Busola

25 Noiembrie 2011

Privi încurcat busola. Acul se rotea de nebun în toate direcţiile. Nu mai arăta ce trebuia să arate.
Cu toate astea, continuă în aceeaşi direcţie, deşi nu era sigur că e o direcţie bună. La dracu’, ce mai e sigur în zilele astea?

Mai merse un pic, apoi se opri obosit. Privi busola mai mult ca să-şi confirme că o cară degeaba. Păi da, o căra degeaba, se învârtea acul ăla ca naiba, însă tot nu se îndură să o arunce. Să-şi piardă busola… parcă nu se făcea.

Începuse pe o potecă lină, cu o privelişte frumoasă, acum intrase în pădure şi drumul suia cam pieptiş. Ca un făcut, poteca dispăruse undeva în urmă, pe când încă îşi închipuia că are o busolă funcţională. Acum, nici măcar nu mai vedea pe unde merge. Era ceaţă, busola îl trădase, îi arăta cai verzi pe pereţi şi asta nu reuşea să înţeleagă: ce naiba de forţă era acolo de-i zăpăcise busola în halul ăsta…

Puse busola de acum inutilă la loc în buzunar şi porni mai departe. Pas după pas, reintră în ritm, golindu-şi mintea de orice altceva în afară de determinarea de a continua. Mergea cumva în virtutea inerţiei, ştiind că dacă se opreşte, atunci vine sfârşitul.

Anunțuri

Un răspuns to “Busola”

  1. […] prăpastia aia depăşită, găsise o potecă ce părea umblată, deşi naiba ştie încotro ducea. Busola continua să arate de toate, însă măcar mergea pe o […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: