Poveste de week-end

23 Aprilie 2010

Acu’ mai mulţi ani, mi-am luat prima maşină, în leasing.

Firma de leasing era înregistrată în Giurgiu, drept pentru care numărul meu de înmatriculare a fost GR cc LLL. Să vezi amabilităţi din partea co-băştinaşilor din Bucureşti, să vezi mutre acre printre vecini. La service eram „domnu’ cu Solenza de Grecia”, în trafic eram „marş la castraveţii tăi”, etc.

Şi a venit într-o zi Eliberarea: am terminat leasingul şi m-am dus la Poliţie să înmatriculez maşina în Bucureşti. Acolo, am ales fix acelaşi număr: B cc LLL. Identic. Sâc.

Schimbarea a fost dramatică: de-acum, eram bucureştean şi eu. Nema claxoane, nema vorbe de bine. Poanta a fost tot în parcare şi a ţinut zile întregi.

Vecinii mă întrebau nedumeriţi: „şefu’, da’ matale n-ai avut alt număr? Că parcă ierea frate cu altceva…”

Şi eu spuneam angelic: „nu dragule, dintotdeauna a fost cu B”.

Aşa am aflat eu câţi „foloweri” am în cartier. Invidia e uriaşă. Da, eram invidiat că am o pârţâită de Dacie.

Între timp, Solenza a fost vândută. A rămas însă invidia, parcă mai mare. Crâncenă şi nu neapărat legată de maşină. O fi de la felul meu de-a fi, deschis?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: