Uca-ceaca, uca-ceaca,
Au votat ăia ca vaca
Şi-au tăiat de undeva
De-unde anume… puşca mea!?

***

Dacă eram parlamentar
Mi-aş fi făcut un dar,
Un creier funcţional
Să nu votez în aşa hal.

***

Dacă eram cu adevărat prost
Îmi găseam naibii un rost!
Votam, votam, la naiba, votam,
Încercând ulterior să aflu unde eram…

***

Publicarea, imorală de altfel, a stenogramelor convorbirilor telefonice PRIVATE alei lui SOV cu ANGAJAŢII săi şi cu alte persoane, a rupt în două presa pe tema relaţiei patron-scriitor. Mda, am scris un truism, hehe, dar trebuia să bag o introducere ca la carte, nu?

Poanta este că toată lumea pare să fi descoperit de luni după amiază apa caldă. Păi ordine în redacţii s-au dat dintotdeauna, copii, diferenţa este că ordinele lui SOV au fost făcute publice în mod imoral şi, probabil, ilegal. Şi aici, Dragoş Stanca are dreptate 1000000000000%: anchetăm un nene pentru nişte acuzaţii şi înainte de a-i trimite dosarul la tribonal, scurgem în toată presa stenograme după discuţiile PRIVATE ale omului.

Mă amuză să citesc veterani ai presei luând atitudini eroice, pro sau contra, faţă de dorinţa lui SOV de a avea la dispoziţie soldaţi de 20 de ani care să execute ordinele ca băieţii din infanteria marină… Aţi descoperit apa caldă?

Pentru că în 1998, prin primăvară, pe când lucram la tele7abc, am bătut la poarta marelui proteveu. Aveam deja cinci ani de presă, o bursă Reuters TV, eram bazat, ce mai. „Noi preferăm tineri-tineri, fără nicio experienţă, îi luăm noi şi-i învăţăm noi ce ne trebuie să ştie ei. Deci tu eşti bun, dar eşti deja învăţat altfel.”

Subtil nu? Uite încă una:

Prin 1999, cam prin feb-martie, am încercat la un mare cotidian de business. Oameni mişto, lume de calitate, cu toţi cei pe care i-am cunoscut atunci mă salut în continuare. Toate au mers perfect până la întâlnirea cu Marele Director, un tip bărbos şi cu ochelari. Nu i-am reţinut numele de emoţie… 30 de secunde a durat totul: „Îţi dau trei milioane în mână, pe drepturi, uiţi tot ce ai învăţat până acum, o iei de la zero, că noi avem politica noastră editorială.”

Greu de cap, nu am înţeles imediat şi mi-am văzut de treburile mele.

Iar pentru amatorii cu drept de vot şi rahat în cap, să ştiţi că o organizaţie de presă este, prin definiţie, o organizaţie pseudo-militară. Când bubuie o ştire, nu mai e timp de democraţie şi independenţă editorială. Când redşefu’ sau responsabilul de ediţie urlă „alarmă”, e ca la pompieri. D-aia vedeţi voi imagini în direct cu reporteri în inundaţii până la buric sau printre bătăuşi, sau cine ştie unde dracu şi la ce ore bizare. Pentru au promit ordin să facă aia. Şi pentru asta, sunt cel puţin la fel de eroi la pompierii sau soldaţii. Să nu-i uităm de cei doi de la Antenă morţi la Mihaileşti, jud. Buzău, în 24 mai 2004.

Hai noroc!

Luni, 18 octombrie, a fost o zi plină.

Întâi am aflatără că SOV e internat, pe motive de inimă slabă.

Apoi, aproape în acelaşi timp, PSD şi PNL au depus moţiunea de cenzură şi presa s-a umplut de stenogramele conversaţiilor telefonice ale lui SOV cu politicieni şi ziarişti.

Şi acum, dragii Marinarului, hai tocaţi subiectul moţiune, cu fostul lider pesedist la mâna mogulului, cu un mare lider liberal pe lista scurtă de „amici” etc. Unde tocaţi? la Realitatea?… televiziunea aia cu un şef care face drepţi la telefon? La Antena 3, pe al cărei site nu e nimic despre stenograme?

Oribil. Îmi pare rău de foştii colegi de pe acolo. Unii sunt jurnalişti cu două decenii de meserie în spate, prea mici însă pentru a fi jucat într-un joc atât de murdar. Şi totuşi, ca salariaţi ai SOV, vor purta stigmatul viciului nebun de a conduce oamenii.

Revenind: Cu această lovitură, Marinarul – care se va jura pe roşu natural că nu are nicio treabă – a făcut linişte în grădiniţă. Stă chiar mai bine decât acu’ un an, când pe 13 octombrie, aceeaşi gaşcă politică îi suspenda ţuţărul de la Victoria. Ce combinaţie dezgustătoare – social democraţi de sorginte comunistă cu ticuri de mafioţi itallieni, în alianţă cu liberali năuci şi lacomi în acelaşi timp.

Moţiune de cenzură? Nici nu mai contează rezultatul votului din 27 octombrie. Odată cu stenogramele, lucrurile s-au lămurit şi s-au simplificat. Chiar dacă Boc va fi destituit de Parlament, Marinarul îl va numi la loc. Din nou. Când parlamentul va face gât, Marinarul le va arăta tuturor ce lepre zac în Casa Poporului lui Ceauşescu. N-o să aibă nevoie nici măcar să suspende Parlamentul. Îi va fi suficient un referendum, ca ăla din 19 mai 2007. „Sunteţi de acord să alea-alea?”

Deci Boc va finaliza promisiunea cu „veţi vedea ce bine va fi în 2012”. Indiferent de câte moţiuni va încasa. Şi toate astea numai pentru că… unora le place prea mult să vorbească la mobil.

Iar Marinarul va mai avea o singură zi grea. Una grea de tot. Aia în care va trebui să decidă pe cine „recomandă” să candideze pentru Preşedinţia României în 2014-2019.

Morala?

1. https://secmerean.wordpress.com/2009/12/04/unii-nu-realizeaza-dar-trebuie-sa-alegem-un-sef-de-stat/

2. https://secmerean.wordpress.com/2009/12/14/all-times-stars-game-visul/

haotic, nu?