Să vină mamele înapoi marş la servici după maxim un an de la naştere, sau dacă vin la 6 luni, sa primească un bonus de 500 de lei.

Bravo, economisim un sfert de miliard de ioroi punând lăuzele la muncă atunci când puii de om încă au nevoie de mame. Subliniez că 1 an este vârsta la care copilului îi dau ultimii dinţi, merge binişor, încep explorările periculoase, iar bonele sunt loterie curată. Sunt convins că dna. Boc şi-a lăsat fetiţele la 1 an şi a fugit la berou la fix 1 an de la naştere…

Boon, creştem apoi perioada de muncă la Nşpe ore. Eu oricum deja le prestez. Jumanfiş. Concediu la maxim 2 săptă? ‘aidi bre… Pentru câteva sute de mii de români, elucubraţiile legislative nu aduc nimic nou, eventual legiferează un status-quo.

Numai că noul cod al muncii va fi la fel de tâmpit şi inechitabil ca actualul, numai că în sens invers. Actuala legislaţie este supra filo-angajat. Următoarea legislaţie pare a fi hiper filo-angajator. Cretineţii din Casa Poporului nu au reuşit nici de data asta să comită un text de lege echilibrat. Rezultatul?

Conflicte de muncă şi mai dure, cel mai probabil apariţia de conflicte de muncă şi în mediul privat, cu dezvoltări periculoase. Ştiţi poveştile alea cu „nu găsesc dom’le oameni, deşi ofer salarii bune”? Nu iese fum fără foc…

Şi în final, total detaşat – că nu ne enervăm, tovarăşi, înainte de încă o zi de muncă la patron, să producem taxe şi impozite pentru gogii care ţipă să li se mărească salariile numai pentru că au ei rate – îmi permit să mă exprim şi eu faţă de opoziţie: ‘steţi maro, bă. N-aveţi bă nicio soluţie reală, nicio alternativă concretă la masacrul celor de la putere. Fluturaţi aiurea din buze, bulbucaţi fraze bombastice, lipsite de conţinut, de relevanţă. Voi nu mai reprezentaţi România. Dacă n-ar fi cele două televiziuni de ştiri, v-ar uita lumea de tot, inutililor!

Trăiască ziua de marţi. Vă urez trei ceasuri rele.

O toamnă isterică

29 Noiembrie 2010

A fulgerat, apoi a tunat. În dreapta, cerul era senin, în stânga – negru-vineţiu.

Am ieşit afară să mă bucur de-o ploaie cinstită de vară, decis să ignor data din calendar: 29 noiembrie.

Afară, m-a prins grindina, mărunţică, da’ intensă.

Apoi, m-am întors înăuntru, nedumerit. Lipseşte ceva…

Ah, ştiu: o TORNADĂ. Să completeze toamna asta isterică!

Să rostogolim leul, zic

28 Noiembrie 2010

Anunţat cu scrâşnet din dinţi de prezentatriţele de la tembelizor, pe ştiri scrise cu dedicaţie probabil, anunţul despre scăderea uşoară şi continuă a leului faţă de euro şi dolar pare să prevestească dezastrul.

Evident, leul a scăzut faţă de dolar mult mai mult decât faţă de euro, dându-i cumva dreptate „venalului” Patriciu – care spunea că dolarul e Ze Moneda, nu euro.

O fi bine, o fi rău că se durigă leul – mă rog, cu frâna trasă de BNR?

Păi era cam vremea, că toată lumea din jur şi-a devalorizat monedele naţionale, scăzând astfel valoarea reală a deficitellor, a datoriilor, a exporturilor etc, dar crescând în acelaşi timp costul importurilor, al repatrierii profiturilor, al creditelor etc. Ne uităm pe calendar, da? Vine DECEMBRIE, luna spartului banilor pe tâmpenii, în rate, după care ne spânzurăm că nu putem plăti rata de 100 de lei la LCD de 314 cm diagonala… da?

La câtă economie ştiu eu, cred că un curs de 4,4 la euro ar reflecta mai corect capacitatea economiei şi valoarea prestaţiei acesteia. Avantajul ar fi că ar mai speria din speculatorii care tot dau pasienţe pe curs.

Zic şi eu…

Jigodie sau Dobi?

27 Noiembrie 2010

E un garid, director PAID (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor), care toarnă o mulţime de cretinităţi într-un interviu din EvZ.

Citind comentariile şi palidele tentative ale individului, mă întreb simplu: Jigo sau Dobi? Că toarnă la tâmpenii socialist-comuniste de te apucă ameţeala.

Bine, are şi cu ce: legea aia a Pool-elor de Asigurare Împotriva Dezastrelor, care – metaforic – face ca anormalul să fie legiferat ca normal. Citeşte comentariile. Şi apoi, te poţi gândi cu drag la retarzii din Parlament, care au votat o lege beată, urându-le MUltă Iubire Eternă.

povestea, aici: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cand-iti-faci-asigurare-obligatorie-pentru-locuinta-911719.html

Ultima golănie în materie de Phishing este mesajul cum că ţi se returnează bani din impozitul pe venitul global.

La mine a venit azi noapte târziu un mesaj de la serviciu@mfi.com (idioţilor, aţi uitat că se numeşte MFP şi că are .ro?) în care eram informat cum că am de luat 479 de lei. (mesajul integral mai jos)

Am dat click pe link, link murdar – http://misfinantr.com/finante/index.html – şi am descoperit capcana clasică pentru proşti: cică să dau acolo un nr de card valabil, CNP , CODUL DE SECURITATE (PIN) etc.

Partea proastă este că ţeapa asta va prinde la mulţi fazani lacomi.

Pentru fraieri: Ministerul Finanţelor Publice NU trimite mailuri. Dacă are ceva de comunicat, trimite ÎN EXCLUSIVITATE scrisori cu confirmare de primire, prin poştă. Am luat vreo 2 ani bani înapoi din impozite şi asta e procedura.

Daţi la cât mai mulţi acest mesaj de avertisment. Schema e diabolică: vin sărbătorile, nu ţi-ar strica nişte bani numai că în loc de rambursare de impozit, ţi se goleşte cardul. Aveţi grijă!

 

Mesajul phishing:

Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c).

Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON.

Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.

Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici :

http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=rambursare&pagina=52155

Aceasta notificare a fost trimisa de catre Ministerul Finantelor Publice , Biroul de plati pentru persoane fizice.

ŢEAPĂ!

 

Beţie de teorie

20 Noiembrie 2010

Vineri seară am tras o beţie cum nu am mai experimentat de mult – cam de când brausam pe veşnicele plaiuri ale jurnalismului, numai că atunci serveam altceva, mai tare şi mai sec.

Acu’ însă am servit Teorie, să spunem ceva de genul „căpşunică”, demidulce la început, amăruie la finalizare, parfumată baroc, într-un ambalaj cam najpa, să recunosc, dar de mare fiţă. Băuturică luuungă, de supt cu mare dichis în vreo bombă de fiţe, cu ochii dupe gajice.

Ceea ce m-a făcut praf însă a fost amestecul de zemuri. Dacă rămâneam numai cu Căpşunica, era cum era, numai că am amestecat-o, fără să-mi dau seama, cu un vin trezit, orfan de oenolog, maturat probabil în butoaie de plastic şi stors din cine ştie de amestec de boască uitată în teasc cu vreun rest de borhot de fructe părăsit până şi de drosophila melanogaster, totul tras cu zacăr, să-i crească fals tăria – chit că asta se lasă cu capete crăpate de durere, după aia. În Oltenia, i s-ar fi spus Cărţălău.

Ioi, cum ar fi spus bunica, am amestecat Căpşunica aia luuungă cu Cărţălăul ăla antipatic, acru şi tare ca naiba şi de atunci sufăr ca un cânie. Mă doare capul de la Teoria aia de numa’ numa’.

Probabil că muream în comă alcohoooooolică dacă nu serveam în seara aia, vineri vă spusei, măcar un picuţ de Practică – o pizza specială, al dracului de condimentată, gen d-aia de chemi pompierii când o evacuezi a doua zi – cu de toate: brânză Clientella, salam Socmed, şuncă Visitors’, mult sos Co-Ment şi felii de fructu’ pasiunii.

Morala poveştii îi simplă: Teoria te-mbată şi te lasă cu capul greu şi picioarele moi, dacă nu mânci şi ceva Practică, să-ţi ţină de foame.

Din motive vecine cu secretul Sfântului Graal sau al Codului lui Da Vinci sau poate chiar al sorţii averii dictatorului Ceauşescu, „Admin” de la Dailycotcodac mi-a dat link la o elucubraţie mai anterioară, deci în josul paginii geografic vorbind, despre lozinca „Totul pentru front, totul pentru victorie” / „Cumpăraţi produse româneşti”. Onorat, dar…

Suprasemnatul, preafericit în anonimatul meu, menţionez că nu scriu decât pentru sadica-mi refulare şi deliciul câtorva foşti colegi de presă telecom, care probabil încă speră să săr gardul înapoi în breaslă.

Deci, carevasăzivă agramatically vorbind, deci sunt aproape de sapă de lemn. Sărac lipit. Aseară, WordPress mi-a trimis o notificare şi o factură de 3.908.981 dolari Gringo, în care mi s-a transmis că cum traficul pe bloguşteanu’ meu a crescut, cu ajutorul unei virgule de la Dailycotcodac, de 4.599 de ori în numai câteva ore, Wordpreşii au trebui să pornească cloud computingu’, să încălzească serverele din Turcia, Filipine, Singapore şi încă două paradisuri fiscalo-digitale, ca să susţină traficul subit de pe secmerean.wordpress.com.

Acuma, rog respectuos Serviciile, cititorii celor două bloguri, opinia publică, Marea Adunare Naţională, Biserica, Armata – oricine – să-mi spună trei lucruri:

1. „Admin” de la Dailycotcodac chiar există?

2. Dacă da, unde există, să-i trimit, alături de mulţumirile mele pentru publicitatea extraordinară (reţineţi, trafic de 4.599 de ori mai mare în câteva ore!!!) şi factura aia de 4 milioane de ioroi de la Wordpreşi. Căci chinezii au o vorbă: „dacă salvezi un om de la înnec, te substitui Zeilor, deci va trebui să ai grijă de el toată viaţa, de acum încolo”.

3. Dailycotcodac ăsta mai are o cameră liberă şi pentru mine, dacă tot tre’ să-mi vând casa să susţin Noul Trafic?

Cu respect,

Al dvs vedet în devenire, tânăr speranţ’ al blogosferului românesc. Care este.

Deep Thinking

10 Noiembrie 2010

Robert Luke said this:

There’s nothing with an intrinsic value, but all is the result of the balance between offer and demand.

Robert Luke e un tip care umbla cu bani. Muuuulti bani.

Al treilea razboi mondial

10 Noiembrie 2010

Mâine ar urma să înceapă cel de-al treilea război mondial, zice o mamaie citată copios de mai toată media (hârtie şi pixeli).

Deci 11 noiembrie 2010.

Ceva-ceva tot se va întâmpla mâine, adică 11 noiembrie.

La ora 11, în mai multe locuri din Europa, oamenii vor aniversa SFÂRŞITUL primului război mondial – care (pentru generaţia pro) a luat sfârşit pe 11.11.1918, la ora 11. Parşiv, nu?

Azi am văzut două coloane cu girofaruri fugind prin centrul Bucureştiului. Băi, ăştia ştiu ceva!

Adrian Păunescu a fost un poet genial, dar geniul său a servit fie propriei pofte, fie dictaturii comuniste pe care a slujit-o cu pasiune, orgoliu, răzvrătire şi genialitate, evident.

Sunt suficient de bătrân să fi prins ca adolescent primele zile ale cenaclului Flacăra. Ridicarea şi decăderea sa.

Nu am fost niciodată la un „live”, pentru că mi-au fost suficiente transmisiunile în direct, ore lungi, în fiecare duminică după-amiaza, ale Cenaclelor sale – întrerupte nnumai pentru Telejurnalul de seară – şi asta ar trebui să spună tot, pentru o perioadă în care programul TV dura câteva ore şi avea ca unic scop spălarea poporului pe creier.

Cenaclul Flacăra îmi trezeşte amintiri neplăcute – mai ales valul de naţionalism isteric, de gonflare a unor calităţi fie inexistente fie amorţite. Câţiva ani, cât s-a dat la televizorul socialist, Cenaclul Flacăra a spălat pe creiere milioane de tineri, faimoasa „generaţie în blugi” care era de fapt în curul gol şi mai ales cu stomacul gol. Dar visa frumos şi se încolonase cuminte într-o manifestare culturală organizată, controlabilă, utilă puterii lui Ceauşescu, cel care abia reîntors dintr-o vizită în China lui Mao, în 1971, proclamase revoluţia culturală şi la noi, în căutarea „omului multilateral dezvoltat, element de bază al societăţii socialiste în ridicarea până la culmile sale, comunismul”. (fincă ceteam cu intonaţie şi talent, aveam sarcina patriotică de a ceti din Scânteia la orele de dirigenţie, de unde şi rămăşiţele de limbă de lemn ale Iepocii)

Versurile lui Păunescu, geniale, repet, au ţinut de foame şi speranţă câtorva milioane de tineri, deturnându-le atenţia de la realitate. Aveam colegi şi colege care trăiau într-un univers paralel, aveam inclusiv profi a căror atitudine semăna izbitor cu cea a naziştilor – suferind de o indoctrinare incredibilă. Mulţumesc părinţilor mei pentru scepticismul sănătos şi suspiciunea faţă de această revărsare de „libertate de exprimare”, bucuria nebunilor.

Atenţie la omagierea „eroilor”. Cum nici Eminescu n-a fost un sfânt, ci doar un poet genial, dar ca om la fel de păcătos ca vedetele de tabloid de astăzi, nici omul Păunescu n-a fost mai breaz, la vremea lui, decât „vedeţii” cu freză cocoş din zilele noastre – dovadă valul de copii din flori cu foste amante care nu se mai termină parcă…

Şi recunosc, nu i-am citit nicio poezie. Mi-a fost de ajuns să îl ascult ani la rând, în direct, recitând cu un talent hipnotic, pe scena Cenaclului. De fapt, acest talent al declamaţiei l-a propulsat: câţi poeţi ştiu cu adevărat să-şi recite propriile versuri astfel încât să hipnotizeze mulţimi fără număr?

Versuri geniale, motivaţii omeneşti!

Onoraţi numai poetul şi arta sa de a potrivi cuvintele în rime. Lăsaţi omul să se odihnească în pace!

 

Exsită o campanie intitulată „Cumpără produse româneşti”.

Cu îndemnuri în Social Media şi toate cele.

Numai că ignoră o realitate crudă şi pragmatică.

Eu lucrez la o companie deţinută de nişte greci, scriu pe un computer asamblat probabil în China, dar care foloseşte un sistem de operare creat în SUA şi şade pe o masă cumpărată dintr-un magazin suedez, sunt plătit dintr-o bancă grecească într-una olandeză, merg cu o maşină franceză, bag benzină de la o firmă deţinută de austrieci, beau apă îmbuteliată de un concern fără ţară, acasă am un computer asamblat de chinezi într-o fabrică construita de americani, mănânc dintr-un frigider sudcoreean asamblat dracu ştie unde şi îmi fac cumpărăturile la un supermarchet francez – asta dacă mi-e lene să merg la ăla nemţesc 😀

Şi voi vreţi să cumpăr numai produse româneşti?

Da, cumpăr, să trăiţi: salam de Sibiu d-ăla cu bentiţă tricolor – nu că aş fi naţionalist, dar e cel mai bun. Mai cumpăr româneşte de la „Brânzeturi Codruţa” din Domenii. Bulgăroaicele cu ceapa şi ardeii iuţi din piaţă se pun la socoteală?

Pentru iniţiatorii şi susţinătorii acestei campanii: câţi dintre voi conduceţi o maşină românească? Câţi dintre voi vă spălaţi rufele într-o maşină de spălat românească? ROMÂNEASCĂ, nu asamblată în România de vreo mare firmă!

Câţi dintre voi citiţi acest text pe un computer românesc?