Ochelărică

29 Noiembrie 2011

Copii urlau în jurul lui „Ochelăricăăăăăă” şi îl ciupeau din spate, cu răutate. Se zbătea să îi lovească, însă se fereau şi cum se întorcea spre unul, altul îl lovea pe la spate. La un moment dat, reuşi să fugă din cercul de ură şi bătaie de joc. Toţi îl priveau ca pe ciudatul străzii, cu ochelarii lui de vedere. Şi-ar fi dorit un prieten la fel ca el, însă era singurul care purta ochelari.

Se întâlni cu alt băiat, care nu luase parte la mizeria de dinainte. Se salutară de departe – el suspicios, celălalt prietenos. Se apropiară unul de altul. Celălalt îl întrebă care era treaba, deşi era evident – cu ăia urlând de departe. Era cât se poate de prietenos. Se apropiară şi mai mult. Poate cine ştie, poate chiar puteau fi prieteni, să aibă şi el pe cineva care să nu-i urle în faţă cuvântul ăla oribil.

Brusc, celălalt făcu un pas înainte şi îi smulse ochelarii, apoi se răsuci pe călcâie şi fugii spre gaşca de golani, urlând „unşpeeee zerooooo, avem aragaz cu patruuuuuu ochi!”

Rămas fără ochelari, nu mai vedea aproape nimic. Cum să vezi fără ochelari, cum să discerni prietenii de duşmani? Se blestemă în sine pentru credulitate şi porni cu capul în pământ, jurându-şi să nu mai lase pe nimeni niciodată să îl păcălească cu falsa prietenie. Se gândea că mai bine-i ştie pe toţi duşmani, îi fereşte de departe, căci falşii prieteni întotdeauna îţi vor face mult mai rău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: