Care a fost treaba cu brusca campanie, mânca-mi-ar cacofonia, de ridicare a maşinilor parcate cuminţi pe malurile câtorva bulevarde din Bucureşti, în timp ce pârtiile de jmekeri au rămas ocolite de hingherii de maşini?

Păi, are loc alegeri pe 7 iunie, care ieste. Campania costă, afişajele alea de căcat costă, toate prostiile alea costă, costă aburirea boborului. Şi de unde, frate, parale?

Firmele sunt în recesiune, dau afară oameni şi abia se târâie, deci pe cotizanţii corporate nu se mai poate pune baza. Aşa că rămân fraierii, care sunt astfel furaţi de două ori: odată la cotizaţia pentru partid, prin complicata filieră a hingherilor de maşini, cum scrie Amar aici, şi încă odată când şi dacă merg şi pun ştampila. 

Ca atare, pentru a le demonstra politrucilor că nu suntem mulţumiţi de ei, ar trebui să le boicotăm „alegerile”, să nu îi mai votăm deloc. Sunt curios: dacă la o alegere d-asta nu vine nimeni, nu votează nimeni, ce se întâmplă? 

Poate că un pic de boicot civic – adică un refuz explicit de a îi mai băga în seamă – ar provoca în sfârşit mult aşteptata şi adevărata reformă a clasei politice.

Mare nebunie şi cu acest Stiglitz, care a scos din sărite politrucii de la Bucureşti cu al său avertisment cum că „ce e mai rău abia urmează”. 

A urmat olimpiada declaraţiilor bombastice din partea Boc & Isărescu, a urmat un val de cifre şi demonstraţii cum că neah, ce-o fo’ mai rău o trecut, numai că neneii ăştia, în obsesia lor de a-l contra-argumenta pe renumitul Stiglitz, au ignorat natura. Fenomenologia banală care spune că… mda, ce-i mai rău de-abia urmează. 

Nu voi argumenta cu chestiuni economico-financiare. Stiglitz are suficiente d-astea aici

Eu voi da exemplul marelui tsunami din 2004. Întâi a venit Valul, care a înnecat o mulţime de oameni – îl echivalăm cu şocul iniţial al crizei, cu prăbuşirea comenzilor, a veniturilor, cu primele valuri de concedieri.

Apoi, supravieţuitorii au trebuit să se reorganizeze şi să încerce să reia viaţa de undeva, dar într-o zonă fără locuinţe, fără infrastructură, fără mâncare, fără apă şi fără nimic altceva decât speranţa că într-o zi, un camion „albastru” le va aduce un sac de orez ca să nu moară de foame.  Probabil că la faza asta se referă Stiglitz când spune că ce-i mai rău abia urmează. Supravieţuitorii crizei trebuie acum să supravieţuiască haosului de după şocul iniţial. 

Am scris haos? Priveşte în jur: dacă şi jmekerii şi bogaţii au ajuns să facă economii, înseamnă că blocajul a devenit structural, a devenit o stare care a înlocuit vechea stare de euforie. 

Iar în economie, contracte şi clienţi noi nu vor veni numai că Boc, Pogea şi ceilalţi gestionari declară că în filmul lor criza a luat sfârşit. Deci, unde suntem? 

Pe o insulă pustiită de un val ucigător, care a tras în adâncuri case, oameni, copaci, culturi, provizii, şi pe care trebuie să supravieţuim cumva în continuare. Ce-i dai copilului să mănânce mâine?

Faza cu bucla

28 Mai 2009

Pentru cei care nu cunosc conceptul de “buclă” oferim aici explicaţiile clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că “intră în buclă” („looping”). 
  
Directorul unei firme îi spune secretarei: 
– Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie… 
  
Secretara îşi sună soţul: 
– Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp. 
  
Soţul îşi sună amanta: 
– Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea… 
  
Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii: 
– Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală.  Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală. 
  
Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune: 
– Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. 
Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber vom merge la munte împreună. 
  
Bunicul, (care este directorul din această istorioară) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare o sună pe secretară şi îi spune: 
– Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei. 
  
Secretara îşi sună soţul: 
– Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu… 
  
Soţul îşi sună amanta: 
– Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie. 
  
Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală : 
– Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală. 
  
Copilul îi spune bunicului: 
– Bunicule, săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău dar nu mai pot să-ţi ţin companie. 
  
Bunicul director îşi sună secretara : 
– Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine. Ca urmare continuă pregătirile pentru plecarea la congres… 
  
  
Acum aţi înţeles ce înseamnă “buclă”? 

 

disclaimer: primit pe mail de la frate-miu

Nunta de duraluminiu

27 Mai 2009

Au trecut 15 ani de cand am zis DA. 

Cu bune şi cu rele, cu certuri şi cu împăcări, mai pe drojdie şi apoi mai pe trai-vătrai. Băi da’ am o nevastă!…

nu ştiu dacă la 15 ani se aniversează aşa vreo chestie specială, aşa că am inventat eu nunta de duraluminiu.

peste cinci vom face nunta de fier.

abia apoi trecem la metale preţioase…

Freedom…

26 Mai 2009

Freedom’s just another word for nothing else to loose

mă obsedează de ceva vreme acest vers dintr-unul din baladele cântate de Janis Joplin, Bobby McGee.  Câtă dreptate… 

Luni, 25 mai, mare ridicare mare de maşini parcate… ca la Bucureşti, pe bulevardul de renume ţărănist Ion Mihalache (pentru neconeseori, între piaţa victoriei şi piaţa chibrit). Adică în linie, frumuşel, cu trecerile de pietoni lăsate libere, că deh, nu se face altufelu’.

numai că de data asta, Garcea şi haita de hoţi a lui Prigoană, ridicau maşinile cu polonicu’, frate, pe principiul că „potrivit Codului Rutier, este interzisă staţionarea la mai puţin de 25 de metri de trecerile de pietoni şi de staţiile de autobuz”. Ca atare, în nici trei ore, au ras de maşini toată bucata de bulevard dintre intersecţia Mihalache/Turzii până aproape de Chibrit.  Ochiometric, să tot fi fost vreo 20-30 de maşini. 

Adică bani cinstiţi în buzunarele primăriei Nimicului Sectorului 1, condus de Andrei „Standing Still” Chiliman. Asta, după ce în cinci ani de mandat, suntem tot acolo unde eram şi înainte: fără locuri de parcare. Dar buni de plată. Ce, a decis primăria că se poate scoate la buget cu banii din amenzile astea? Dom’ Primar, ţ-e foame?

Panarama aia de primar de la sectorul 4, poreclit Piedone, ar trebui să îşi dea demisia din cauza asta: http://www.realitatea.net/prefectul-de-arges-a-cerut-anularea-permisului-auto-al-lui-c-p–piedone_523907.html.

cât de înapoiat trebuie să fii să faci aşa ceva? de la fotbalistul ăla nu-ştiu-cum părea să fie normal, ce să-i ceri un cocalar care nu ştie altceva decât să joace miuţa, să citeşte regulamentul de circulare al maşinelor… 

Deci, măscăriucius Piedonicus, mută-te în Priboieni, bei, acolo unde ţi-ai luat toate categoriile alea uluitoare! 

ce rahat…

Garcea şi hingherii de maşini ai lui Progoană – alt umflat din camera derutaţilor – saltă maşinile de pe bulevardul mihalache, sectorul 1. legea-i lege: 25 de metri de trecerea de pietoni, staţia de aftobuz etc. Am reuşit în ultima clipă să salvez Motanul de la o evacuare ampulea, chit că şedea relaxat la f’o 20 de metri de o trecere de pietoni, şi de o staţie de aftobuz. Că deh, în sectorul de boieri al lui Chiliman, pe bulevardul ţărănistului Mihalache, trecerile de pietoni alternează cu staţiile de aftobuz la fiecare 50 de metri. curată pomană pentru hingherii lu’ prigoană!

problema e că aiureala de primar care e Chiliman nu a făcut în cinci ani de când o freacă pe banii contribuabililor niciun locşor de parcare în ditai sectorul 1. nimic. marile ctitorii ale verzei ăsteia de politruc sunt câteva limitatoare de viteză şi f’o două-trei locuri de joacă pentru ăia micii… în rest, gargară şi căcat politic. 

Chilimane, ţine-o aşa, nene. stai. nu făcea nimic, liberalule, lasă proştii care îţi plătesc cu impozite şi taxe salariul să se descurce într-un deplin spirit liberal. Rolul tău la primărie este să ai grijă să nu se pună praful pe fotoliu. 

Da’ pe matale, Chilimane, te doare-n sfânta pulă de problemele noastre, ale alegătorilor tăi, căci mătăluţă ai maşinoi de protocol, viluţă şi evident, ecuson de primar. Staţi-ar toate-n gât, incompetentule!

zoon agraamaticus

21 Mai 2009

Sorin Pâslaru o zice direct şi la obiect, aici

Păi, Sorine, n-ai cu cine, măi… Cine să înţeleagă ce valoare are pentru un copil crud la minte, un învăţător de calitate care pune bazele întregului comportament al viitorului membru al societăţii? Cine, Sorine? Marinaru’, a cărui fiică e plină de succesuri? Boc, marele recitator de aiureli din limbă de lemn sau celelalte cozi de topor din politichie? Tocmai vorbirea liberă este cea care îţi trădează numărul de cărţi citite şi nivelul educaţiei generale. 

Cine să aprecieze valoarea unui diriginte bine crescut care îţi învaţă copilul ce e bine şi ce e rău şi ţi-l descurajează să se comporte ca ipochimenele şi fauna împuţită prezentată în Almanahul de Mitocănie Urbană al Caţavencilor? 

În căcatul ăsta de societate de mârlani şi politruci, nimeni nu are nevoie de fabricanţi adevăraţi de oameni de calitate. E mai simplu şi mai bine, pentru umflaţii din partide, să dispună de o masă de manevră formată din proşti, cărora să le dea câte un mic ş-o bere din când în când, ca un fel de bacşiş pentru futut viitorul în continuare. Rămâne emblematică pentru degradarea dramatică a ţării noastre afişul ăla jenant din toamna trecută: Marean Vanghelie o recomandă pe Ecaterina Andronescu. Undeva spre Berceni, în Bucureşti. Mâncaţ-aş…

Am scos Motanu’ Negru la rodaj şi, inspirat de un mini foto reportaj mai vechi de-al lui Bazilide, am tras o tură pe la cetatea Enisala, Tulcea, Măcin şi înapoi la Constanţa. 

Motanu’ e bengos foc, deşi deocamdată suferă de lenea aia specifică maşinilor nou-nouţe. Deci, 3.000 de turaţii şi maxim 110 kmh, în viteza a şasea, consum mediu undeva la 5.5%. Cum urca un piculeţ aftostrada – da, infecţia aia de pârtie de beton între Bucureşti şi unul dintre malurile Dunării – cum sărea consumul la 6%. În oraş… în fine, nici n-are rost să menţionez. PALPITANT!

Dar viaţa la bord e o plăcere: Motanu’ are mufe speciale pentru cuplat un mediapleier, aşa că am avut 1GB de lălăială, fără să mai fie nevoie să scriu CD-uri, climatronicul face ordine-n gradele dinăuntrul maşinii, fotoliile sunt fabulos de confortabile… 

Despre locurile pe unde am ajuns: într-un acces de curiozitate, am ales o pensiune din staţiunea Jupiter: curăţenie „bec”, linişte, aer curat, pustiu. Observaţii: nu e de mers acolo în plin sezon. Era un ghem de viloaie, fiecare la nici 2 metri una de alta, astfel încât fereastra garsonierei în care am stat, la etajul 2, dădea fix în terasa cu 10 mese situată tot la etajul 2 al vilei vecine, şi care era deasupra celorlalte camere. Dacă am fi stat un etaj mai jos, am fi fost geam în geam cu „vecinii”. Cum spuneam – acum a fost pustiu, dar la vară, va fi un coşmar. Este mai intim ca la corturi!

În Tulcea am mâncat nişte peşte la un restaurant bengos de pe faleză… şi cam atât. 

în fine, înapoi la muncă-că e de lucru şi mai am de plătit cinci ani la pisoiu’ ăsta bengos!

Am două reguli: 

1. nu fac nimănui ceea ce mie nu mi-ar place să mi se facă;

2. orice scriu pe blog sau pe mail cuiva, trebuie să-i pot spune respectivului/respectivei şi prin viu grai, privind în ochii săi. 

Aşa îmi fac eu treaba în pi-ar, o chestiune, până la urmă, de comunicare interpersonală. Şi de respect reciproc, pentru că dacă încerci să ciupeşti, termini zgâriat rău de tot. 

Dacă am reuşit, asta o decid cei cu care interacţionez. Drept pentru care, fără nicio urmă de modestie, ataşez aceste două linkuri, în ordine cronologică: 

http://www.arhiblog.ro/2009/04/asa-se-face-pr-ok.html

http://www.bobbyvoicu.ro/pentru-pr-ii-din-online.html

Pentru că nu e puţin lucru ca Bobby Voicu să te dea exemplu, la slide 8, la Olimpiadele Comunicării, după niciun an de pi-ar: http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/images/stories/conferinte_2009/conferinta3/3.4.bobby_voicu/

Este o onoare pentru mine să fiu menţionat de doi lideri de opinie din mediul online românesc. 

mulţumesc.

Motanu’ negru

12 Mai 2009

După cinci ani în care şi-a făcut datoria cu brio – dar şi cu câteva vizite pe la reparaţii – Merţanul meu de Mioveni a fost preluat de un adevărat meşter în bibileală auto şi bucşăraie. 

A urmat o perioadă grea pentru mine, timp în care, lipsit complet de opulenţă, am mers cu piciorul. Pe jos. 

Această etapă a luat sfârşit luni seara, adicătelea 11 mai, pe la 17 trecute, când am ieşit de pe poarta lui Autocobălcescu din Splaiul Unirii la volanul unui superb Megane III hacibec, benzinar, negru ca dracu şi cu climatronica bizonelă suflând rece peste creierul meu încins de emoţie. 

şi pentru că scoate un fel de mârâit cam cum toarce un motan umflat de bine şi are şi farurile alea ‘oaţe, mi-am botezat noua maşinoaie (că-n comparaţie cu Merţu’ de Mioveni e ditai barca) Motanu’ Negru. 

acu’, înapoi la muncă-că am de plătit cinci ani la pisoiu’ ăsta bengos!

Recomand cu căldură citirea cu atenţie a paginii 9 a raportului OTE pe T1, link aici, pentru ceea ce niciun jurnalist nu a reuşit să remarce: în T1 2009, din cei 212.000 noi useri raportaţi de Cosmote, 108.000, adică 51%, au fost abonaţi. 

Îmi pare rău pentru sarcasm, dar acesta putea fi un interesant unghi de abordare pentru o ştire care să te diferenţieze de toţi ceilalţi, cu condiţia să ai tupeul să scoţi din sărite ceilalţi operatori mobili. Pentru că asta-i realitatea, frate: Cosmote a reuşit o performanţă: la fiecare cartelar, a avut un abonat. 

întrebare de baraj: a mai reuşit vreun operator de telefonie mobilă să facă, în decurs de un trimestru, oricare ar fi fost acesta, tot atâţia abonaţi cât cartelari?

Cotidianul mi-a înfrumuseţat ziua cu ştirea asta:

Autorităţile din Republica Moldova au amendat firma Rompetrol Moldova cu 20 de milioane de lei moldoveneşti (5,4 milioane de lei) pentru “profit ilicit”, potrivit agenţiei de ştiri Interlic. “Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi ofiţerii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei au constatat că agentul economic a depăşit rata rezonabilă de rentabilitate fixată de legislaţie pentru afacerile de pe piaţa produselor petroliere în Republica Moldova. 

de aici

Rhuki vehr, bei capitaliciski! Za rabota, exploatatorilor! Auzi, au depăşit rata rezonabilă de rentabilitate! 

Numai din Absurdistanul lui Voronin mai putea veni o asemenea tâmpenie. Dacă amendau Rompetrolul pentru „contabilitate creativă”, mai ziceam. Dar aşa, povestea sună a nerespectare a normelor de activitate prevăzute în normativele consiliului de planificare economică. 

Muriţi, bă!

de astăzi, blogul lui Emil Nedelcu afişează mesajul acesta:

M-am tot codit şi până la urmă am ajuns la o concluzie. Nu sunt un blogger de cursă lungă, care să-şi formeze şi să-şi menţină un public fidel. Nu sunt decât un tip obişnuit care, din când în când, ar putea avea ceva de spus, iar pentru asta nu-mi trebuie un blog.

foarte ciudat. hodoron-tronc, ietete-aşea? 

păcat. Emil are talent.

Maestre, dacă ai chef, te aştept cu contribuţii Dnecitit oriunde altundeva.