Cazane de Spania

31 Octombrie 2009

De când cu criza, a crescut numărul cazanelor* cu număr de Spania pe şoselele patriei.

A dracu’ criza – gata cu construcţiile , gata cu spălatul de vase, pârliţii care până ieri ştergeau pereţii în ţara lu’ Cervantes, acu’ fac pe zmeii în România.

Şi aşa, cazanele cu numere de înmatriculare de Spania – prin Ardeal şi prin Moldova am văzut multe şi cu număr de Italia – concurează, la capitolul pericole pe patru roţi, cazanele băştinaşe, fumigenele şi căruţele care fac traficul pe la noi mult mai palpitant.

Azi veneam de la Târgovişte, pe drumul cel naţional numărul N-şpe şi la un moment dat, căruţe.  trecem cu toţii, căruţe şi maşini care le depăşeau, pe lângă două capete de cretă. Claxoane la greu, dar nimic, ‘organele’ priveau în gol.

încă odată, fereşte-te de retarzii întorşi de la muncă din Spania cu cazane cu număr de înmatriculare pe care scrie un „E”. E pericoloşi, frate! Eu n-am întâlnit încă unul care să meargă cu bun simţ…

*cazan = maşină veche. fără metafore…

Anunțuri

E ciudată graba, insistenţa cu care Băsescu a băgat ţării pe gât un referendum care nu aduce nimic – să fim serioşi – e bizară.

De ce în turul întâi şi nu în al doilea?

De ce ne fute grija atât, dintr-o dată, după cinci ani de mandat, de numărul parlamentarilor, taman cu o lună înainte de prezidenţiale?

D-aia, că toate sondajele dau ca aproape sigură înfrângerea lui Băse în turul II şi atunci – devine tot mai evident – creierele au decis să forţeze rezolvarea problemei din turul întâi.

Şi cum faci asta?… Păi faci zgomot, ridici praful, aprinzi şi stingi rapid becuri, până ameţeşte cetăţeanu’  şi jdambilează d’ampulea ce nimereşte… adică DA, că DA este răspunsul la alea două întrebări din referendum şi tot DA este numele unei foste alianţe politice cu care Băse a ajuns la Cotroceni în 2004. Şi atunci mizezi pe un pic de subliminal şi încerci să scoţi DA pe toată linia, chit că sub unul e un NU, poate…

Sovieticii care-şi mascau oraşele-fantomă de sateliţii americani i-au spus ştiinţei maskirovka. La animale se numeşte mimetism. Băse a mascat o ciupercă toxică într-un trandafir colorat în luptă antiparlamentară.

Hai că e frumos! Mişcarea e simplă: Te cocoţi în fruntea unei mişcări antinimic şi încerci să scoţi de la turmă încă cinci ani de navigare la cârmă.

Căpitane, ai suficientă păcură şi pentru manevra asta?

Introducerea impozitului minim a adus pierderi de 100 de milioane de lei la bugetul de stat, prin generarea a 56.000 de şomeri, în urma închiderii a 26.000 de firme cu activitate, potrivit calculelor Consiliului Naţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), scrie pe antena3.ro, care citează Mediafax.

Uite dezastru:

„Potrivit unei evaluari a Comisiei Naţionale de Prognoză pe care ne-a prezentat-o ministerul Finanţelor acum câteva zile, din cele 112.000 de firme care şi-au suspendat activitatea până în luna septembrie, 26.000 aveau activitate, iar restul nu mai erau active. Din cele 26.000 de firme, 56.000 de salariaţi şi-au pierdut locul de muncă”, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, Florea Pârvu, vicepreşedinte al CNIPMMR.

Potrivit calculelor realizate de acesta, s-au pierdut 300 de milioane de lei în urma închiderii acestor firme din neîncasarea impozitelor la bugetul de stat.

Prin vară, Boc şi Pogea se dădeau mari că impozitul lor forfetar le-a adus 291 milioane lei la buget, reprezentând sume plătite forţat de către companii pe mai şi iunie numai. Banii au putut fi strânşi numai pentru că firmele surprinse nu au apucat să se închidă, însă momentul adevărului a venit după T3.

Deci politrucii ăştia au distrus zeci de mii de familii din toată ţara.

Băse: Ce faci, nu te mai bagi la Guverne?

Nuţi: Este un guvern mic…

de aici.

Vai, doamnă!…

Fockin’ dogz’n catz

23 Octombrie 2009

Cică un cânie produce într-un an dioxid de carbon (agentu’ de încălzire globală) chit un gipan.

O mâţă ar fi echivalentă cu un folcsvagăn Golf. Mă întreb: Meganu meu oare arde chit un motan pe bune?

Aşe zic doi noo-zelandeji, ţara de unde vine şeful complexului media unde a apărut ştirea asta.

Tu ce dihanie poluatoare ai în casă?

Se adună norii

23 Octombrie 2009

Bugetul a ajuns în situaţia să refuze plăţi, să amâne facturi şi chiar să umble la fondul de rezervă al Guvernului pentru plata salariilor în octombrie. După mai multe incidente apărute în câteva judeţe luna aceasta, sindicaliştii se tem că s-ar putea să nu-şi mai ia deloc salariile în noiembrie.

Din Business Standard.

aşa se adună norii pentru furtuna perfectă.

Şi eu vreau respect

21 Octombrie 2009

Paraziţii: Noi vrem respect

clipul, aici.

versurile, de pe realitatea.net:

Noi vrem respect, respect 
Noi vrem respect, respect 
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, vrem respect 

Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece 
A venit apa caldă? A venit, da-i rece 
Rupem tăcerea
Aşa stă treaba
Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă degeaba 
Din nou pentru putere se bat 
Când şcolile cad peste copii
E un iad 
Acum, că eşti bătrân, totul se transformă în scrum 
Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum
Ne târâm pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri 
Ei nu simt nimic că-şi pun la căldură (…) în jeepuri 
Banii sunt scopul
Ei vor totul cu justiţia
Îţi fură libertatea când nu au ce să-ţi mai ia 
Mergem la muncă, plătim taxe, taxe 
Ei ne zâmbesc 
Indiferenţa lor o simţim până-n oase 
Nu vrem funcţii, nici putere 
Sistemul e defect 
Noi ducem ţara-n spate 
Vrem respect! 
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi 
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi 
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi 
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi 
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Rupem tăcerea, poate v-am rupe gâtul 
Calculăm în prostia noastră că ni s-a urât cu urâtul 
Copiii se dau pe gheaţă, în săli de clasă 
Sărăcia apasă 
Bătrânii îşi caută demnitatea rămasă 
Plătim autostrăzi care nu se mai fac
Şi ne oprim să ne tragem sufletul în primul copac 
Legaţi în pat, în salvare, cu borşul pe-afară 
Ne tremură mâna că trebuie să dăm şpagă la drum de seară
Ies lipsă 30 de miliarde, de argint 
Să trăiţi bine, fraierilor! Iuda, ne ameninţi?
O ducem bine, nu-ţi face griji, e totul perfect 
Ne mai ajunge să cerem acum. Cerem respect! 
23 de milioane de nesimţiţi, de coate goale 
Îşi permit să încurce coloanele oficiale 
Uite ţuică, uite femei şi sarmale, pentru cei aleşi 
Cauţi dreptatea frate? Caută uşa şi ieşi!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi 
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi 
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri 
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi 
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi 
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Cu toate că va fi greu să nu minţi în campania electorală 
Promitem să ne vedem din 3 în 3 luni în Piaţa Universităţii
Promit că voi face autostradă suspendată peste Bucureşti 
Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă 
Ca să ne vadă autostrada, bineînţeles 
Totodată, am vorbit cu NASA să trimitem un pilot român în spaţiu 
Probabil un mecanic beat, de locomotivă, care mai trage pe nas 
Dacă nici el nu ne rezolvă problemele 
Promit că îmi voi da demisia în 5 minute de la votul din Parlament!

Noi vrem respect, respect! 
Noi vrem respect, respect !
Noi vrem respect, respect!

Potrivit datelor INS, la 31 august 2009, în România erau înregistraţi 4,48 milioane de salariaţi.

Potrivit unui articol publicat de ZF la 1 octombrie, 1,72 milioane români lucrau la stat sau în companii deţinute de stat.

Rezultă că numai 2,76 milioane de români mai produc plusvaloare – da, termenul sună a economie politică, dar defineşte cine mai creează ceva în ţara asta.

Mai calculăm un pic şi rezultă că 13,46% din populaţia României munceşte cu acte-n regulă, adică o mai vedem prin statistici. Şi nu, aici nu sunt incluşi patronii, PFA, micro şi oricare alte forme de muncă, ci numai salariaţi cu contract de muncă.

Om fi oare suficient de mulţi pentru ca să ne bage-n seamă şi pe noi politicienii?

Deschiderea Gambit

19 Octombrie 2009

Oare Lucian Croitoru nu îşi dă seama că nu are decât rolul de a-i obţine timp lui Băsescu pentru a-l menţine pe Boc & Co., la Victoria?

Pe de altă parte, cât de neghiob politic – sau de obraznic – trebuie să fii să oferi acelaşi minister partidului al cărui om l-ai zburat din Guvern acu’ câteva săptămâni şi din cauza căruia tocmai te-a destituit Parlamentul?

Devine jenant. Nu pot să cred că un economist precum Croitoru poate fi atât de naiv încât să insiste. Sigur e altceva.

Preşedintele Băsescu a ameninţat explicit cu dizolvarea Parlamentului, fix a doua zi după turul doi al prezidenţialelor, dacă PSD, PNL şi UDMR îndrăznesc să nu-i voteze premierul de sacrificiu, domnul Lucian Croitoru (fără supărare, nu mă aşteptam ca un om cu un asemenea CV să pună botul la o asemenea şuşă).

de aici.

Deci, Crin şi Mircea fie acceptă tiflele preşedintelui disperat să se răzbune, fie riscă dizolvarea Parlamentului pe 7 decembrie şi aruncarea ţării în al treilea an electoral, care ne va pune capac la toţi.

Soluţia?

La golănii răspunzi cu golănii. Ce-ar fi ca Parlamentul să nu reuşească să se reunească la prezentarea noului premier din cauză de lipsă de cvorum?

Deci, nici nu suntem de acord, nici nu suntem împotrivă, numai nu putem analiza din lipsă de cvorum, ietete sanchi.

Oare chiar s-o putea, sau fabulez eu?

Hai, avocaţii şi juriştii de la partide, la muncă!

Să fie vando.ro!

15 Octombrie 2009

şi a fost pus live www.vando.ro.

acum ne odihnim.

Iar m-a mâncat în… fotoliu, să spunem, citind despre povestea cu România trecută pe Google maps la zoso. azi, 14 octombrie. Faină ştire, aşa că…

Am dat la căutat subiectul pe Gugăl şi mi-a reieşit că pe 8 octombrie, unu’ Pahomi a dat aceeasi poveste, preluată de la nu ştiu ce blog.itbox, care o dăduse pe 7 octombrie.

Mă scuzaţi, sunt praf la capitolul blogosferă… acu, am dat cu imagini căutare pe Pahomi şi e unu’ cu ochelari, ca mine. Dar Mihăiţă, de la blog itbox, nu are faţă.

Şi eu care credeam că numai ziariştii dau recuperări

Băse bate câmpii

14 Octombrie 2009

Basescu spune ca n-are nimic cu Iohannis dar Romania are nevoie de un premier cu experienta in economie.

din ZF.

şi mai zice: Optiunea mea pentru functia de prim-ministru este pentru un om cu expertiza economica, de asemenea un om cu experienta relatiilor cu bancile si institutiile financiare internationale.

Ca Boc, nu?

smart people

13 Octombrie 2009

cum combaţi comoditatea?

dai o regulă cretină, ca alea de pe la noi

te storci de o idee faină, cum au făcut nişte suedeji.

Smarta killar!

o stare de veselie

13 Octombrie 2009

am descoperit că anul acesta, am creat deja 3 reviste de companie.

coordonare de proiect, conceptie grafică, scris, editare, alea-alea.

mulţam, dragi clienţi şi dragi colaboratori.

devine chiar mai distractiv decât atunci când eram în presă – fără supărare 🙂

Mă rog, ar fi mai multe de povestit, dar am de lucru, că aice-i pe bani şi-i mult de lucru.

Boc, lasă-ne…

12 Octombrie 2009

… şi du-te la cosit, că pe ce pui mâna, se face praf.

tâmpitul ăsta de avocat politruc – avocat, reţineţi – mi-a provocat anul acesta o pierdere de 1.000 de euro.

Una mie de euro am aruncat, avocat imcompetent şi prost ce eşti, ca să închid o firmă care nu mai funcţiona de doi ani, dar zăcea inofensivă, cu toate angaralele plătite la zi. Şi ai venit tu, analfabet economic ce eşti, şi ai dat impozitul forfetar, că aşa se strâng banii la tine în sat, probabil: bagi mâna în buzunarul vecinului, nu?

deci: impozit forfetar pe două luni, onorariu contabil pt incheierea bilanţului contabil, onorariu lichidator firmă, taxe purcoi la registrul comerţului, TVA pe maşina neamortizată contabil complet la trecerea de pe persoană juridică pe fizică, alte cheltuieli mărunte – frichi-freaca prin oraş cu hârţoage.

O mie de euro din munca mea, avocatule, s-a dus dracului, limbric avocăţesc ce eşti, pe experimentul tău economic.

Du-te la cosit, politrucule, că altfel cine ştie pe câţi mai nenoroceşti.

Şi nu uita: să te lovească falimentul de ziua ta.

o ardeţi degeaba

7 Octombrie 2009

Urlă foamea în noi”

Urlă sindicaliştii în faţă la Boc-doi,

Cerând un salariu minim garantat

Da, exact, scandalul nu-i pentr-un rahat.

Numai că au greşit fundamental

Puteau să ţipe chiar şi la un cal

Pentru că premierul cu program abulic

Ajuns mare sculă, piţiponc politic

Oricum nu ştie pe ce lume trăieşte

Chiar dacă beleşte ochii hoţeşte.

Băi tovarăşi, că Băicoi e-un oraş

Recunoaşteţi, aţi pierdut, sunteţi pe făraş

Sunteţi taxa pe un nou mandat

Al celui mai cinic combinator, ce căcat!

Sunteţi acea pierdere asumată

A unei găşti de incompetenţi disperată

Să mai prindă un ciolan, să fure un ban

Să mai sugă ţara asta măcar înc-un an.

Sau poate le iese de incă cinci…

Călare pe dricul naţional la care acum neştiutor împingi!

Plecaţi acasă, aţi încurcat circulaţia destul

Aţi avut lozinci şi pancarte cul

Mergeţi oameni. Trăiţi bine!

Fumaţi visuri, staţi pe vine,

Continuaţi să speraţi.

La asta nu-i nevoie TVA să achitaţi.

Exerciţiu de sfidare

1 Octombrie 2009

Dacă nu mai pot merge, mă târăsc. Dacă pot mai mult, alerg, săr, dacă nu, atunci fac pasul piticului. Important este că nu mă opresc. Nu.

Da, eu evoluez. Nu stau înţepenit. Nu m-am născut aşa sau pe dincolo, n-am primit moca nimic şi în general, urăsc puturoşii. Şi îmi mai place să mă bag acolo unde e tropăiala mai intensă.

Ăsta e un mesaj pentru eşuaţii profesional, pentru rataţii care au dispărut în cerculeţele lor de pretenari aprobaci, pentru javrele care nu trăiesc din salariu, dar latră la ăia care merg la un salariu mai mare.

Nu… Nu muriţi, bă! Trăiţi, bă, eşuaţilor, trăiţi să mă vedeţi reinventându-mă şi progresând! Hai să văd un moralist pe piaţa reală a muncii, un cavaler d-ăsta apocaliptic plin de băşini şi aere de importanţă, vorbind preţios, dar fără plasa de siguranţă a moştenirii de la gran’maman!

Să vă văd, băi eşuaţilor, cum ieşiţi din deşertul vostru înţepenit într-un iluzoriu îngheţ. Nu, nu e îngheţ – e lene în stare pură, esenţă de zacere, kernel pe puturoşenie, ce mai, e pre-moarte.

Mă invidiaţi? Sigur, eşuaţii şi aprobacii lor vor spune NUUUU, noi nu! Da, puţe cu urechi, invidiaţi-mă şi urâţi-mă, că aveţi de ce:

am fost redactor şef peste două reviste şi cât le-am condus eu, au fost pe plus. Asta s-a văzut în reclame – şi mă doare-n papuc de contraargumente. Apoi, în loc să zac în faţa calculatorului, mi-am inventat un joc adevărat, împreună cu alt bezmetic idealist, şi mai înjurat şi invidiat pentru succesul lui.

După aia am încercat în pi-ar şi am eşuat. Da, prima dată n-a mers. M-am scuturat de praf şi am mers mai departe. Am mai inventat o revistă, din nimic şi cu nimic altceva decât un pix, un carnet şi mintea mea. Da, încă odată: invidiaţi-mă, eşuaţilor!

Şi mai invidiaţi-mă că am fost editor la Business Standard, şi mai invidiaţi-mă că am fost jurnalistul IT al anului  în 2001, invidiaţi-mă că în loc să zac fetid într-un bârlog anonim, mă urc mereu la lumină.

Eşuaţilor, mai invidiaţi-mă că sunt ce sunt, că muncesc 12 ore pe zi, în timp ce pentru voi o pană a liftului strică ziua, invidiaţi-mă că sunt în mijlocul acţiunii, că o ard acolo unde o ard toţi cei care contează şi al căror nume este pe buzele tuturor.

Şi da, rataţilor, vă mulţumesc pentru fierea vărsată. Îmi confirmaţi că am făcut bine. Îmi confirmaţi că am evoluat, că nu am rămas înţepenit în acelaşi deşert fleşcăit şi lipsit de orice perspectivă. Îmi confirmaţi că trăiesc şi, mai ales, că trăiesc bine, mai bine ca voi. Mersi, vechiturilor!

Bă, ştiţi ce mişto se vede dacă ridici un pic capul?