Pe hârtie, ideea guvernului de a plăti jumătate din costul salarial firmelor care creează 20 de noi locuri de muncă pare interesant.

Dar…

Mă gândesc ce condiții ar trebui să ajungă să îndeplinească firma la care lucrez ca să poată angaja 20 de oameni în 12 luni.

Simplu: ar trebui să-şi dubleze businessul, cel puţin.

Cum?

Nimic mai simplu:

Mai puţine taxe şi impozite, pentru a elibera mai mulţi bani în economie.

Mai puţine schimbări după cum bate vântul, să poată şi clienţii mei să-şi facă nişte planuri de business.

Taxe mai mici am scris deja.

Birocraţie muuuuuuuuuuuuult mai rarefiată.

Rezultând totul în predispoziţia mărită a companiilor de a aloca bugete de marketing şi comunicare.

În absenţa acestor condiţii, această ofertă electorală este inutilă. Ca să creezi locuri noi de muncă, ai nevoie de un mediu economic sustenabil. Altfel, se poate numi lejer subvenţie socialistă, plătibilă tot din banii mei, ai tăi şi-al celorlalţi contribuabili.

 

Asta e o adevărată distracţie mentală şi fizică, pe care o recomand numai celor cu inima tare şi plămânii rezistenţi.

Când: dimineaţa, de la aproximativ 07 (start), pentru că am citit undeva că organismul arde maxim caloriile în intervalul orar 6-8.

Echipament: „pijamaua” obişnuită (colanţi, bluză antiperspirantă, bluzon termic şi deasupra o „foaie de ceapă”. Pe cap: şapcă şi bandană trasă peste urechi (transpir foarte tare şi căciula nu e o opţiune decît după). Nu suport nimic peste gură şi nas, prefer să trag în piept viscolul. În picioare: aceeaşi naichi oarecare.

Pregătire: acomodarea cu frigul este foarte importantă şi se poate executa lejer deszăpezind maşina. o jumătate de oră de pigulit la geamuri rezolvă – căci efortul fizic fără acomodarea cu frigul dă rezultate prea extreme… Plus ceva stretching înainte să încep.

Hidratare: frigul provoacă o deshidratare accelerată, deci 0,5 l de apă înainte şi 0,5 l după.

Unde: evident, aleea din jurul lacului Herăstrău, necălcată încă de picior de om.
Pericole: polei sticlos pe sub strat subţire de zăpadă, crăci rupte de vînt din copaci.

Procedură: inspiraţie în doi timp la fiecare doi paşi, expiraţie în acelaşi ritm. În max. 200 de metri dispare senzaţia de frig la picioare, iar pentru spate şi piept „folosesc” 100-110 flotări pe băncile de pe parcurs, în mai multe reprize.

Recomandări: din cînd în când mă ciucesc pe vine, ca să îmi reîncălzesc picioarele.
La final, când ajung la maşină, pornesc motorul (să fac cald) şi, lângă maşină, îmi scot de pe mine bluza şi bluzonul şi îmi pun bluză uscată, regula fiind că nu ramân cu echipament ud pe mine. Senzaţia de piele goală în viscol la 8 dimineaţa este unul din motivele pentru care abia aştept să treacă săptămâna…

Cu ce mă aleg: Ultima dată când am fost bolnav a fost în decembrie 2012 – o amigdalită preluată din jur.

Cine are chef de o tură extremă duminică dimineaţă, mă poate suna în intervalul 06:45 – 07 să stabilim punctul de întâlnire.

Notă: nu fac nimic periculos, nimic fără calcul, fără pregătire.

Privind înapoi cu mândrie

4 Februarie 2014

Au trecut doi ani de când nu am mai scris aici.
Între timp, s-au întamplat chestii.

Povestim…