Motive de vot 2

30 Noiembrie 2009

Dispute pe tema confruntării dintre Băsescu şi Geoană. Că hâr, că mâr.

titlu în Gândul:

Băsescu vrea confruntări zilnice cu Geoană. PSD vorbeşte de „o ultimă dezbatere”, miercuri. Ce sfaturi îi dă Iliescu lui Geoană pentru marea confruntare

Iar Iliescu?

Anunțuri

Motive de vot 1

30 Noiembrie 2009

Uite un motiv să votezi cu Marinarul: http://www.realitatea.net/procesul-in-care-andrei-nastase-contesta-ridicarea-permisului–amanat-pentru-aprilie-2010_689683.html

Şi uite şi adevăratul motiv pentru care poţi vota relaxat cu Marinaru’: http://www.realitatea.net/johannis–mandatul-va-fi-cat-va-fi-si-nu-voi-cere-garantii-pentru-un-mandat-plin_689749.html

linkuri în liber, frate.

Să-ţ’ explic cum funcţionează pregătirea psihologică-care tocmai a început c-o virgulă din senin:  Klaus Johannis este deja resemnat că durata incertului său mandat este oricum incertă.

Prima dată, lumea s-a bucurat că aducem un neamţ să aducă Ordnung und Disziplin la Victoria Palaţ. Ja, ja, numai că asta dăunează grav şmenurilor pre şi post electorale.

După care a urmat contreala pe premieri, a urmat turul I şi a urmat uşoara trezire din beţie a liberalilor, inventatorii principiului Primaru’ neamţ şi coaliţia de toamnă fac guvernarea bună

Numai că în echipa social-democrată sunt multe valori, tati, care este, deci suntem noi partid sau ce, trebe musai să aducem premier din burg? Buey, deci mă laşi?

Şi uite aşa, a început pregătirea: nu, Johannis nu va fi premier mai mult de şase luni – dacă şi alea. Geoană va câştiga alegerile şi, pentru a menţine pacea politică, va respecta pactul cu liberalii o perioadă.

Apoi, se va aplica manevra folosită şi în septembrie de către măiastrul Dan Nica pentru a scoate pesedeul de la guvernare pentru a provoca pedeleul să dea pesedeul afară de la guvernare. Singura necunoscută este cine va face declaraţia…

Nu, nu e pedeleul mai bun sau pesedeul mai rău.

Problema este că desfăşurarea de forţe adunate pentru doborârea Marinarului este impresionantă şi dubioasă. Prea multă lume munceşte prea cuminte şi disciplinat pentru acelaşi scop. Mă băieţi, mai împiedicaţi-vă, da’ pe rând!

Gaudeamus – ză biznis

28 Noiembrie 2009

La radio, troncăne o ştire despre românii care mai degrabă schimbă telefonul decât să cumpere o carte – veşnica placă cu cultura, de parcă neapărat trebuie să fim cu toţii ‘telectuali.

La Gaudeamus – târgul de carte – intrarea e 4 lei. În doi, excursia te costă 8 lei, aproape 2 euro. Fix 2 litri de benzină. Plus 3 lei parcarea, că nu stai mai puţin de două ore. Total cheltuieli colaterale – taxa de notorietate – 11 lei, pentru privilegiul de a mă călca în picioare ca să casc gura la aceleaşi cărţi de acu’ 6 luni.

Drept pentru care am întors maşina şi mi-am dus nevasta personală la Diverta de pe Magheru, unde parcarea e moca şi nu trebuie să plăteşti taxă de intrare. Şi oricum, ambianţa e mult mai plăcută decât la iureşul din Gaudeamus.

Pe drum, aceeaşi voce troncănea la radio: Peste 30.000 de vizitatori au trecut pragul Gaudeamus (…)

120.000 de lei, adică 27.906 euro la cursul de vineri.

Nu şi de la mine.

Fotoliul de la Cotroceni merită un scurt metraj a la Spielberg, nu?

Păcat că mizerii d-astea nu vor ajunge să fie premiate, la vreo ceremonie a trucajelor politice. Ar putea lua Căcatul de Aur.

Dar filmul în care Băsescu pare că loveşte un copil la un miting electoral din 2004 arată simplu şi sinistru cum arată viitorul: reconfigurabil.

Costi Rogozanu scria înainte de izbucnirea scandalului că în viitor, trâmbiţaşii digitali vor băga articole în online, să se indexeze la Google, pentru a „albi” trecutul vreunuia sau al altuia.

Asta-i nimic pe lângă rescrierile şi re-editările video, audio şi online care în viitor ne vor reconfigura trecutul. Schema lui Patriciu e numai un preview.

De acum încolo, oricine va putea beneficia de astfel de rescrieri ale trecutului, în orice mediu. Martorii se rezolvă cu „cheltuieli diverse”, digitalul se face cu indexări – în fond, cele două trusturi, al lui Vântu şi al familiei Voiculescu, s-au certat luni de zile între ele pe tema falsificării traficului – poliţia nu lucrează decât cu girofarurile aprinse, iar orice material audio-video se poate reface conform scenariului, că tehnologia îţi permite orice.

Şi vorba aia – Business is booming!

Intervenţia lui Felix Tătaru la Realitatea a fost o probă sinistră de amatorism în PR. Nu, nu se face aşa.

PR adevărat înseamnă pre-gătire, pre-venire, pre- în general. Şi multă prezenţă de spirit.

Am văzut momentul în care Băsescu a văzut imaginile în care „lovea” un copil. I-a căzut faţa, metaforic vorbind. A fost complet pierdut minute bune. Nu l-a ajutat nimeni din „staful” său, cum se spune pompos la gaşca de transportatori de dosare.

Unde era PR-ul lui? UNDE ERA PI-AR-ul, în clipa AIA?

Da, un om poate avea o clipă de dezorientare, poate rămâne fără replică. Am văzut-o deja de multe ori. Atunci sări şi ţi-l aperi – dacă eşti profesionist. După aia – oricine poate avea comentarii şi intervenţii.

E ca la garda de corp. PR-ul e tot o gardă de corp – singura diferenţă constă în ce încasează şi cum parează. Garda de corp încasează glontele. PR-ul trebuie să fie pregătit să încaseze întrebarea. Ăsta-i jobul. Kharma.

Aseară, PR-ul dormea şi clientul a fost lăsat de unul singur şi făcut praf.

Restul e incompetenţă, judecând la rece, profesionist şi fără partizanate.

Hai, nu da cu pietre înainte să citeşti 🙂

Azi dimineaţă, am decis să cumpăr TOATE ziarele care este, ca să citesc în mod clasic (nu pe scanări în monitorizări) cine ce a scris despre conferansul de ieri cu Eli Davidai.

Context: agenţia are sediul undeva pe lângă blocul Vodafone din piaţa Charles de Gaulle.

Intriga: niciun chişc de ziare nu a avut TOATE ziarele cerute: Ziarul Financiar, Business Standard, Financiarul, Gandul, Evenimentul Zilei, Curierul Naţional şi Bursa. Nu. A trebuit să întreb la 3 (trei) chişcuri până am luat toate ziarele menţionate.

Distribuţia de presă? o glumă, desigur şi vorbim de o zonă „rarefiată” a capitalei, cu cititori potenţiali valoroşi – pentru investitorii în publicitate. Numai că degeaba scoţi ziar dacă nu ai pe unde să-l vinzi şi cititorii tăi nu au de unde să-l cumpere. E ca şi cum nu am avea televizoare – pentru cine ar mai transmite televiziunile?

D-aia am scris că presa scrisă chiar că e condamnată la dispariţie. Dispariţia a început.

Mă întreb şi eu  – ca mulţi alţii înaintea mea: megasuperhiper trusturile de presă chiar nu îşi pot fabrica un consorţiu de distribuţie, cu CEO şi ţinte de vânzări şi dividende la finale de an?

Hai, tovarăşi, că scurt-metrajul „Băse vs Kid” e un bun început…

Un trucaj murdar

27 Noiembrie 2009

În secolul trecut, pe când lucram la Tele7abc şi îmi produceam propria emisiune, mi-am tras un promo.

Acel promo era cu un OZN care plana peste o câmpie cu oi. Şi mi-a ieşit atât de autentic şi atât de discret şi de rapid (montaj eu şi cu o editoare de imagini, Monica), încât câteva zile toată lumea din televiziunea m-a frecat cu întrebarea unde l-am filmat frate.

Încă puţin şi devenea subiect la Telejurnal !!!

asta aşa, ca să mai meditezi un pic la filmul în care Băsescu „loveşte un copil”. Şi da, eu am făcut un OZN să planeze peste câmpie în 1996, cu mijloace rudimentare – cu casete U-matic şi Beta analogic, cu grup de montaj cu o singură sursă şi fără goange digitale ca acum – îţi imaginezi ce lucruri minunate se pot face cu tehnologia de acum şi cu un scenarist bine motivat?

uite încă nişte motive să te întrebi încotro oare ne îndreptăm:

1. http://www.hotnews.ro/stiri-media_in_campanie-6569303-cum-fost-pus-scena-scandalul-basescu-lovit-copil-excelenta-conlucrare-dintre-trusturile-mediatice.htm

2. http://www.reportervirtual.ro/2009/11/otv-a-luat-iar-caimacul.html

te face să îţi pierzi minţile, nu?

Deci da.

Am avut conferinţă WizSalary, cu „misteriosul” domn Eli Davidai, aşa:

400 clienţi în sala Atlas

30 jurnalişti în sala Taygete

12 interviuri în Dark Bla Bar.

ireproşabil.

jos pălăria.

Radisson. Pe Calea Victoriei.

Foame mare la BRD-finance

25 Noiembrie 2009

Primesc de la BRD un extras de cont, emis în data de 5 noiembrie 2009, sold zero, cu indicaţii de plată etc.

În plic, încă două manifeste comerciale.

Stres major: ce extras de cont, frate, că eu nu am nicio treabă cu franţujii?

Sun la colsentăr şi mi se spune nonşalant: Musiu, nuzavon promoţie, domnu’, avec bocu de surprize, cum ar fi un card de credit cudescoperiredeconttimpdetreilunişidobândăzeropentruprimelenuştiucâtezile

Şi tot aşa…

Îi spun domniţei: nu mă interesează carduri de credit. Sunt periculoase. Ai la dispoziţie bani care nu-s ai tăi şi nicio oprelişte. Îi spargi, tre’ să-i pui la loc şi dacă asta-ţi ia mai mult de nu ştiu câte zile, plăteşti de trei ori suma cheltuită.

Poanta delicioasă e la final: domniţa îmi spune că urmează să primesc acasă un card de credit neactivat, dar care se poate activa foarte simplu sunând la….

Nu, mulţumesc. Am card şi îmi ajunge unul. Cardul de credit e ca un cal troian.

Foame mare, la BRD, de au ajuns să trimită carduri neactivate la lume, cum a făcut un operator mai portocaliu cu o mulţime de SIM-uri.

Cum am ajuns eu „clent” BRD? simplu: plătesc o rată lunară la RCI Leasing pentru un Renault Megane. Ce, nu ştiai că menage a trois a fost inventat de franţuji?

Simplu: aici.

Te face să te simţi nasol, pentru că aşa va fi.

Yep, the one and only elusive CEO of UPC Romania.

Dear Jack,

Fair and square, I’m one of your bloody customers, you know, the cable TV business, the digital stuff. And I’m jolly old, mate, as you bought me from CVR, all along the other thousands of customers on that database.

So, dear Jack, one may say I put a bloooody lot of money into your merry company, so as a veteran with so many years on my account, you could at least get a decent salesperson to call me in the evening, not that poor lad who could barely spell my name.

Yep, Jack Mikaloff, CEO of UPC, you’ve got a good service – the cable TV – but it seems you only get dorks for sales. That piece of sorryful saleslad of yours could not spell my name until the end of the conversation, could not face a straight honest answer – yes, I use phone and internet from a competitor – and could not clip a couple of words in order to have a chat with me – and seemed to me as bored to death by the obligation to talk to me.

You know, Jack Mikaloff, it’s pointless to put millions into technology, into expanding the business, it’s useless to create prodigious strategies to grow the business and draw new customers when a poor ole hillbilly calls me with a crippled lesson.

And Jack… try to convince your people that selling is a state of mind, not a job. Maybe the bonus is too small…

Nu pot

23 Noiembrie 2009

să mai merg la vot pentru că nu pot să mă mint.

Nu pot să votez cu Geoană, pentru că ar însemna să îi aprob pe Iliescu, Năstase, Nica – cu torpila din septembrie, aia cu turismul electoral (nu, noi nu mâncăm usturoi) – Hrebenciuc, Vanghelie, Oprişan şi mulţi alţii, acum nemenţionaţi sau mai daţi mai la fund, dar la fel de nocivi şi de toxici pentru ţara asta

Nu pot să votez cu Băsescu, pentru că ar însemna să îi aprob pe Boc, Berceanu, Vidanu, Udrea, Stolojan, Stoica, Boureanu şi multe alte personaje malefice sau de caricatură.

Nu pot să aleg între Scila şi Caribda.

Spirit civic?

Nu cu ăştia, ca opţiuni.

Am citit aici.

te cam pune pe gânduri, nu?

 

Sanitaru’ atomic

18 Noiembrie 2009

Acu’ aproximativ 20 de ani am devenit sanitar, fentând astfel sistemul jugos al armatei Republicii Socialiste România.

Trăiască nemunca, tovarăşi!

Da, directorul este principalul vinovat, nu pârlita aia de asistentă care a făcut ce i s-a spus şi cum i s-a spus.

Să mă explic:

În orice grupare cu mai mult de trei indivizi, se lucrează pe proceduri – cu atât mai mult într-o maternitate. PRO-CE-DURI.

Problema este că managerii de spitale şi majoritatea doctorilor sunt praf la capitolul proceduri – în afară de cele strict medicale. Asistenta aia a lucrat după procedurile varză de la Bucur: hăis-cea în două locuri deodată, cu doi nou născuţi puşi la copt într-un aparat cretin şi o naştere dincolo. O, da, e vinovată că a uitat la copt un nou născut – dar mai vinovat e directorul ei, care nu s-a gândit şi nu a făcut proceduri.

Proceduri inclusiv pentru evenimente tip „drobul de sare”, că aici vorbim de pui de om care nu se pot apăra şi trebuie protejaţi.

Sună incredibil?

Acu’ cinci ani, când s-a născut fii-mea, a trebuit să fac un pic de ordine la Filantropia.

Boon, s-a născut prinţesa moştenitoare a clanului Secmerean. S-a dat zgâtia la un aparat de oxigen – nu incubator, ci numai un fel de clopot care sufla ceva mai mult oxigen. Zgâtia – pe o masă destul de mică – se agita intens. Am privit şi m-am întrebat: dacă se rostogoleşte şi cade de pe masă, cine o păzeşte, cine stă cu ochii pe ea?

Am abordat o tanti în alb şi am întrebat-o simplu:

– Care este procedura de monitorizare a nou născuţilor puşi la oxigen?

s-a uitat trifazic la mine şi a întrebat româneşte:

– da’ dumneavoastră cine sunteţi?

– tac-su.

– Păi n-aveţi voie aici…

– Bine, mă duc să îl întreb pe directorul dumitale care e procedura…

– Alo, domnu’, da’ care-i problema? Copilu’ e numai un pic la oxigen, aşa stau toţi…

– Nu am întrebat de ce e acolo, ci care este procedura, pentru că masa aia e mică şi există riscul să se rostogolească etc.

– Ee, hai că exageraţi. În cinşpe ani nu s-a întâmplat nimica…

– Nu, eu vreau să ştiu care e procedura, de ce nu este nimeni cu ochii pe un copil născut acu’ 30 de minute, neconectat la niciun aparat de monitorizare şi de ce masa aia nu are niciun sistem de siguranţă, de reţinere a copilului, în caz că se rostogoleşte?

Nu are rost să redau ridicolul dialog care a urmat: sunt exagerat, nu am voie acolo, dacă nu plec cheamă paza etc. I-am spus că o reclam, s-a potolit brusc şi mi-a spus cu năduf:

– Reclamaţi-mă domnu’, poate aşa ne mai angajează asistente, că suntem numa-n două locuri deodată. Şi poate aşa ne face şi nouă directorul nişte reguli mai clare, să ştiu că dacă am de făcut cutare, aia fac, nu altceva.

Nu am mai reclamat-o. Dar nici nu mi-am mai găsit, după aia, copilul nesupravegheat. Toate asistentele se uitau la mine cu circumspecţie – iete nebunu’, cu procedurilii.

Sistemul este paradit la extrem. Nu, nu e o chestiune de salarii şi alte fasoane. Aici vorbim de proceduri, de reguli, de un pic de gândeală: dacă se întâmplă cutare, se procedează aşa. Dacă X, atunci Y.

Dacă am doi copii puşi la aparatul pentru icter neonatal, atunci fie aparatul se opreşte automat la un interval de X, fie stau cu ochii pe ei.

Hai, e aşa de greu să buşeşti un manager varză pentru neglijenţă în serviciu şi incompetenţă în coordonarea spitalului?

Citat*:

HI5 este o retea sociala a caror membrii sunt manati de valori precum dorinta de putere, egocentrism, auto-promovare

gata citatul

Acum, ghiceşte numele intelectualului care a scris gluma bolduită şi câştigi un cont de merit în acea reţea socială ai cărei membri nu se dau semidocţi.

şi ştiu şi limba română…

*nu dau link din motive diplomatice, sunt pi-ar, cpm, nu am voie să supăr nicio vedetă, dar pentru siguranţă, mi-am salvat un printscreen, hehe

Comunism.

9 Noiembrie 2009

Pe TVR e un film nemţesc despre perioada sinistră a Zidului. Nu am prins începutul, ci numai de la tentativa unor soţi de a fugi din RDG cu copiii într-o nişă între bancheta din spate şi portbagaj. Doi copii, un băiat de 4 ani şi o fetiţă de maxim 2.

Sunt prinşi, condamnaţi la câte 7 ani de închisoare şi apoi puşi să aleagă:

1. expulzarea din RDG cu băiatul, dar fetiţa va fi dată spre adopţi în RDG;

2. executarea sentinţei, iar ambii copii sunt daţi la adopţie.

tu ce ai alege?

Şi după aia, gândeşte-te că printre noi încă circulă scârbe care până în 1989 au fost tartori comunişti. E ceva în neregulă cu oamenii ăştia, sunt de o răutate sublimă şi ştiu ce vorbesc: printre vecinii mei se numără un fost ministru de-al lui Ceaşescu şi un fost secretar BOB – Biroul Organizaţiei de Bază. Sunt doi boşorogi băşiţi, semiramoliţi, dar de o răutate fundamentală. De fapt, cred că răutatea este acel ceva care-i mai ţine în viaţă.

Avea dreptate Iliescu când spunea că comunismul e o stare…

Yeah, right – şi noi facem partea de pi-ar, cu Aela la comenzi.

Asta după ce ARBO a băgat Hi5 acolo unde o ardeau site-urile consacrate şi a ars totul în cale.

detalii? dooh, caută pe Google, e plin!

Şi cum o asemenea vizită nu putea avea loc fără o baie de presă, le mulţumesc anticipat confraţilor şi con-sorelor (acilea, româna n-are termen clar, deci improvizez) pentru prezenţa la conferinţa de presă de marţi, 10 noiembrie, dis de diminieaţa, la Marriott.

Şi mai pregătim o surprizuţă dă biznes pentru finalul lunii, da’ detaliile picante şi amănuntele scandaloase vor veni la timpul potrivit.

Shalom!

Primul ministru destituit Emil Boc a anunţat că România va importa în regim de urgenţă 500.000 de vaccinuri anti-AH1N1 pentru copii.

E o diferenţă, mai ales dacă ai copii.

Pe 26 aprilie 1986, centrala atomică de la Cernobâl a explodat şi a umplut de radioactivitate Europa. Aveam 16 ani şi îmi amintesc de propaganda politică comunistă care ne aburea că nu e nicio problemă. Ceauşescu nu a văzut în radioactivitate vreun pericol pentru poporul lui.

23 de ani mai târziu, lumea este serios zguduită de gripa AH1N1, medicii avertizează asupra pericolului, şi-n timpul ăsta politrucii l-au dat afară pe singurul om care înţelege ce-i aia epidemie. Şi nu, nici Băsescu nu consideră gripa asta a fi periculoasă pentru poporul lui.

Dacă în 1986 exista Europa Liberă, acum există internet şi presă.

LE: Şi evident, ministrul bişniţman al sănătăţii a dormit vara asta şi iete d-aia România nu are, în prag de iarnă, vaccinuri pentru copii. Nu, copiii noştri nu au protecţie, din cauza voastră, politrucilor.