Moartea

24 Martie 2011

Poliţistul se uită încurcat la copilul ce atârna de creanga copacului într-o poziţie nefirească, cu sângele picurându-i din gât. Pe câmp, unii îi căutau capul.

Apoi îl privi din nou pe şoferul care provocase carnagiul, un pulete care puţea a parfumuri de fiţe, dat cu carcalete în păr şi care fuma nervos.

Apoi se uită din nou la copilul stârcit, aruncat în copac. „Parcă n-ar mai avea oase”, se gândi poliţistul, înfiorat de privelişte. Avea şi el trei copii.

Deodată auzi o tuse uşoară în spate. Se întoarse. Puletele îl privea uşor nerăbdător.

„Nu vă supăraţi, pot să plec?”

Poliţistul făcu ochii mari. Simţea în ceafă copilul stârcit, din copac, sângele care i se scurgea pe scoarţă. Auzii în depărtare un „l-am găsit!” şi ştiu că ceilalţi au găsit capul copilului. Puletele reluă:

„Mă scuzaţi, nu aveam decât 85 la oră şi aici limitarea e la 70, recunosc că vorbeam la mobil şi în acelaşi timp încercam să îmi prind centura, că uitasem s-o prind… nu se poate să îmi daţi nişte avertismente în scris şi aia ie, că doar aşa e la cod, mai nou?”

Poliţistul duse mâna la tocul pistolului. Văzu roşu în faţa ochilor, apoi îşi văzu în gând copiii. Şi îşi aminti că citise undeva despre asta.

 

Anunțuri

Un răspuns to “Moartea”

  1. eftimie said

    Excelent textul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: