Zen

31 Decembrie 2010

Chinezii spun că intrăm în februarie 2011 în anul mâţei, de metal şi anume.

Am cercetat problema şi am descoperit că:

1. sunt câine de metal, deci … (ar fi trebuit să urmeze o concluzie, dar nu am)

2. 2010 a fost anul tigrului, tot o mâţă, da’ cam mare pentru orice câine, deci am cam şters pereţii ferind Felina.

3. 2011 e anul mâţei. Mda, mâţa blândă zgârie rău, da-n natură mâţele fug de câini.

Deci da. Mai am o lună de ferit Felina şi apoi, alergăm şi noi neşte pisici, da?

Zen. mda…

Anunțuri

Felii de oboseală

25 Decembrie 2010

… se desprind de mine. Bucăţi de oboseală, stres, multe altele de nespus – în fine, deşeurile unui an greu, copleşitor, aproape toxic, se duc la naiba, pe principiul că ce nu te ucide, te întăreşte.

Astăzi, pentru prima dată în viaţă, am făcut „sport” în mod premeditat: am alergat o oră prin Herăstrău. Am descoperit că lupta cu propria lene şi comoditate îţi curăţă mintea de orice alt gând şi asta face bine la „mansardă”.

Trag odihnă în piept, mă hiperventilez cu linişte, pentru  că 2011 se anunţă cel puţin la fel de bezmetic.

Emoţie de Moş Crăciun

24 Decembrie 2010

Ca să afli, să simţi definiţia emoţiei, chintesenţa acestui sentiment…

… trebuie să stai lângă un copil care îl aşteaptă pe Moş Crăciun.

Zbârnâie!

Poveste

6 Decembrie 2010

A fost odată ca niciodată un om care era el.

Şi într-o zi a descoperit că asta nu-i aducea decât necazuri.

Oare ce a făcut?

Ghiceşte şi câştigi 10 puncte.

Mioriţo, du-te dracului!

2 Decembrie 2010

Legenda aia cu Mioriţa laie, cu ciobanu’ invidiat şi care şade ca boul, cu jelania aia jenantă…

Mioriţo, du-te dracului. Legenda asta a futut un popor, o naţie întreagă, a fost studiată cu polonicul de fiecare rahat cu ochi care trebuia să treacă clasa, ne-a intrat în creiere şi ne-a impus o condiţionare de milogi, nouă, românilor.

Mioriţo, îţi spun, să te ia dracu’ fă, vezi că mai sunt români care pare-se au chiulit de la lecţia aia dobi cu tine, de îi citim prin ziare că ajung să conducă firme de fiţe prin toată lumea, care scriu software cu care se roteşte lumea, care muncesc dârz şi-şi fac banii cinstit, fără mâna-ntinsă şi fără să teoretizeze în neştire, în delir, în vid. În rest, jelanie, „să ni se dea” sau „să moară capra vecinului”. Respect 2 milioane de români care strâng din dinţi şi muncesc pe aiurea, şi încă 3 milioane la patron în ţară, visând lucruri simple şi concrete, nu cai verzi pe pereţi.

Stau românii de vază cu curu’ spre viitor şi-şi plâng de milă – uite aici mostră de patetism, vezi filmul cu sonorul dat tare şi nu uita de batistă!

Stau exponenţii intelighenţiei româneşti şi caută esenţa poporului român, în timp ce esenţa asta zburdă prin aer, ea ESTE, bă!

În toată cloaca asta de plâns patetic că vezi tu, ne-a dispărut substanţa, am văzut ieri la ProTV o mostră de jurnalism naţionalist bun, de bună calitate, educativ, o mostră de credinţă spre viitor. Şi mai ales, o lecţie despre cum trebuie să gândeşti sănătos. Să vrei, să munceşti, să obţii, să câştigi, să te bucuri, să fii normal. În rest, variaţiuni „Mioriţa”.

De fiecare 1 decembrie apar bocitorii de profesie, inclusiv debili care îşi închipuie că dacă mutăm vara ziua naţională, va fi mai nu-ştiu-cum. Hai s-o punem pe 17 august. Că pe 17 august 1916 a intrat România în primul război mondial. Sau să fie 22 iunie, când i-am atacat pe sovietici să ne luăm Basarabia înapoi. Sau 13 martie 1856, când a venit în România Carol I. Sau 9 mai 1877, când a fost declarată independenţa faţă de imperiul Otoman. Sau oricând altcândva. Schimbăm ceva?

Nu. Nu aud la discursurile ca cel din filmul din link nimic util, educativ, care să îmi dea un capăt al firului roşu mie, unu’ din mulţime. Elitele intelectuale ale ţării se înverşunează să declame acelaşi bocet fără noimă. Aceeaşi „Mioriţa”, numai cu alte vorbe.

Bă – că altfel nu meritaţi să vi se spună – BĂ, deci, dacă românii ăia care au adunat ţara la un loc acu’ 92 de ani, pe 1 decembrie 1918, gândeau ca voi, dispăream ca naţie, de atunci până acum.

Dacă ăia s-ar fi coit atâta că ce ne facem după 300 de ani de dominaţie otomană – nu doar 50 de comunism – că e aşa şi pe dincolo, ajungeam fie provincie sovietică, fie giudeţ austroungar cu prefect şi honved de serviciu. Noroc că românii ăia, de atunci, nu au studiat la şcoală Mioriţa.

Deci Mioriţo, du-te dracului. Eşti patetică. Eşti depăşită. Cât adevăr în versul „Deşteaptă-te Române, din somnul cel de moarte”.

Hai bună dimineaţa!

Boc pe Facebook

2 Decembrie 2010

Să-mi cadă laptopu’ din poale când m-am trezit cu propunerea de împrietenire pe Facebook cu nimeni altul decât Emil Boc.

Emil Boc cel Bun.

Interesant demersul de pi-ar. După stil, PR-ul care postează pare a fi un „el”.

Dar pentru că l-am văzut printre prieteni şi pe vechiul meu amic Laurenţiu Matache, şi pe foştii mei colegi de Tele7 Lucian Mîndruţă şi Mircea Badea, am zis că n-oi muri dacă mă împrietenesc pe Facebook cu pi-arul primului ministru.

Colega, poate facem un schimb de impresii pe marginea abordării holistice în nesocial media, ce zici?

PS: mă gândesc şi la posibilitatea ca ‘Emil Boc cel bun’ să fie o caterincă de-a vuvuzelarilor, ceea ce ar însemna „furt de identitate”. Găsim vreun troll să mă înjure, să-mi dea dreptate?