după cum bine a remarcat cineva. 

drept pentru care, îmi cer scuze pentru lăcomie şi promit că voi avea răbdare…

acesta este un comunicat de presa:

Bucureşti, 16 martie 2009 – Germanos, cel mai mare retailer telecom din Romania, parte a grupului COSMOTE, anunţă în premieră în industria telecom din ţara noastră introducerea garanţiei pe viaţă pentru orice telefon mobil achiziţionat din oricare din cele peste 260 de magazine din reţeaua proprie de magazine.

Germanos Telecom România îşi îmbogăţeşte astfel gama de servicii post-vânzare cu noul serviciu G-Garanţie pe viaţă. La finalul perioadei de garanţie de 2 ani oferită de producător conform legislaţiei în vigoare, Germanos oferă în continuare garanţie pentru telefonul mobil pe toată durata utilizării acestuia de către beneficiar, fără costuri suplimentare.

Odată cu introducerea serviciului Garanţie pe viaţă, Germanos acordă clienţilor săi un avantaj unic pe piaţa de telefonie mobilă. Prin achiziţionarea unui telefon mobil de la Germanos, consumatorii beneficiază de garanţie nu numai doi ani, ci practic pe toată perioada în care decid să-l utilizeze.”, a declarat Aris Karousos, Germanos Retail Chain Director.

Germanos va asigura astfel reparaţiile pe toată durata utilizării de către beneficiar a telefonului mobil, prin înlocuire de piese sau chiar înlocuire totală cu un model identic sau cu caracteristici similare, în situaţia în care modelul respectiv a fost scos din fabricatie.

Germanos deţine în prezent cea mai mare reţea de service tehnic de telefoane mobile din România. În fiecare magazin Germanos se pot efectua gratuit constatări şi reparaţii simple, verificarea şi regenerarea acumulatorilor telefoanelor mobile şi actualizări gratuite de software pentru telefoanele de ultimă generaţie aflate în garanţie. În situaţia în care durata reparaţiei depăşeşte 10 zile, magazinele Germanos oferă gratuit, în limita stocului, telefoane mobile de „împrumut” pentru a asigura continuitatea comunicaţiei pentru clienţii săi. Reţeaua de service Germanos utilizează doar piese de schimb originale. Reparaţiile complexe se efectuează în service-ul central Germanos, un centru modern cu tehnicieni la curent cu cele mai noi tehnologii în domeniu.

Acest serviciu completează gama de serivicii oferită de Germanos Telecom România: G-agenda plus – transferul conţinutului multimedia dintr-un telefon mobil în altul, G-service tehnic, G-plata facturilor – pentru serviciile Cosmote şi Romtelecom, G-creditare – posibilitatea achiziţionării produselor în rate sau G-ticket – bilete la marile evenimente.

Germanos este specializat în comercializarea de produse şi servicii de telefonie mobilă, precum şi alte produse digitale sau asociate: telefoane fixe, camere foto şi video, carduri de memorie, respectiv de servicii de telefonie mobilă, fixa şi de internet de la Romtelecom.

circ mare, monşerule, cu orele astea de sport. problema e alta, însă: ca mult prea multe materii din programa şcolară românească, nici sportul nu prea mai are legătură cu lumea reală. ce facem la ora de sport?

tumbe pe saltea, sărituri la capră, alergare in cerc, sprint 50 de metri, vânturat aerul cu braţele şi alte asemenea prostii. ei bine, în lumea reală, şi fetele şi băieţii „lucrează” la fiare pe grupe de muşchi, fac jogging de întreţinere şi condiţie fizică, joacă volei, baschet etc. 

ia să poată fiecare elev să îşi aleagă două-trei „specialităţi” sportive şi să se ocupe de astea tot anul şcolar. de ce să obligi un rotofei să sară capra, când lui i  se cuvine mai degrabă nişte alergare de îmbunătăţit suflul şi nişte „fiare”, să mai topească din colăcei? de ce să nu pui fetele să facă aerobic, plus ceva alergătură de siluetă, în loc să le chinui la idioata probă de 50 metri – sau 100 de sprint sau cât o mai fi? 

Ia transformaţi orele de sport, naşpetele ore de sport, într-o chestiune de statut social, printre elevi, şi veţi vedea puştimea înghesuindu-se la cursurile de slăbit prin mişcare fizică pentru adolescenţi şi la opt seara! În fond, aşa au apărut şi sălile de gimnastică/fiare prin oraş: statut social. 

da’ bine, asta i-ar costa pe profesori şi pe ministeriabili un mare efort: să renunţe la programa orientată către ei şi să inventeze o nouă programă, cum s-ar spune, client-oriented.

adicătelea, elev-oriented? Ups!

Cel mai vulnerabil punct al oricărui sistem de securitate a informaţiilor al unei firme este tocmai politica de securitate a informaţiilor adoptată de firma respectivă. Sau pur şi simplu inexistenţa unei astfel de politici.

O astfel de politică de securitate a informaţiei ar trebui să cuprindă inclusiv prevederi legate de fenomenul phishing. Adică se scrie explicit că orice asemenea mesaj trebuie şters pur şi simplu.

Bine, asta e ca avertismentul de pe pachetele de ţigări…

O companie a decis, în cadrul politicii sale de securitate, ca fiecare angajat să îşi ia, din concediul anual de odihnă, minim cinci zile consecutive. Explicaţia acestei reguli a fost că, dacă un om vine zilnic la serviciu şi nu îşi ia concediu decât o zi-două pe lună, disparat, ar putea eventual să acopere o fraudă sau o scurgere de informaţii sau alte manevre nepermise. Dacă acel om lipseşte un număr minim de zile consecutive, există şanse mari ca înlocuitorul său, pe sarcinile respective de serviciu, să descopere dacă este ceva în neregulă. Nu înseamnă că toată lumea face fraude – dar dacă ar exista cineva, astfel sunt şanse ca acestea să fie descoperite. 

vineri 13 martie, ora 13

13 Martie 2009

aproape trecute fix, mă sună nevastă-mea:

– auzi, doi copii de la grădiniţa prinţesei moştenitoare au vărsat de vânt. te pregăteşti, da?

– mda. pică la fix. 

de-acu, o să stăm să pândim bubiţele şi-o să ne perpelim aşteptând boala… care-o veni, n-o veni…

păi să  nu-ţi bagi picioru’ în ea dă superstiţie?

Una dintre cele mai răspândite metode de fraudare prin intermediul Internetului este „phishing-ul”. Adică primeşti un e-mail văz-Doamne de la o bancă, în care scrie că numa-numa’ ce-ţi expiră contul şi bine ai face să trimiţi un reply cu datele personale, numărul cardului şi PIN-ul. Culmea este că sunt unii care pun botu’la fraiering, dar asta-i altă poveste.

Mişto este că „fraieringul” se poartă şi în lumea concretă, ca să zic aşa, nu numai în cea degetală. Poftim, întreg personalul hypercompetent al unei companii româneşti a primit următorul mesaj pe e-mail:

 „Salut,

A venit o adresă de la administratorul clădirii prin care se cere o evidenţă strictă (cu date de buletin) a tuturor persoanelor care lucrează în acest sediu. Prin urmare, vă rog frumos să-mi aduceţi fiecare câte o copie după actul de identitate, până mâine la 12 cel târziu.”

Angajaţii hzpercompetenţi au reacţionat însă întocmai cum fuseseră instruiţi la treningul dă securitatea informaţiei: Adică ne ia dă fraieri? Ce, noi nu am auzit dă phishing? Ie exact aia: adică dă fraiere o copie după actul de identitate şi citeşti mâine în ziar că vinde unu’ apartamentu’ tău.

Ca atare, solicitarea corporeit de tip phishing a rămas fără răspuns, ceea ce a atras următorul mesaj:

 „Dragi colegi,

În urma unor abţineri de la „deconspirarea” datelor din BI, acţiunea „Buletinul” s-a anulat. Administratorul clădirii a luat la cunoştinţă că noi nuuuuu suntem fraieri. Prin urmare, toţi cei care au adus copiile pot veni să şi le recupereze, le mulţumesc pentru promptitudine şi pentru deranj. Până în acest moment nu s-a scurs nici un fel de informaţii privind aceste date strict confidenţiale, dar având în vedere importanţa lor, nu le putem garanta securitatea în continuare, aşa ca mai bine vi le luaţi acum!

Celor care n-au adus (vigilenţi şi de această dată, dar pericolele pândesc în continuare…) le mulţumesc că, datorită lor, am scăpat de o muncă de hârţoage.
Spor la treabă”

 

Mda, bine… 

Rata medie a bug-urilor în mai orice software este de 2-3%. Problema este că nu a fost încă inventată nici o metodă sigură 100% de îndepărtare a erorilor de programare. Motivul ar fi inexistenţa unui program adecvat de asigurare a calităţii softului, realitate recunoscută de aproape 40% din organizaţiile chestionate de Cutter Consortium, care mai relevă că 27% din aceste companii nici măcar nu au un sistem oficial de certificare a calităţii. Aparent însă, majoritatea metodelor de testare au o eficienţă de până la 30%, ceea ce, potrivit Institutului Naţional de Standarde şi Rehnologie din SUA, face ca aproximativ 80% din fondurile alocate unei dezvoltări să fie cheltuite pe identificarea şi corectarea erorilor.

De ce are un software o „slăbiciune” însă? Pentru că, undeva, în şirurile de unu şi zero, ceva nu a fost pus unde şi cum trebuie. Oamenii greşesc, nu? Prima cauză a apariţiei acestor situaţii este că, de multe ori, programatorii fac  greşeli, ori specificaţiile au lipsuri, ori lasă loc de interpretări. Cine acordă diploma de „arhitect de sistem” unui arhitect de sistem – atât timp cât un arhitect poate dovedi cu o diplomă că a absolvit cursuri de arhitectură?

O altă problemă o reprezintă capacitatea de a lucra în echipă – iar echipa să fie şi certificată. Crearea de software reprezintă, în fond, un proces colaborativ, ceea ce impune o abordare sistemică a procedurilor de testare a codului sursă. De asemenea, tot mai mult se conturează necesitatea ca şi creatorii de aplicaţii să ajungă să se califice în scrierea de software pe verticale industriale. Mai mult ca sigur că programatorii care au scris softul pentru clinica din Panama nici nu şi-au pus problema că orice eroare poate costa viaţa unora dintre pacienţi.

Mai mult, se impune ca dezvoltatorii de software să fie pe cât posibil conştientizaţi asupra activităţilor la care ceea ce ei crează va fi folosit. Nu de puţine ori mi s-a spus că, „dacă în specificaţii nu scrie exact ce se doreşte, atunci un programator va crea ceva-acolo”. O abordare normală în urmă cu zece ani – sinucigaşă acum.

Potrivit Institutului Naţional de Statistici şi Tehnologie din SUA, factura pentru erorile de programare se ridică anual la 60 de miliarde de dolari, la nivel mondial. În mod de loc surprinzător, un software de câteva mii de euro, scris cu erori, poate provoca unei bănci pierderi de milioane numai plasând aiurea virgula dintre unităţi şi zecimale. 

 

Câteva evenimente cu software defect la origine

2003: Trei persoane au murit în cursul penei de curent din nord-estul SUA şi Sudul Canadei. Un conflict între aplicaţii a provocat totul.

2001: Cinci bolnavi de cancer din Panama au murit din cauza expunerii la radiaţii prea mari – lansate eronat de echipamente ale căror software a luat-o razna.

2000: Patru infanterişti marini şi-au pierdut viaţa după ce avionul lor cu elice mobilă s-a prăbuşit. Tot ce-a reuşit Armata SUA să afle a fost o „anomalie software”.

1997: 225 de persoane au murit într-un reactor corean care s-a izbit de sol din cauză că radarul care ar fi trebuit să-l ghideze avea o problemă la software.

1995: 159 de pasageri şi membri ai echipajului unui avion American Airlines au murit din cauză că piloţii au fost zăpăciţi de informaţii contradictorii emise de software-ul radarului din Cali, Columbia.

1991: 28 de militari americani au murit în explozia unei rachete SCUD, lansată de irakieni asupra unei ţinte de pe teritoriul Arabiei Saudite. Era în timpul primului război din Golf. Nişte probleme la software au blocat rachetele Patriot la sol.

Enache: despre jurnozauri

12 Martie 2009

mi-a placut ce si cum a scris Iulian Enache aici: http://enache.info/2009/03/jurnalist-si-jurnozaur.html.

am uitat un detaliu

11 Martie 2009

în locul acestei postări era un text la mişto, scris fără să mă gândesc la un detaliu minor: eu sunt acum pi-ar şi nu e cazul să mă bag unde m-aş opări în oală, ca să zic aşa.

ca atare, l-am şters, mi-am şters toată povestea din sistem şi vă pup dragilor, lăsându-vă să vă ciorovăiţi liniştiţi.

ca şi cum toată lumea s-ar plictisi de moarte, stăm şi ne războim pe bloguri şi pe mailuri. 

1zi cul, băi ăştia!