Birocraţia este la fel de inteligentă ca poporul cu care lucrează

5 Martie 2010

Povestea începe undeva lângă Comarnic, pe o buca’ de dene-unu cu limitare de viteză la 70 kmh, unde eu am scos 94 kmh. Pe fază, Cap de Cretă m-a taxat în conformitate cu prevederile încrucişate din vreo două articole, trei paragrafe, câteva litere ş-un aliniat din Codul Rutier, acest roman-fluviu scris la beţie de vreun avocat chiţibuşar.

Amenda a venit după două luni, frumuşel, acăsică, iar Secmerean s-a deplasat imediat la Plătitorie pentru a plăti jumătate din cei 240 de lei taxa de vitezoman.

La Plătitorie, coadă-nene. Două casieriţe săracele, încasau ce încasau, da’ să vezi ce culturalizare făceau cu masele.

Căci masele – adică cetăţeni români culmea, cu drept de vot, aparent normali la cap – masele, spun, erau pământ.

Nu ştiu câţi veniseră să plătească impozitul pe casă, teren şi maşină. Pentru văru’, pentru bunicu’, pentru mama şi tot aşa. Un buletin, un ce-ne-pe-u, ceva? Neah, sunt io, iete-mă, deci am banii, plătesc.

La care femeia din spatele geamului răspundea invariabil: păi şi eu pe cine trec aici, n-aveţi buletin, nici măcar o copie, nu pot să vă trec, nu mă lasă sistemul. Adică sistemul informatic, în care cine ştie ce creier de neamţ a trecut că musai să treci un cod-ceva. Iar sistemul, al dracului, nu recunoaşte nici clipitul din ochi, nici datu’ din urechi, nimic.

Masele vroia să plătească, nu contează, buluc, dar fără acte.

A venit apoi un nene care vroia, ca mine, să achite amenda auto.

Procesul verbal, vă rog – a cerut amabila funcţionară.

Na-m (scris speţial, pentru a ilustra ridicolul). Deci mi-am luat amendă când am fost de Crăciun şi acuma am venit s-o plătesc, că mi-au dat-o prin poştă – zice cetăţeanul. Deci nu am peveul, da’ ziceam că mă vedeţi în sistem, io sunt xxx (şi-şi zice numele)

Femeia aia, probabil trecută prin multe d-astea, îi zâmbeşte tandru şi-ntreabă bizonul:

Se poate, atunci, seria şi numărul peveului, vă rog?

Evident, retardul a făcut gât că totul e o mizerie, că nici să dai bani nu se mai poate de birocraţie, şi tot aşa.

Concluzia e simplă şi tristă. Birocraţia este o oglindă fidelă a boborului. Pentru tâmpiţii cu drept de vot, ai nevoie de proceduri duble, de verificări încrucişate, că altfel ajungi ca Grecia.

Drama funcţionarului public – dincolo de neliniştea pentru locul de muncă – este că şi dacă ar merge la cursuri de sporit coeficientul IQ, tot s-ar tâmpi la loc după trei zile de ghişeu.

Da, de câte ori ajung la Plătitorie şi văd ce dificultăţi au poporenii în a înţelege câteva reguli simple, scrise pe toţi pereţii, îmi pun sincer problema: ăştia chiar au discernământ?

Anunțuri

3 răspunsuri to “Birocraţia este la fel de inteligentă ca poporul cu care lucrează”

  1. Prowler said

    Pai, nu s-a vazut la alegeri? Ar trebui sa stea rumânu’ cu buletinu-n mână şi când stă pe veceu să se-nveţe că la orice Organu’ tre’ să ai ausvaisuţ cu tine. Dddduh!

  2. Bazilide said

    Maestre, un sfat daca imi permiti. Pe DN1, in localitate, mergi putin sub 90. 70 e legal, la 80 nu ti se poate da decat un avertisment, iar 10% este abaterea cvasigenerala a vitezometrului, verificat personal cu GPS pe mai multe masini. Adica la 90 pe ceas in realitate ai putin peste 80, deci nu te ia politia la ochi.

  3. Secmerean said

    da stiu, numai ca la mine e democratie… piciorul a facut opinie separata si… kharma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: