Azi am descoperit o co-incidenţă. ietete mirare, frate:

avem, carevasăzică cu data de 25 septembrie, o poveste cum că Germanos începe să închidă din magazine. Da, acu’ mai multe zile, i-am dat nişte răspunsuri diplomatice lui Emil Nedelcu, de la money.ro, cu „ştirea” postată discret în background, că aşa era scenariul. Dar Emil, curios din fire, a descoperit mierea de pe fundu’ oalii şi a scos din nimic un articol burduşit cu cifre, rotunjit bine şi editat cum se cade.

Pe care, de-al dracului, l-a publicat şi în Ziua de Iaşi, dar fix a doua zi, deci pe 26 septembrie, la ora zero-zero trecute fix, deci când rifreşuieşte saitu, la- postat deci sub pseudonimul „admin”, uite aici. Identiquement, bob cu bob, copiat cuv. cu cuv., inclusiv titlul, să dea boala-n Gugăl şi motoru’ lui de căutare care se va lăsa păcălit de geniala SEO, versiunea jula.

Băi Emile adminule, băi, nu aşea se publică frate: mai schimbi şi tu pe ici pe colo, mai variezi, că altfel rişti să te acuze naibii vreun fraier că ai furat articolul din money.ro.

Caţavencu a publicat un articolaş elitist, antiprovincial, al unui domn Dragoş Bucurenci.

Noi, pi-arii, îl iubim pe domnul Bucurenci pentru că ne ajută să facem proiecte eco frumoase, în care apare dânsul la televizor şi explică ce lucruri bune a făcut el cu ajutorului dânsului.

Pentru neştiutori: Bucurenci este specialist în tras bugete de la mari companii pentru proiecte eco. Numai că mulţi dintre cei ce dau aceste bugete sunt din provincie, nişte provinciali, vorba aia. Chiar şi mulţi dintre ăia care, din cauza slujbei lor, îl ajută pe domnul Bucurenci să fie ceea ce este: un vedet.

articolul original este aici.

via Visurât.

şi, cu copy-paste, mai jos:

Sunt câţiva morţi în oraş, iubito

24 Sep 2009 | Dragoş Bucurenci9 comentarii1017 vizualizări

Sunt zile când nu vă mai suport. Cu regionalismele voastre. Cu sacoşele voastre de plastic trântite pe peronul gării. Cu poveştile voastre de-acasă. Cu mâncarea voastră de-acasă. Cu poşirca aia din sticle de Borsec aduse de-acasă. Cu patriotismul vostru local. Cu sarmalele voastre locale. Cu fiţele voastre de provinciali. M-am săturaaaaaat! E momentul să iau atitudine.

Ani de zile m-aţi întrebat, ca să-mi faceţi un compliment, de unde sunt. Şi v-am răspuns, uşor ruşinat, că sunt născut şi crescut aici, în Bucureşti. Ciudat, nu pari, mi-aţi zis cu voce mieroasă. Dar părinţii şi bunicii, ei de unde vin?  Aici mai scoteam şi eu cămaşa: ei vin de peste tot.

Şi din Oltenia, şi din Ardeal, şi din Moldova. N-am eu un pedigree foarte curat, dar măcar nu sunt bucureştean de mai mult de-o generaţie. Şi gata, cu asta rezolvam problema originii mele.

Ca după aia să vă apucaţi să-mi povestiţi cum sunt bucureştenii în comparaţie cu oltenii, cu ardelenii, cu bănăţenii, cu moldovenii… Mă rog, până la moldoveni. Pe asta cu moldovenii n-am înghiţit-o niciodată. Mi-am pierdut ore importante din viaţă aflând pentru a nu ştiu câta oară cum ştiu ardelenii să se poarte, ce vinuri au bănăţenii, ce lubeniţe au oltenii, cum ştiu moldovencele să fută, ce parastase ştiu să facă oltencele, ce mare au constănţenii, cum ştiu să se bronzeze la piscină arădenii, ce mucenici gustoşi fac ieşenii, ce frumos vorbesc sibienii, ce club de club au timişorenii, ce pogrom au făcut orădenii, în fine, ce super-discotecă au lereştenii. Destul!

Achtung, băi provincialilor! Vă vorbeşte un bucureştean! (Observaţi, vă rog, pronunţia curată, fără accent.) Am crescut într-un oraş care are mai multe biblioteci decât numărul de cămine culturale de la voi din judeţ. Şi mai multe perspective profesionale decât oferă vederea panoramică de pe dealul Feleacului sau de pe oricare dintre colinele Iaşiului. N-are rost să negaţi chestia asta, de-aia aţi venit puhoi la Bucureşti, că doar nu v-au dat perspectivele afară din locul de baştină. Doar că vă e greu să acceptaţi că, în ciuda poziţionării pe hartă, Bucureştiul e cel mai vestic loc din România. M-am săturat să aud că Occidentul înseamnă curăţenie şi politeţe. Londra nu e curată. Şi parizienii nu sunt politicoşi. Capitalele sunt murdare şi agresive pentru că se dezvoltă cel mai rapid, oraşele mici sunt curate şi politicoase şi plicticoase. De-acolo veniţi voi. Dar n-aţi învăţat, cu toată politeţea voastră proverbială, că nu se face să intri în casa omului şi să te plângi de praful de pe de mobilă, de şorţurile servitorilor şi de lipsa de gust a bucatelor. De fiecare dată când vă vizitez în provincie, vă laud taximetriştii, vă admir clădirile, vă ridic în slăvi mâncărurile şi vinurile şi vă ascult vechile istorii despre cum sunt bucureştenii.

Pe voi, în schimb, nu v-am auzit nici măcar o singură dată vorbind de bine Bucureştiul. Achtung! N-aveţi ochi? Nu v-aţi plimbat niciodată pe Kisseleff noaptea? N-aţi mâncat nici măcar o dată pe malul Herăstrăului? N-aţi ascultat niciodată un concert la Ateneu? Aş, ţi-ai găsit cu cine să vorbeşti. O ţineţi una şi bună: oraşul vostru, judeţul vostru, căminul vostru. Sunteţi într-aşa un hal de provinciali că n-aveţi inimă să iubiţi un oraş mare şi frumos. Achtung! Cel mai nesuferit lucru în Bucureşti sunteţi voi! Perspectivele voastre meschine şi cultura voastră minoră au ajuns să dea tonul în Capitală. Cine sunt băieţii de băieţi care parazitează cu maşinile lor de prost-gust intrările în cafenele sâmbătă seară? Beizadelele baronilor locali. Cine suntpanaramele care fac cluburile de nefrecventat cu genţile lor Bucci şi parfumul Dihor? Odraslele de moravuri uşoare ale ştabilor din provincie. Repet: sunt zile când nu vă mai suport. Cu provincialismele voastre ieftine şi nostalgiile voastre de neam prost. Sunt zile când mi-aş face catrafusele şi m-aş căra la Paris. Dar mă enervează numai gândul la Cartierul Latin, unde-a locuit un mare provincial de-al nostru, un tip a cărui retorică plângăcioasă a reuşit să arate că, nici la Paris, provincia nu se dezminte. De fiecare dată când mi-l imaginez pe Cioran plimbându-se prin Jardin du Luxembourg şi repetând obsesiv „À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii? À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?“, îmi vine să-l iau la palme şi să-i spun de la obraz: Vraiment, maître, àquoi bon?

poveste tristă

23 Septembrie 2009

Pe Claudiu Gedo l-am cunoscut pe când băgam la ziar.

Şi mi-a plăcut, ca pi-ar.

După ce am plecat de la ziar, nu am mai auzit de el, până când am dat de povestea lui pe blogul lui Matache.

Povestea originală este aici şi este tristă.

Legea comertului, big fâsss

23 Septembrie 2009

Boon, deci avem o lege care cică va da peste mâini retailerilor giganţi, după cum scrie ZF.ro.

cică sunt interzise taxa de deschidere de magazin, de extindere, de amenajare şi tot aşa.

aşa, şi ce?

Rechinii vor inventa alte taxe, cu care vor suplini pierderile temporare de acum: taxa de aprins un bec deasupra raftului pe care a marfa ta, fraiere de producător, taxa de şters pe jos în dreptul raftului etc şi tot aşa. O să apară taxa pentru dat laoparte căruţul de aprovizionare din dreptul raftului unde sunt expuse produsele tale şi, de e nu, taxa de intrat la negocieri.

Legea e proastă. Trebuia să scrie simplu, într-un singur paragraf: orice taxă, comision, redevenţă, adaos, orice, nu poate depăşi cumulat mai mult de 20% din preţul de livrare la poarta magazinului, rezultat în urma negocierii dintre părţi. Că tre’ să lăsăm şi părţile să se descurce, până la urmă…

Şi aşa, se rezolva sec şi la obect problema. Dar nu, noi suntem în România şi ne dorim să ne complicăm existenţa cu legi ciuntite, scrie parcă de tâmpiţi pentru tâmpiţi şi evident anume făcute să fie lejer de încălcat.

Subliniez acest comentariu la postarea despre concedierile colective de la RCS&RDS, din 8 septembrie, primit zilele trecute de la un cititor, căruia îi mulţumesc pentru postare:

sa incep cu rds buzau de unde au fost concediati 27 de angajati din 36!!!in ploiesti li s-au trimis scrisorile la mai mult de un sfert din angajati mai ales celor care se ocupau de instalari (cu contract pe demosap) cat si tragatorilor de fibra (constructii retele)…sa vedem cu cine or sa mai munceasca…

intersant este că acest comentariu este semnat cu numele companiei menţionate – Demosap, despre care se pot afla lucruri interesant cu o simplă căutare pe Google.

Numai că Demosap Construcţii este o companie care cică s-ar ocupa de demolări… detalii aici.

Acuma, dacă mai eram în presă, scurmam singur muşuroiul să văd ce gândaci umblă pe sub iarbă. Dar aşa, piarist deja de peste un an, rog un confrate să se bage: subiectul e la liber!

PS: autorul comentariului este aşteptat cu mai multe detalii, mai concrete. Dăm „pe surse” informaţiile.

Sănătate şi s-auzim de bine!

… numai că eu sunt pi-ar şi deci diplomat.

Da’ aş mângâia unu’ d-ăştia la rinichi, că strică evenimentele de presă încă de pe la începutul deceniului.

Drept pentru care subscriu la campania lui Silviu.

Acu’ fix un an, la conferansul Germanos de la noul sediu din Băneasa (locaţie necunoscută majorităţii pişcotarilor), mi-a picat şi mie un pişcotar, pe care l-am expediat cu multă delicateţe:

– Băi ăsta, io am fo’ în presa asta aiti de opt ani şi nu te-am citit, văzut jamee. Deci coga până nu ţi-o iei!

Pe 11 august am scris că https://secmerean.wordpress.com/2009/08/11/forfetarul-va-ramane-si-dupa-ianuarie-2010/

Astăzi, am citit în Business Standard că am avut şi am dreptate: http://standard.money.ro/articol_106697/basescu__cat_timp_sunt_presedinte__cota_unica_ramane.html

comentarii?

Alex Goagă a plesnit-o cun un interviu fain cu Cetin Ametcea, proprietarul şi administratorul arhiblog.ro.

Interviul este aici şi confirmă ce am scris eu aici, că blogurile din top10 zelist sunt businessuri generatoare de venituri.

Zice Arhi:

Business-ul meu principal este blog-ul. Mai lucrez din cand in cand pe campanii cu diferite firme, tin legatura stransa cu ceilalti blogeri.

Lectură plăcută!

Puţoiu’ Prostănacului…

17 Septembrie 2009

… e un criminal: conduce o maşină fără a avea măcar vârsta minimă legală oentru a putea deţine carnet de şofer.

Iar mami debitează prostii, că tati e probabil ocupat cu campania.

detalii, evident, în Caţavencu.

Votează cu încredere Partidu’ Sfidării de Dorobanţi.

Dacă primeşti un mesaj cu acest subiect, eventual de la stirileprotv + @ + protv.ro, şterge-l.

Linkul la care, cică, s-ar afla un filmuleţ cu Becali te duce la www (.) themusicnetwork (.) co (.) uk / dumdum / dumdum (.) exe. câh!!!

unde zace babau, aşteptându-i pe fraierii care chiar vor să vadă se face Becali. Pentru aşa ceva, darling, există ştirile sportive.

hev fan!

Missing in Friction

16 Septembrie 2009

We hereby release a list of several special writers previously missing in action friction during the outburst of the Nistonam, probably the best pencils ever to write under our banner.

The ‘Nam will never be the same without them.

The list of those Missing in Friction, and other best ones, is available here: http://blog.realitatea.net/.

And it’s bloody good!!!

RCS&RDS a plesnit-o iarăşi

16 Septembrie 2009

15 lei maxim, abonamentul lunar pentru net mobil?

Preţul corect, cred eu (de pe margine) pentru e-mail şi un picuţ de browsing.

oferta e – vorba aia – greu de refuzat. Mă tentează chiar şi pe mine, zgârcitul agenţiei…

Să vedem când trage RCS&RDS net mobil şi în Oraşul Miticilor (aşa vă place să ne alintaţi, nu-i aşe, noah draghe?).

detalii picante şi amănunte scandaloase aici şi aici.

PS: a dat RCS&RDS comunicat. Bizar… ceva nu e în regulă!

l-am citit pe nerăsuflate.

supertare. explică multe.

aici.

adăugat după 10 ore

interviul lui Vali Petcu, proprietarul zoso.ro (sunt jmeker nevoie mare, dau link de la mine din nowhere la cel mai citit blog, luaţi exemplu, băi), a avut acelaşi efect ca o băşină cinstită într-o grotă cu lilieci: s-a umplut cerul de fâlfâieli.

Comentarii jenante, altele pline de ură şi invidie, toate pentru că domnu’ zoso a avut tupeul să marce o cifră: 300,000 euro, o ofertă de preluare. Cine, bă, pârlitu’ ăla?

Câţi pârliţi primesc X6 în teste 2.000 de kilometri? Hai să pornim de la întrebarea asta!

300.000 de euro oferta? pe ce, oare?

Nestle, cel mai mare producător de dulciuri şi sugiucuri, are banner premium la Joe, napolitanele, pe blogul zoso.ro. Pentru puţoii care se cred deştepţi: ştiţi ce trebuie să faceţi să intraţi pe un buget de corporaţie, ca blog independent, neafiliat, deci de necontrolat de către investitor? zoso.ro a ştiut.

În rest, pe coloană, am numărat 9 (nouă) „insigne”.

La astea se pot adăuga şi alte surse de venituri, cea mai serioasă fiind cea de consultant.

Da, ştiu că o să mi se umple comentariile de muci şi flegme, odată ce galeriile de suporteri online vor găsi acest comentariu. Pentru aceşti făcăleţi ai spaţiului virtual, mesajul e simplu:

zoso.ro este un business*.

Deci, facem aşa: un business online a primit o ofertă de preluare de 0,3 milioane euro. Oferta a fost refuzată. De ce 0.3 milioane euro? Pentru că şi ofertele se fac cu schepsis: suma se stabileşte ca multiplu al veniturilor sau al profiturilor, se iau în calcul investiţiile necesare pentru următorul salt major, ROI (dacă nu ştii ce-i asta, nici nu vei înţelege despre ce e vorba), TCO (idem, şi nu, nu e despre ingineri) şi altele.

Vali Petcu, Cetin Ametcea, Sebastian Bârgău, Cristian Dorombach, Denisa, etc (scuze pentru omisiune, pe cine am omis) sunt antreprenori online. Fiecare deţine şi întreţine un site de conţinut propriu şi reprezintă de fapt întruchiparea viselor executivilor de prin 2001-2003 (pe când scriam la eWeek şi o ardeam pe la conferinţe şi prezentări) de a face business în online din conţinut original. Iete, neah, conţinut original!

*poate că nici Vali Petcu nu ar fi foarte de acord cu această afirmaţie. Kharma, de la mine aşa se vede.

Merele vecinului îs mai dulci

14 Septembrie 2009

Drept pentru care, merită să bagi mâna, mai ales dacă perioada prin care treci are eticheta de criză financiar-economică.

Ştefania Enache, cu care scriam ştiri la Tele7abc în secolul trecut, are o poveste interesantă în Săptămâna Financiară. Lectură plăcută.

… a fost întrebarea pe post de bună dimineaţa urlată în urechea personală de un ţigan enorm, cu chipiu verde pe o ureche şi nişte trese galbene: tovarăşu sergent, care avea să fie Dumnezeul meu timp de 4 luni la UM02374, undeva pe şoseaua Alexandriei, dincolo hăt de cimitirul Ghencea.

Mi se face greaţă şi azi când îmi aduc aminte. Primele 24 de ore de servit patria au fost un coşmar copleşitor, în care valiza de lemn mi-a fost descuiată  – şi pentru proteste am mâncat şi-un toc de bătaie – şi toate lucrurile furate… mă rog, aproape toate: am mai rămas cu aparatul de ras, dar fără lame, am rămas cu bucata de pâine, dar checul, ceapa şi bucata de slănină au plecat şi tot aşa. Apoi am plâns şi mi-am prins nasturii de la veston cu sârmă, că se pare că toţi retardaţii cu trese aveau fix distracţia asta: să îţi demonstreze ce soldat prost eşti de nu poţi să îţi coşi nasturii ca lumea…

Acolo am învăţat ce înseamnă umilinţa, ce înseamnă să îţi fie frică cu adevărat, de un nimic cu trese. Pentru că două luni mai târziu, atunci când tovarăşu’ sergent a primit o permisie, l-am văzut echipat civil, lipsit de însemnele puterii sale cazone: cămaşă albă, pantaloni negri şi în picioare, pantofi cu toc înalt, gen ciocatele ţigăneşti purtate prin anii ’80 prin mahalale. Arăta fix ca un nimeni. Nici nu l-am recunoscut, din prima…

Atunci am avut prima mea revelaţie post-copilărie: să moară ăla care mai zice că haina nu-l face pe om!

Am plecat în armată…

13 Septembrie 2009

… acu’ 20 de ani.

Pe 13 septembrie 1989, Republica Socialistă România l-a ras în cap şi l-a îmbrăcat într-o uniformă caricaturală pe cetăţeanul Secmerean Eugen, născut…, fiul lui … şi al… etc şi tot aşa.

azi m-a trezit, ca şi acu’ 20 de ani, pe la 04:30 dimineaţa.

există însă o mică diferenţă: dacă în 13 septembrie 1989 plecam la armată, armata lui Ceauşescu, să-mi irosesc un an din viaţă, acum urmează să plecăm la Ikea, să-i luăm Smarandei lenjerie de pat multicoloră. Asta  pentru că ieri, prinţesa moştenitoare a primit un nou pat, mai lat, mai lung.

Sergiu Toader, da!

11 Septembrie 2009

foarte bine că a pus embargo pe circari şi demenţi – sursa: Tolo.

este primul pas către decenţă. Deci, da.

oricum, de ceva timp, nu foarte mult, realitatea începe să puncteze tot mai bine la acest capitol.

în schimb, seară de seară, antena 3 merge tot mai departe… de mine şi de ceea ce înţeleg eu prin dezbatere politică.

sunt opinii de spectator şi cetăţean cu drept de vot.

Pentru unii care nu văd în mine un telespectator sau chiar un cititor de ziare, ci … nu ştiu ce. chiar nu ştiu ce…

Colonia de furnici

11 Septembrie 2009

Cristina a postat un film extraordinar despre o colonie de furnici.

teaser: 8 metri adancime, zeci de mp suprafata.

filmul, aici. speachless.

Kitch Day

11 Septembrie 2009

Cu ţolu’ oficial la pachet, să nu speriem clienţii, în caz că…, azi am decretatără la agenţie Ziua Ţoalelor Chicioase.

Adică am venitără toată lumea echipaţi aiurea. Experienţa este interesantă, pentru că ne-am cam chinuit să combinăm care ce a găsit prin dulap astfel încât să rezulte o catastrofă vestimentară.

Cu ocazia asta, eu unul am ajuns la concluzia că a fi cocalar e o stare de spirit serioasă, nu merge să imiţi dacă nu crezi indubitabil în mitocănia vestimentară.

Şefa habar nu are: evident, va avea o surpriză de neuitat, când va ajunge la agenţie.

update 1: eu m-am deghizat în mârlanul de mall, Alex e cocalar de Dorobanţi, Aela e piţi şi Loredana (nu, nu şefa, ci LoriMic, directoarea noastră economică) e Madonna, stilul anilor ’80 – cu şosetuţe albe rulate în pantofi negri cu baretă, plus zorzoane.

update 2: a venit Alina, ca o vedetă de liceu de la cucuieţii din deal, cu cizmuliţe dân alea joasele şi, evident, un chil de zorzoane de gât.

update 3: Irina e fomeia fatală, fardată tare, cu aluniţă coup de coeur, echipată în alb cu roz şi ciorapi cu modele bizare. Andreea e tot în stilul Madonna ’80, cu iegări negri trei sferturi, şosetuţe cu dantelă şi pantofi mov.

eh, şi acu’ să vină şefa…

update 4: prima poza. mai vin…

update 5: pe facebook. la Aela şi la Alex. enjoy

update 6: am aşteptat-o pe şefa la Belle Epoque – deci am străbătut f’o 100 de metri pe Radu Beller cu ţoletu’ ăsta bezmetic pe noi, de se uita lumea bună ca la urs. Evident, am trecut pe lângă pitzi pe bune, nu ca noi, şi se uitau scârbiţi, oripilaţi. probabil ţoalele mele de mârlă de mall nu mai ierea dă actualitate…

Şi a venit Lori şi am râs de se crăpa cârciuma localul de fiţe. Naşpa a fost că n-avea mici, frate…

update 7: E linişte. toată lumea citeşte mailuri, se ocupă de business, că gluma-glumă, dar traiu’ fin cu keltuială se ţine, buey!

Business Standard face bancuri

10 Septembrie 2009

Întrebare:

Cine cumpără oare console Wii pe lună?

Răspuns, cu detalii picante şi amănunte scandaloase, aici: http://standard.money.ro/articol_106207/tnt_games_a_vandut_200_de_console_wii_pe_luna.html

Întrebare suplimentară:

Da’ pe pământ?