Ofiţăranu’

24 Ianuarie 2011

Să fie clar: vorbim de durii care purtau epoleţi cu steluţe pe umeri în 1989-1990, pe când eu făceam armata şi slujeam patria socialistă.

Lor, noi trupeţii, copii fără minte luaţi de acasă să ne jucăm de-a soldaţii, le spuneam „ofiţărani”.

Numai câţiva nu erau ofiţărani, ci erau „locotenentu’ Cutare”, „maioru’ Cutărescu”, „colonelu’ Cutăreanu”. Ceilalţi se purtau uneori cu trupa mai rău decât gradaţii – pentru tineret, gradaţii erau tot soldaţi în termen, dar avansaţi caporali sau sergenţi. Ofiţerilor nu le păsa de noi, nu le păsa de nimic. Ei erau în Olimpul lor meschin.

Şi mai erau subofiţerii. Fiarele, animalele. Ţărănoii cu maxim 12 clase, unii ajunşi „adjuvanţi” – supremul grad – după o viaţă de trăiri kaki şi beţii crunte, erau de o sălbăticie şi răutate incredibile. Ţin minte cum retardul de plotoner de nu ştiu care (plin de table pe umeri) se distra dându-ne apă rece brusc, atunci când făceam săptămânalul duş.. că da, duş în armia română se făcea numai sâmbătă după amiază.

De câţiva ani, armata română este o treabă numai pentru profesionişti, însă mulţi dintre pensionarii de astăzi sunt acei ofiţărani şi subofiţeri brutali de acu’ 10-20-30 de ani.

Închei aici, că trebui să mă caut de-o lacrimă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: