De-pen-dent

24 Februarie 2010

de Chrome.

se mişcă precum în desene animate.

motor de căutare cu browser.

poţi scrie orice tâmpenie în bara de comandă, are răspunsuri. instant.

poţi traduce instant.

belea!!!

după mai mult de un an de utilizare intensă, Gugăl, mulţam fain.

Anunțuri

Zdrasvitie, care va să zică, s-a dus Congresul, Geoană a eliberat biroul, Ăla micu’ e pe felie, toţi baronii sunt în şedinţă, numai presa zgândăre a naibii doar-doar o scoate ceva curat-murdar.

Păi, să le dăm de mestecat. Drept urmare, Victor Ponta, această clonă politică, cu segmente de adeneu de la aproape toţi baronii social-democraţi, a decis că la împărăţie se vine pe jos. Deci da: limuzina te lasă la poartă şi păşeşti umil prin praful istoriei până în conacul de pe Kiseleff – pentru tineret, un general rus care a adus în cătunul Bucureşci civilizaţia franceză după ce i-a bătut pe turcii lăsaţi de capul lor în ţara noastră de către împăratul-pistolar francez Napoleon. Sâc, ‘reaţi ai drecu cu francofonia voastră!

Ca atare, conform imaginilor para-văzute la ştirile de luni seară, maşinoaiele vărsau baştani pedeştri, apoi parcau cuminţi pe trotuar.

Cum care trotuar? Trotuarul dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei, pe stânga sensului de mers. Adică fix trotuarul inventat pentru oamenii fără maşini.

Avem, deci două-trei  acţiuni într-una:

Unu: aplicând un concept clasic sovietic, acela de mascare (maskirovka), sovietul suprem pesede a aruncat cu ştirea de tabloid în presă: Big Dick Năstase mergând plebeic pe jos la dispoziţiile lu’ creaţia sa? Fra’!…

Doi: tot pe principii îndelung verificate, sovietul suprem pesede l-a scos din sărite pe pragmaticul Vanghelie, care nu va înţelege nici dacă  îşi ia doctoratul de ce e nevoie de o asemenea aiureală… deci duşmanul e nervos, iar un duşman nervos face greşeli…

Trei: Victoar Le Boeuf a făcut şi el ce face orice rahat băştinaş care ajunge în vârf: a complicat inutil viaţa alor lui. Şi alor altora, pentru că acum nu mai ai loc de plimbare pe Kiseleff din cauza limuzinelor pesedeului.

Gospodin Doktor, nu le futeţi o amendă pesedeilor pentru parcare aiurea pe trotuar, în dispreţ faţă de cetăţenii pentru care aţi regizat atât de elegant marea deszăpezire? Haideţi, că Comunitara e la Primărie…

Slalom printre căcaţi

23 Februarie 2010

Mda, asta fac în fiecare zi.

Secmerean merge pe jos de acasă la birou şi înapoi, nu neapărat c-ar fi eco, ci pentru că asta dăunează grav sedentarismului, burţii şi anchilozării tipice unui fenomen al lustruitului de scaune 🙂

Şi cum merge Secmerean cu mintea-n sat la el, face ţup-ţup printre mormane de căcaţi de câine pe trotuare. Băi, dar MORMANE!

Zonele MARO ale părţii de nord a capitalei – parţial – sunt: trotuarul dintre biserica Caşin (aia unde popii dau litanii la tot cartierul din boxe cât copacul) şi Arcul de Triumf şi, cu menţiuni speciale, bulevardul Kakseleff Kiseleff până la Statuia Aviatorilor, pe partea dinspre blocul Raiffeisen.

Dar oare de unde aceste mormane de căcat în zona exclusivistă a Bucureştiului?

De la câinii de apartament, ai căror stăpâni sunt nesimţiţi. O da, suntem lume bună, avem cuţ-cuţ de companie, scoatem javrota la aer, să-şi facă nevoile. Şi javrota – orice de la mizeriile alea cât o lubeniţă până la mini-viţeii de 1 metru – se lasă uşor pe coadă şi se cacă. Şi se CACĂ. Şi uite aşa, trotuarele între Statuia Aviatorilor şi Piaţa Năsturel (read: un general francez preşedinte) sunt toate numai un căcat.

Te-a scârbit acest text? Stai să vezi cum e când mergi ca boul în zig-zag încercând să eviţi chiflele mărturie a nesimţirii „iubitorilor de animale”. Nişte concetăţeni demenţi, cărora mai bine le tragi un glonte în cap decât să le spui că câinii lor se cacă peste tot şi ei nu fac curat. Oh, nu, nu e de demnitatea unei „remorci” de javră să adune căcatul animalului.

Nici virgulă unde trebuie nu merită nenorociţii.

În final, iată şi combinaţia letală: baltă-baltă-noroi, plus colţ trotuar blocat de maşină (suvulanu/limuzină/comis voiajor), plus mormane de căcaţi pe flancuri. Hai, treci!

Elegantă, Mami şi-a şters grosolănia din memorie şi, la aproape doi ani de la mârlănie, l-a cadorisit pe rebeluţ c-un pic de suc de vedetă. Vorba aia, dacă şi Unchiu Guglea a uitat…

Acum, grădiniţa e-n extaz că Tuitărel, ăla micu’ care a dat cu vorba, textu’ şi poza-n Mami mai demult, a fost scos în faţa clasei unde i s-a înmânat premiul pentru cea mai bună soluţie de reperat honoarea. Parol, Monşerilor.

În fine, Mami fie a uitat, fie a fost cumva influenţată de văruţu’ Brăndel Criticeanu, care probabil din sictireală, a dat şi el cu un pic de unsoare parfumată p-aci, p-acolo. La faza asta, sigur i-a ţinut spatele şi Fata cu Telefonu’, pe care o salut cu acest prilej cu tot respectul meu de piariţă.

Mă rog, povestea trebuia să înceapă cu „a fost odată ca niciodată”, dar ar fi sunat prea siropos şi m-aş fi înroşit de jenă…

Faza cu alocaţia Dracului

20 Februarie 2010

Muncesc 12 ore pe zi. Plătesc o cârcă de bani statului pentru naiba ştie ce. Sau mă rog, Şeytan ştie de ce. Nu, nu Dracu, aşa cum mi-ar traduce Gugăl, ci domnul ministru al discriminării sociale şi economice.

Ei bine, domnnul ministru vrea să dea alocaţii diferite copiilor, detalii tehnice aici. Bravo Hotnews – „copiii CHIABURILOR„: tovarăşe Şeitan, vă credeţi în 1950?

Acum, dacă tot discutăm despre taxe haiduceşti şi discriminări jenante, hai să lămurim lucrurile: de ce trebuie eu să finanţez cine ştie de cuplu de retarzi din fundul lumii, îndobitociţi de alcohol, şi care toarnă plozi an de an pentru a face rost de bani de băutură?

Prima legătură…

15 Februarie 2010

… adicătelea Firstlink.ro, iniţiativa lui Alex (Laurenţiu) Matache, fostul meu coleg de la ziar.

Cum spuneam, jurnalismul e o stare. Felicitări, hombre, arată mişto. Numai ai grijă să nu te cloneze vreun avorton gelos!

Subiectul postării este aici. Citire plăcută!

Constat că…

11 Februarie 2010

… am ajuns atât de „important” încât am devenit subiect de murdării;

… se depun eforturi nu glumă pentru calomnierea mea că mdeh, bilele negre nu par a fi suficiente;

… frustrarea stimulează creativitatea habarniştilor;

… a avut dreptate cel ce-a spus că nu e bine să te cerţi cu nebunu’, ca s-ar putea să nu facă nimeni diferenţa 🙂

… sunt mai mulţi oamenii care ţin la mine şi cărora le mulţumesc pentru vorba bună.

Celor care mă invidiază pentru ce par a fi eu acum le doresc sincer să treacă prin exact ce am trecut eu înainte de a ajunge aici. Nici mai mult, nici mai puţin.

Bonus: cine rezistă, primeşte premiu o clonă fără nicio ambiguitate, de la un avorton curajos doar în anonimitate.

De multe ori m-am trezit înjurat de anonimi laşi pe propriul blog sau pe altele, pe unde mai comentam şi comentez fără să îmi ascund identitatea.

Pentru că principiul de bază al felului meu de a comunica este că indiferent de suport, trebuie să ştiu şi să îmi pot susţine afirmaţiile, inclusiv în faţa celui/celei în cauză.

Pentru astea cred că iniţiativa lui Dragoş Stanca este al naibii de binevenită, delimitând lumea online în două: să vedem cine are bunul simţ să renunţe la anonimitate şi să îşi afirme ideile şi argumentele sub semnătură. Ca cei care scriu pe Voxpublica, de exemplu. Detalii aici.

Exerciţiu de trufie

10 Februarie 2010

Lucrările la Catedrala Mântuirii încep în august. Înălţime: cât un bloc de 30 de etaje. Va putea găzdui peste 5.000 de credincioşi„, zice Gândul.

Retoric vorbind, nu săvârşeau mai cu temei lucrarea Domnului construind ADĂPOST pentru 5.000 de nevoiaşi?

haotic…

9 Februarie 2010

A fost odată ca niciodată când ştirile se scriau la „mitralieră”  – maşina de scris (pentru poze, caută pe gugăl). Pe atunci, „porcii” se vedeau imediat la corectură, cu roşu, şi provocau rescrierea întregii poveşti, „pe curat”. Muncă, nenică, nu copipeist!

Pe atunci nu exista nici măcar internet, în accepţiunea de astăzi a termenului. Jurnaliştii erau enciclopedii ambulante.  Şi îşi respectau munca.

Am prins un pic din acele vremuri.

Acum e mai multă animaţie, iar cei ce scriu ştiri îşi pot exprima opiniile personale pe bloguri.

E un progres.

în fine…

… se găsesc, sub formă de carcase eviscerate, ambalate în pungi de plastic transparente, într-un magazin din nordul Bucureştiului, situat… cum spuneam, în nord. Deci cum ieşi din Bucureşti, mă-nţelegi, în nord, dar foarte aproape, de fapt.

Este vorba probabil de o specie de curcan altoit cu papagalii tricolori, altfel nu se explică nuanţele de verde-violaceu întâlnite în zona pieptului şi la vârfurile aripilor. Dacă aş vrea să fiu răutăcios, aş menţiona „patina vremii”, dar mai bine mă abţin.

Cât despre puii vineţii, culoarea este perfect explicabilă: ei se-nvineţesc de ciudă că din cauza preţului lor tot mai mare, oamenii cumpără altceva.

Cum se numeşte magazinul cu pricina? Nu mai ţin minte, că astazi, când am fost la cumpărăturile săptămânale, mi-am uitat aparatul de fotografiat acasă, deci nu am probe care să susţină o atare afirmaţie. Dar acest magazin se află evident printre cele menţionate pe o adevărată lisă a ruşinii. Oficială şi cu probe, de data asta.

Connards!

Inspectori ai Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, împreună cu comisari ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi reprezentanţi ai Jandarmeriei au început verificări în unităţile de alimentaţie din Bucureşti.

zice la comunicatul de presă al ANPC din 3 februarie.

Care de fapt, este o listă a ruşinii.

Antonia Mihăileanu

2 Februarie 2010

e cu noi, la V+O Communication Romania.

i-a ieşit şi prima ştire pe Mediafax şi acu’ dă interviuri la telefon.

gata, ajunge chit am dat din casă…