Mioriţo, du-te dracului!

2 Decembrie 2010

Legenda aia cu Mioriţa laie, cu ciobanu’ invidiat şi care şade ca boul, cu jelania aia jenantă…

Mioriţo, du-te dracului. Legenda asta a futut un popor, o naţie întreagă, a fost studiată cu polonicul de fiecare rahat cu ochi care trebuia să treacă clasa, ne-a intrat în creiere şi ne-a impus o condiţionare de milogi, nouă, românilor.

Mioriţo, îţi spun, să te ia dracu’ fă, vezi că mai sunt români care pare-se au chiulit de la lecţia aia dobi cu tine, de îi citim prin ziare că ajung să conducă firme de fiţe prin toată lumea, care scriu software cu care se roteşte lumea, care muncesc dârz şi-şi fac banii cinstit, fără mâna-ntinsă şi fără să teoretizeze în neştire, în delir, în vid. În rest, jelanie, „să ni se dea” sau „să moară capra vecinului”. Respect 2 milioane de români care strâng din dinţi şi muncesc pe aiurea, şi încă 3 milioane la patron în ţară, visând lucruri simple şi concrete, nu cai verzi pe pereţi.

Stau românii de vază cu curu’ spre viitor şi-şi plâng de milă – uite aici mostră de patetism, vezi filmul cu sonorul dat tare şi nu uita de batistă!

Stau exponenţii intelighenţiei româneşti şi caută esenţa poporului român, în timp ce esenţa asta zburdă prin aer, ea ESTE, bă!

În toată cloaca asta de plâns patetic că vezi tu, ne-a dispărut substanţa, am văzut ieri la ProTV o mostră de jurnalism naţionalist bun, de bună calitate, educativ, o mostră de credinţă spre viitor. Şi mai ales, o lecţie despre cum trebuie să gândeşti sănătos. Să vrei, să munceşti, să obţii, să câştigi, să te bucuri, să fii normal. În rest, variaţiuni „Mioriţa”.

De fiecare 1 decembrie apar bocitorii de profesie, inclusiv debili care îşi închipuie că dacă mutăm vara ziua naţională, va fi mai nu-ştiu-cum. Hai s-o punem pe 17 august. Că pe 17 august 1916 a intrat România în primul război mondial. Sau să fie 22 iunie, când i-am atacat pe sovietici să ne luăm Basarabia înapoi. Sau 13 martie 1856, când a venit în România Carol I. Sau 9 mai 1877, când a fost declarată independenţa faţă de imperiul Otoman. Sau oricând altcândva. Schimbăm ceva?

Nu. Nu aud la discursurile ca cel din filmul din link nimic util, educativ, care să îmi dea un capăt al firului roşu mie, unu’ din mulţime. Elitele intelectuale ale ţării se înverşunează să declame acelaşi bocet fără noimă. Aceeaşi „Mioriţa”, numai cu alte vorbe.

Bă – că altfel nu meritaţi să vi se spună – BĂ, deci, dacă românii ăia care au adunat ţara la un loc acu’ 92 de ani, pe 1 decembrie 1918, gândeau ca voi, dispăream ca naţie, de atunci până acum.

Dacă ăia s-ar fi coit atâta că ce ne facem după 300 de ani de dominaţie otomană – nu doar 50 de comunism – că e aşa şi pe dincolo, ajungeam fie provincie sovietică, fie giudeţ austroungar cu prefect şi honved de serviciu. Noroc că românii ăia, de atunci, nu au studiat la şcoală Mioriţa.

Deci Mioriţo, du-te dracului. Eşti patetică. Eşti depăşită. Cât adevăr în versul „Deşteaptă-te Române, din somnul cel de moarte”.

Hai bună dimineaţa!

Anunțuri

3 răspunsuri to “Mioriţo, du-te dracului!”

  1. ATG said

    Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu disprețuiți pe nimeni, chiar dacă vedeți oameni agitați, indecenți, beți sau înjurând într-un limbaj murdar. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar și în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înșiși nu sunt conștienți. E normal ca vrajmașul să vrea să pângărească acest chip și să-l acopere cu murdării. Nu e deloc ușor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc și care se manifestă ca niște fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiți, fiindcă sufletul lor este desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârșind în chinuri veșnice… Cât de greu e acest lucru: să-și iubească cineva vrajmașii!
    (Arhim. Gavriil Georgianul)

  2. Mircea Caster said

    Ce e rau si ce e bine…
    Asta ca sa vorbim de alta poezie invatata prin scoli.
    Dar, Secme, suta in suta de acord cu aprecierea pt jurnalul pro din 1 dec. I-am urmarit cap-coada, incantat ca se mai poate face jurnalism de calitate si fara membre rupte sau funduri goale. In ce priveste jelaniile, eu nu le mai ascult. Nu mai sunt la scoala, sa fiu obligat. Iar pe miorita am scos-o din memorie, considerand de mult ca ori era un mutant ciobanasul ala, fara spirit de conservare, ori avea o depresie mai puternica decat alte instincte. Dar a fost alegerea mea, nu am bagat-o nimanui pe gat, cum nici vaietele altora nu ma mai ating, pe mine.Alegerea lor, alegerea mea. Hai sa-i lasam sa traiasca – ori sa moara – cum vor. Si apro -Pro, sunt curios ce rating or fi avut. N-am verificat dar vreau sa cred/sper ca pe cel mai mare… M.

  3. Pato Basil said

    🙂 interesanta interpretare, pot fi si multe altele fiecare intelege o opera in stilul lui…Numai ca nu imi amintesc ca in Miorita sa stea cineva cu mana intinsa eu stiu pur si simplu ca niste „ciobani” au decis sa fure si pentru asta trebuiau sa omoare proprietarul cum se intampla si azi din ce in ce mai frecvent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: