Cu PR mi-am salvat curu’ de muncă, în armata socialistă

2 Noiembrie 2009

Acu’ 20 de ani, tânărul soldat în termen Secmerean realiza primul său forecast de adult: armata suge, deci trebuie să ne situăm chit mai bine, nu de alta, dar n-are rost să plângă mama pe la porţile spitalelor militare.

Ca atare, perioada de „bibănie” apropiindu-se de final, am propus familiei planul de salvare: constituirea unui fond special de şpagă cu care să îmi cumpăr un loc călduţ în armata de paradă a lui Ceauşescu, să trec cât mai la adăpost restul de 14 luni de trai kaki. Board-ul de familie a aprobat şi a purces la constituirea provizioanelor, prin alertare la nivel naţional a rudelor: „băi, ne trebe cutare chestie, ai pe cineva?

Perspectivele mele în kaki erau maro de tot: absolvent de liceu industrial, profil construcţii, fusesem repartizat la o unitate militară de tip „diribau”, al cărei unic scop era să furnizeze mână de lucru ieftină şantierelor militare. Pe diploma mea de bacaloriat scrie „fierar betonist”, deci ghiceşti ce mă aştepta…

Opţiunile, în mirifica unitate militară UM02374 era următoarele: luptător cu cazmaua sau târnăcopul pe vreun şantier sordid, transfer la caricatura de şcoală de sanitari a unităţii sau transfer în corpul de şcoală de gradaţi. Cum munca fizică nu m-a atras niciodată iar cu instrucţia nu reuşisem să o scot neam la capăt, singura opţiune îmi rămăsese aceea de a deveni sanitar atomic.

Drept pentru care, Secmerean a început prima sa operaţiune de PR din viaţă: împrietenirea cu infirmierul de la infirmerie, căruia am început să îi explic de ce i-aş fi eu indispensabil şi cu ce s-ar alege el din asta… şi el, şi tovarăşu’ colonel Nu-mai-ştiu-cum, doftorul oficial al unităţii. Băi, şi era o concurenţă… mai ceva ca la medicină, frate, că nu eram eu singurul amator de trainineacă.

am avut noroc tot cu bacaloriatu‘: nu intrau în semifinale decât ăia cu diplomă, CPM, doar ai nevoie de carte, nu glumă, să faci o injecţie! Şi m-a mai ajutat Popicu’, fostul meu coleg de clasă şi de armată, să-i dea D-zeu sănătate!

Sigur, toată povestea a durat vreo două săptămâni… deci dacă am reuşit sau nu, mai citim pe la jumătatea lunii. Hai, mai avem un pic şi comemorăm cel de-a 13-lea congres al pcr, ultima reprezentaţie oficială şi cu aplaudaci a lui Ceauşescu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: