Interviul SEO

27 Septembrie 2011

Un interviu interesant, în Wall-Street.ro, semnat de maestrul Alex Goagă, mă face să mă gândesc la cât de minunat este internetul şi ce inovaţii permite.

Una dintre aceste inovaţii este interviul SEO. Adică dai interviu şi în răspunsuri menţionezi şi concurenţa, iar atunci când publicaţia pune interviul live, Goagle te găseşte şi când i se cere să caute numele concurentului. Iete exemplu de interviu SEO la dl. Inaki Berroeta, CEO Vodafone Romania:

„Prefer ca aceste calcule sa ramana la mine. Pot spune ca Orange Romania, concurentii nostri, investesc 120.000 euro/magazin. Eu nu vreau ca magazinele noastre sa fie cele mai bune din telecom, ci vreau sa poata fi date ca exemplu in intreg retail-ul. (Wall-Street.ro va prezenta, la momentul deschiderii, caracteristicile viitoarelor magazine ale companiei – n.r.).” (sursa)

Adică dai căutare cu „Orange” şi la rezultate îţi listează interviul cu şeful Vodafone. MARFĂ!!!

Ştim cu toţii că este o regulă nescrisă să nu menţionezi numele concurentului în clar, într-un interviu. D-aia am remarcat acest detaliu – dincolo de abilitatea intervievatului de a răspunde la o întrebare dând ca exemplu unul dintre concurenţi.

Ziceam şi eu…

Budigăii

26 Septembrie 2011

E o modă nouă să umble fetele în budigăi mulaţi pe cur, cu turul lăsat aşa, ca şi cum ar fi îmbrăcat izmanele bunicului.

Zicem numai atât, altfel se lasă cu scos de ochi…

 

Am citit un reportaj de la ultima bursă a locurilor de muncă, special organizată pentru absolvenţii de liceu şi/sau facultate, pe incont.ro. Peste tot, cam aceeaşi concluzie: tinerii nu par a fi pregătiţi să muncească. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la faptul că poate chiar aşa este: nu ştiu ce e aia muncă.

Spun asta gândindu-mă că în liceu, am mers intens la practică: la cules de struguri şi porumb, unde am învăţat pe propria piele ce e aia muncă în agricultură, şi în producţie propriu-zisă. În ultimii doi ani de liceu, am făcut „practică” într-o staţie de betoane, eu fiind fierar-betonist calificat (dacă nu mai merge cu PR-ul, mă descurc lejer la montat un fier beton şi la turnat betonul în cofragi).

Boon, revenind. Copii de azi probabil că nu ştiu ce înseamnă „să munceşti”. Poate nu ar fi o idee rea ca în programa de educaţie preuniversitară să fie introdusă o nouă materie obligatorie: „practica” undeva într-o companie. În felul acesta, copiii ar afla direct şi nemijlocit ce e aia muncă şi cât de bine nu se pricep la nimic concret  şi de ce nu le dă nimeni o mie de euro salariu net lunar de la prima angajare.

Pe mine, cel puţin, alea câteva săptămâni petrecute în adolescenţă printre muncitori, buşind baroase în cofragi să desfacem prefabricatele, ungând cu chestia aia lipicioasă cofragii ca să nu se lipeasca, montând distanţieri şi îndoind fier beton de 8, 10 şi 16 pânâ îmi cădeau mâinile din umeri, m-au motivat serios să învăţ ca să pot face altceva în viaţă decât să umblu într-o salopetă pătată de lapte de beton.

Deci, facem practică pe post de preview la ce e aia „muncă”?

Dragii mei,

Cursul de Facultăţii de Blogging şi Social Media are trebui să arate aşa… cum să scriu, aşa, deci să fie pentru toată lumea care vrea să fie vestită ca Zoso, care e cel mai mare, şi ca Arhiblog, care e şi el mare deşi merge la sală, şi atunci să aibă glume groase ca Groparu, glume de neînţeles pentru „gulerele albastre” precum are Dailycotcodac, poze cu potol să mori salivând la computador precum alea de la Adihădean, pana mea, istorii cu tâlc precum la Petreanu, chestii corecte logic şi de bun simţ dar anti-moticănie ca la Visurât, deci să fie profesori care livrează garantat 110% că io, Secmerean, dacă nu chiulesc de la curs şi fac ce scrie acolo, mă umplu de cititori şi marafreţi.

Deci cursul ar arăta aşa (pe baza experienţei mele de fost student în secolu’ trecut):

09:00 primirea cursanţilor şi pauză de cafea şi smoching

10:00 – 10:50 – curs

10:50 – 11:00 – pauză de smoching

11:00 – 12:00 – curs

12:00 – 13:00 – pauză de masă (şaormă sau piţa la curier)

13:30 – 15:00 – curs (nu uita-ţistriga-ţi catalogul, statistic, cel puţin 30% din studenţii de dimineaţă nu mai nimeresc cursurile de după-amiază :))

15:00 – 15:30 – pauză de cafea (sincer, mori dacă vii la un curs boring cu burta plină)

16:00 – 18:00  – curs (tactic, se recomandă ca cel mai culeanu curs să fie acum, cine naiba credeţi voi că vine la 11 dimineaţa?)

18:00 – (de complectat) – socializare, beri, Caru cu bere, alea-alea. Plăteşte profii, că iei are interes să vie copii la şcoală!

Propuneri de teme de curs:

1. Cum să faci 100.000 de unici pe lună, pe pământ, în trei paşi simpli;

2. Cum să vinzi să ai 5.000 de euro pe lună, net, din scris şi benăre Goagle;

3. Cui să vinzi;

4. Ce şi cum să faci a.î. să nu te poată fura tabloidele;

5. Unde să cauţi subiecte cul (definiţi „subiect cul”);

6. Cum să vrăjeşti o piariţă (cu seminar pentru bloagheriţe: cum să pui pe jar un piariţ);

7. Sex sells (embed, poze, filmuleţe, etc)

8. Istoria blogosferei – cine a fost primul, al doilea, cine a făcut prima mie de unici, cine a făcut prima mie de parai etc, gen Istoria Literaturii Române. Să vă văd cum faceţi rost de bibliografie 😀

9. Norme deontologice (opţional)

10. Cum să cheltui cu cap un milion de euro.

Pentru a marca la punctajul comunicat de blogoree.ro, menţionez şi pe „cei enumeraţi mai sus”: Bobby VoicuCristina Popescu (Romtelecom)Cristian China-BirtaAlexandru Negrea si Andrei Crivat. Marcat?

Băi, FBSM asta are acreditare în regulă sau diploma e degeaba? Cine sunt profii? Se poate şi cursuri de la distanţă? Nu de alta, da’ unii oameni e-n producţie zi-lumină!

Dacă primesc vreo invitaţie după aiureala asta de postare, e clar că FBSM e neserioşi de tot. Parol!

Este atât de uşor să acuzi, să arăţi cu degetul, să defăimezi, să afirmi neadevăruri, să transformi o închipuire în realitatea pe sursele tale, încât cel acuzat, arătat cu degetul, defăimat, despre care ai minţit, şi care este privit urât de cei din jur…

Nici nu are rost să închei fraza. Parcă trăim în Evul Mediu, este suficient ca un nebăgat în seamă să urle „vrăjitorie”, că imediat turma dă buzna să execute dafe-ul. Mă întreb ca prostu’: ce s-a ales de regula aia de bun simţ, despre care am învăţat la jurnalism, care zice să întrebi întâi şi numai după aia să dai.

Unii îşi închipuie că online-ul permite orice. Ai tras o mizerie, ţi se spune că eşti prost, modifici şi gata. Pentru astfel de persoane cu moralitate elastică, există instituţia „print-screen”.

Prostia ucide, dar o face ca o bombă atomică: rade totul în jur. Şi pe prostul care a aruncat bolovanul în apă, şi pe ăia zece fraieri pe care i-a stropit.

 

Bugs Bunny

14 Septembrie 2011

Dacă simţi că te ia lumea prea în serios, tot ce ai de făcut este să îţi faci o anestezie la stomatolog.

Principalul efect este că îţi amorţeşte limba şi astfel… astfel poţi vorbi ca Bugs Bunny, ceea ce va atrage maxim de distracţie din partea spectatorilor.

Pentru efect maxim, trebuie să încerci să abordezi numai subiecte serioase.

Verificat 😀

Fata lu’ tata

14 Septembrie 2011

Gionni, o angajăm pe Fata lu’ Tata la noi, hein, ce zici?

Păi, şi ce să facă?

Director pentru relaţii guvernamentale.

Cine ziceai că e tac’su?

Zmarfon

13 Septembrie 2011

Fii-mea aseară, după prima zi de grădi la grupa pregătitoare (înainte de clasa I):

-Tati, îmi iei te rog un zmarfoan din ăla cu ecran tactil? Că Xulescu (coleg) are un sumsun cu ecran pe care apeşi cu degetele şi te poţi juca şi vreau şi eu!

Linişte. Copilul mă priveşte cu ochii plini de speranţă. Eu o privesc încurcat, am lăsat cartea din care citeam, caut inspiraţie în covor.

Am decis în câteva secunde să risc o dramoletă, dar să nu-mi stric copilul.

-Draga mea, îţi vei cumpăra tu singură ce smartphone vrei. Când vei câştiga proprii tăi bani. Până atunci, o să mă gândesc eu ce telefon sa îţi iau, dacă voi considera că ai nevoie.

E simplu: oamenii trebuie să înveţe de mici ce sunt banii şi la ce folosesc, cum se câştigă şi mai ales cât de greu. Şi încă ceva: trebuie să înveţe să cheltuie numai cât au şi şi atunci cu maximă cumpătare.

Fii-mea (6,5 ani) s-a enervat, şi-a deschis laptopul şi a început să joace un joc online.

Romprest are scurgeri

9 Septembrie 2011

A fost odată ca niciodată când gunoiul de la mine de la bloc era colectat de REBU. Nu cădea nimic pe jos, nu se scurgeau zemuri, nu puţea, era perfect.

Într-o zi cu soare, REBU a pierdut contractul cu Primăria Sectorului 1, care a încredinţat această misiune strategică firmei Romprest, pe motiv că or face treaba mai bine ca REBU şi pe bani mai puţini.

Care prestează româneşte: de fiecare dată când trece să golească pubelele, lunea şi joia, camionul Romprest lasă în urmă nişte zoaie cumplite. Mă, da’ cumplite.

Acu’ stau şi mă întreb: REBU ce naibii de camioane folosea de nu rămânea nimic în urma lor? Că Romprest ăsta face un jeg pe alei de te întregi ce rol are: duce gunoiul din oraş sau îl întinde prin oraş?

Vara e cel mai plăcut 😦

Cică un „zmeu” s-a dat cu motocicleta printr-o localitate din Maramureş cu 289 km/h – stirileprotv.

Asta face 80,5 m/s – adică 80 de metri într-o secundă. De peste zece ori mai lent decât un glonte, dar nu asta e ideea.

Un uragan este considerat devastator – adică rupe acoperişuri, smulge copaci etc – dacă vântul bate cu mai mult de 70 m/s. Ăsta cu motocicleta la ce categorie intră?

Pentru astfel de cretini, trei luni fără dreptul de a mai conduce şi câteva sute de lei amendă nu înseamnă nimic.

 

Am revăzut recent filmul „Enemy at the Gates” şi mi-au atras atenţia o serie de replici educative.

Pe frontul Stalingradului, ameninţat de nazişti, vine Nikita Hruşciov, trimit de însuşi Şefu’ (Boss, în film), adică tovarăşul Stalin, să facă ordine. Îi aliniază pe comisari şi îi întreabă ce e de făcut cu soldaţii care fug pe capete în loc să se lupte cu invadatorul hitlerist. Ăia spun înfricoşaţi – că na, tov Hruşciov era omul Şefului – să îi executăm pe dezertori, să le internăm familiile în Gulag, în fine, numai idei sângeroase şi duşmănoase.

Unul singur zice curajos: „Avem nevoie de modele de curaj şi îndemânare. Avem nevoie de eroi, care să îi însufleţească pe soldaţi să omoare invadatorul” etc etc.

Exact. Noi suntem cumva în situaţia în care erau sovieticii în 1942, la Stalingrad. Oamenii au luat-o razna, nu mai respectă nimic, avem nevoie de modele. Dar ce modele avem la dispoziţie?

Numai curve, retardaţi specialişti în mingi de fotbal, mafioţi, ţigani obraznici, politruci nesimţiţi sau proşti.

În film, Hruşciov îl transformă peste noapte pe Vasili Zaiţev în eroul apărării Stalingradului. În haosul războiului, ceea ce face el – omoară inamici – devine din ceea ce trebuie să fie normal un exemplu senzaţional.

Din păcate, filmul va rămâne film. Nu vom vedea niciodată la ştiri, nu vom citi niciodată în ziarele isterizate de titluri de coşmar relatări palpitante despre cum s-a dus Xulescu la slujbă, a muncit ce avea de muncit, apoi s-a întors acasă, s-a jucat cu copii, s-a uitat la un film seara şi apoi a mers la nani, că şi mâine are de lucru. Toate acestea, fără să treacă pe roşu, fără să se bată cu colegii, fără să dea manelele la maxim, fără grătar în parcare, fără nimic din ceea ce face deliciul imperiului mitocăniei pan-naţionale care m-a făcut să scriu acest articol.

Mda, tovarăşi… Zaiţev nu asculta manele la Stalingrad. Şi atunci, cum dracului să devină vedetă?