Briceagul

30 Martie 2011

Privi briceagul care lucea şters. Sculă faină, cu furculiţă şi tirbişon încorporate.

Apoi se uită la pădurea maiestuoasă şi încă o dată la briceag.

Îi spuseseră că are de tăiat doar doi copaci.

Problema era că nu ştia care naiba să fie ăia şi nici nu mai avea pe cine să întrebe. „Şi dacă tai copacii care nu trebuie, tre’ s-o iau de la capăt”, se gândi încurcat.

Apoi îi veni o idee!

„Ce-ar fi să le spun că nu se pot tăia copaci cu briceagul?”

 

Anunțuri

Clenciul

25 Martie 2011

A fost odată ca niciodată o revoluţie într-o ţară vecină. Multurâtul şi Preahuiduitul a fugit cu elicopterul, precum Ciuruitul nostru de pe CC. Ştire bombă dată pe twitter. Preluată copios de televiziuni, ziare, onlainuri etc.

De fapt, nu a fost altceva decât un scurt jihad dezlănţuit de un bloagăr împotriva jurnaliştilor, că tot nu citau sursele…

Au trecut doi ani. Nimeni nu a învăţat nimic. Un lider de sindicat, Marius Petcu, a fost prins cu mită, flagrant baban etc.

A doua zi, surpriză! Renumitul blogăr Zoso a recunoscut, într-un puseu de autoflagelare, într-o criză de sinceritate, copleşit de mesaje de la prieteni şi naiba mai ştie cine, că linkul ăla tot nu se deschide, că este fiul, pe numele său Vali Petcu, al în-flagrant-prinsului Marius Petcu. Povestea sa lacrimogenă, aici.

Presa onlain s-a aruncat să îi preia autodafe-ul, într-o goană după senzaţional demnă de o cauză mai bună. Nimeni nu şi-a pus o clipă întrebarea „bă, da’ care ficior pe lumea asta se dezice de tac-su taman când ăla e legat?”

Spălaţi pe creiere de zoaiele tabloidale ale divorţurilor cu fluturat de chiloţi şi linkuri la vrăjitoare, cu circumvoluţiunile (încearcă să citeşti cuvântul ăsta cu voce tare, repede!) aplatizate de febra descoperirii, vidanjorii senzaţionalului au preluat.

De dimineaţă, când am citit ştirea pe realitatea.net, m-a umflat râsul. Sincer – m-am gândit că o fi vreo campanie pe bloguri, urmare a faimoaselor flagrante pentru Eftimie dezvăluite de Dailycotcodac! Mda, se numeşte urmărirea subiectului, nu se predă la jurnalism, ci se învaţă din mers.

Eu o să mă opresc aici, că nu îmi permit să fac judecăţi de valoare dacă este sau nu corect tot ce a fost. Aş vrea doar să reiterez mesajul de acum doi ani: Să ne ferească Dumnezeu de un jihad al bloagărilor împotriva presei doar ca să le arate celor din redacţii cine aprinde şi stinge lumina.

Şi încă ceva: ăsta a fost un palid preview. Peste o lună, fregata aia uni-tun pleacă spre Libia. Simt deja că vor flutura prin Twitter mesaje cu dezvăluiri senzaţionale de la bordul Regelui Ferdinand.

 

 

Moartea

24 Martie 2011

Poliţistul se uită încurcat la copilul ce atârna de creanga copacului într-o poziţie nefirească, cu sângele picurându-i din gât. Pe câmp, unii îi căutau capul.

Apoi îl privi din nou pe şoferul care provocase carnagiul, un pulete care puţea a parfumuri de fiţe, dat cu carcalete în păr şi care fuma nervos.

Apoi se uită din nou la copilul stârcit, aruncat în copac. „Parcă n-ar mai avea oase”, se gândi poliţistul, înfiorat de privelişte. Avea şi el trei copii.

Deodată auzi o tuse uşoară în spate. Se întoarse. Puletele îl privea uşor nerăbdător.

„Nu vă supăraţi, pot să plec?”

Poliţistul făcu ochii mari. Simţea în ceafă copilul stârcit, din copac, sângele care i se scurgea pe scoarţă. Auzii în depărtare un „l-am găsit!” şi ştiu că ceilalţi au găsit capul copilului. Puletele reluă:

„Mă scuzaţi, nu aveam decât 85 la oră şi aici limitarea e la 70, recunosc că vorbeam la mobil şi în acelaşi timp încercam să îmi prind centura, că uitasem s-o prind… nu se poate să îmi daţi nişte avertismente în scris şi aia ie, că doar aşa e la cod, mai nou?”

Poliţistul duse mâna la tocul pistolului. Văzu roşu în faţa ochilor, apoi îşi văzu în gând copiii. Şi îşi aminti că citise undeva despre asta.

 

Apa

21 Martie 2011

Apa din pahar avea o concentraţie enormă de hidrogen, cam de două ori cât oxigen – era evident, ce naiba!

Bău un pic, încercând să deceleze gustul celor două treimi de hidrogen din apă, apoi trase puternic aer în piept, să compenseze volumul mai mic de oxigen din apă, şi le spuse tipilor din hol:

– Serviciul pay per view este cel mai avantajos. Bagi un ioroi, vezi ce vrei. Unde vrei. Când vrei. Da’ fără glume d-astea cu camere ascunse, că noi aciiea nu s’tem la peep şow. Lucrăm la instituţie serioasă, deci marci banu’, se rezolvă pam-pam.

Tipii de pe hol dădură din cap a aprobare. Unul întrebă:

– Apa dumneavoastră… e minerală sau plată?

Uleiul

14 Martie 2011

Mecanicul privi cu ochi critic maşina nou intrată în atelier. O „citi în diagonală”, nu era mare lucru, dar lucrarea urma să îi ia ceva timp. „…”le-ar naiba, toate se strică la fel…”

Aşa că se apucă tacticos să termine schimbul de ulei de dinainte, fără să spună altceva decât „şefu’, să face, n-ai grije!”

Bine, mai era la rând după schimbul de ulei – ăsta chiar îl poate face orice juma’ de mecanic, da’ tot îţi ia timp – o alta de accelera de una singură, aiurea. Adică bagă-te frate în maţele motorului şi dă-i acolo meştereală cu mozol.

Meseriaşul îşi aprinse o ţigară, trase adânc fumul puturos şi privi critic la uleiul care se scurgea în vana specială. „‘rea-i al drecu, nu te-ai grăbi niciodată!”

Oricât de bun mecanic ai fi, uleiul ăla tot în durerea lui se scurge. Nici Newton n-ar avea ce să-i facă.

Reînviere

13 Martie 2011

O jumătate de oră de alergare intensă la 7 dimineaţa spală cinci zile de viaţă intensă în faţa computadorului.

Sâmbătă dimineaţa e cel mai greu. „Eu” protesteaza violent, în timp ce celălalt „eu” împinge înainte fără menajamente. Mergi sau crapă!

Duminică dimineaţa e plimbare, practic. Acelaşi traseu, cu urcuşuri şi coborâşuri, curbe şi salturi laterale bruşte (moarte proprietarilor de câini care-i lasă să se cace în mijlocul aleilor!), dar fără probleme.

Următoarea provocare este să încep să alerg zilnic. Poate aşa aş reuşi să scap definitiv de vechiul meu obicei puturos.

Barter

7 Martie 2011

Dacă îl vedeţi pe Sisif pe vreundeva, rog să îi transmiteţi că am o ofertă fără egal: îi preiau bolovanu’ pentru un mănunchi de exceluri şi pepeteuri.

Bine, conştiinţa îmi ţipă între urechi: amice, ai grijă ce-ţi doreşti!