Hipnoza dăunează grav mulţimii

9 Noiembrie 2010

Adrian Păunescu a fost un poet genial, dar geniul său a servit fie propriei pofte, fie dictaturii comuniste pe care a slujit-o cu pasiune, orgoliu, răzvrătire şi genialitate, evident.

Sunt suficient de bătrân să fi prins ca adolescent primele zile ale cenaclului Flacăra. Ridicarea şi decăderea sa.

Nu am fost niciodată la un „live”, pentru că mi-au fost suficiente transmisiunile în direct, ore lungi, în fiecare duminică după-amiaza, ale Cenaclelor sale – întrerupte nnumai pentru Telejurnalul de seară – şi asta ar trebui să spună tot, pentru o perioadă în care programul TV dura câteva ore şi avea ca unic scop spălarea poporului pe creier.

Cenaclul Flacăra îmi trezeşte amintiri neplăcute – mai ales valul de naţionalism isteric, de gonflare a unor calităţi fie inexistente fie amorţite. Câţiva ani, cât s-a dat la televizorul socialist, Cenaclul Flacăra a spălat pe creiere milioane de tineri, faimoasa „generaţie în blugi” care era de fapt în curul gol şi mai ales cu stomacul gol. Dar visa frumos şi se încolonase cuminte într-o manifestare culturală organizată, controlabilă, utilă puterii lui Ceauşescu, cel care abia reîntors dintr-o vizită în China lui Mao, în 1971, proclamase revoluţia culturală şi la noi, în căutarea „omului multilateral dezvoltat, element de bază al societăţii socialiste în ridicarea până la culmile sale, comunismul”. (fincă ceteam cu intonaţie şi talent, aveam sarcina patriotică de a ceti din Scânteia la orele de dirigenţie, de unde şi rămăşiţele de limbă de lemn ale Iepocii)

Versurile lui Păunescu, geniale, repet, au ţinut de foame şi speranţă câtorva milioane de tineri, deturnându-le atenţia de la realitate. Aveam colegi şi colege care trăiau într-un univers paralel, aveam inclusiv profi a căror atitudine semăna izbitor cu cea a naziştilor – suferind de o indoctrinare incredibilă. Mulţumesc părinţilor mei pentru scepticismul sănătos şi suspiciunea faţă de această revărsare de „libertate de exprimare”, bucuria nebunilor.

Atenţie la omagierea „eroilor”. Cum nici Eminescu n-a fost un sfânt, ci doar un poet genial, dar ca om la fel de păcătos ca vedetele de tabloid de astăzi, nici omul Păunescu n-a fost mai breaz, la vremea lui, decât „vedeţii” cu freză cocoş din zilele noastre – dovadă valul de copii din flori cu foste amante care nu se mai termină parcă…

Şi recunosc, nu i-am citit nicio poezie. Mi-a fost de ajuns să îl ascult ani la rând, în direct, recitând cu un talent hipnotic, pe scena Cenaclului. De fapt, acest talent al declamaţiei l-a propulsat: câţi poeţi ştiu cu adevărat să-şi recite propriile versuri astfel încât să hipnotizeze mulţimi fără număr?

Versuri geniale, motivaţii omeneşti!

Onoraţi numai poetul şi arta sa de a potrivi cuvintele în rime. Lăsaţi omul să se odihnească în pace!

 

Anunțuri

4 răspunsuri to “Hipnoza dăunează grav mulţimii”

  1. Alina said

    Ce exprimare ciudata: „ci doar un poet genial”!

    „Genial” nu isi are alaturare cu „doar”!

    Rusine pentru mentionarea defaimatoare a numelui lui Eminescu intr-un astfel de articol!

  2. secmerean said

    Darling, Eminescu a fost DOAR un poet genial – nu a fost un sfânt, nu a fost un bun familist, nici măcar uşă de biserică, în ciuda pasiunii lui pentru Veronica, nu a fost un ziarist de foarte mare succes, haide, studiază un pic de istorie a literaturii. Şi a mai şi fost antisemit – ceea ce denotă o limitare intelectuală surprinzătoare, blamarea unei naţii in corpore pentru apucăturile vreunora.
    În comparaţie, Păunescu a avut mult mai mult succes în afara strict a poeziei. Dar magia lui a slujit, până la un punct, unui adevărat Sauron – dacă basmele îţi sunt familiare.

  3. Miron said

    Eugen, recunosc că nu frecventez blogurile, dar am primit link-ul de la grupul de la care primesc zilnic bancuri. Trag de aici concluzia că mai sunt si alţii care îţi împărtăşesc punctul de vedere.

    Eram in şcoala generală la vremea cenaclului dar l-am privit cu scepticism pentru că tata ne povestise despre isprăvile din studenţie ale poetului.
    Trebuie sa adaug că tata este tot dintr-o familie de basarabeni refugiaţi în Oltenia si a fost la universitate in acelaşi timp cu Paunescu. Numai că asemănările se opresc aici.
    Cred ca este un poet genial cu o statura morala îndoielnică. Imi este greu să mă apropii de poeziile lui pentru că mă duce gândul la osanalele pentru regimul comunist.
    Probabil că nepoţii noştri vor putea judeca „la rece” opera acestuia.

    Închei cu: Bravo Eugen, ai pus punctul pe i!

  4. secmerean said

    multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: