Pe hârtie, ideea guvernului de a plăti jumătate din costul salarial firmelor care creează 20 de noi locuri de muncă pare interesant.

Dar…

Mă gândesc ce condiții ar trebui să ajungă să îndeplinească firma la care lucrez ca să poată angaja 20 de oameni în 12 luni.

Simplu: ar trebui să-şi dubleze businessul, cel puţin.

Cum?

Nimic mai simplu:

Mai puţine taxe şi impozite, pentru a elibera mai mulţi bani în economie.

Mai puţine schimbări după cum bate vântul, să poată şi clienţii mei să-şi facă nişte planuri de business.

Taxe mai mici am scris deja.

Birocraţie muuuuuuuuuuuuult mai rarefiată.

Rezultând totul în predispoziţia mărită a companiilor de a aloca bugete de marketing şi comunicare.

În absenţa acestor condiţii, această ofertă electorală este inutilă. Ca să creezi locuri noi de muncă, ai nevoie de un mediu economic sustenabil. Altfel, se poate numi lejer subvenţie socialistă, plătibilă tot din banii mei, ai tăi şi-al celorlalţi contribuabili.

 

Anunțuri

Ca să schimbi modemul ăla de prins programe TV pe cablu, trebuie să semnezi o hârtie specială, şi asta nu o poate face decât titularul contractului.

Nu nevasta, deşi vine cu contractul. Nu, doar titularul. Nu, nu folosim numărul de telefon din baza de date, nu verificăm nimic. Regula e simplă: Ein Klient, Ein Regulirăn.

Şi dacă titularul este al naibii de ocupat, ce facem, plătim contract degeaba? Sau facem contract cu alţii, cărora le merg aparatele?

Da, la UPC Titulescu se respectă regulile până în pânzele albe. Şi pe chestia asta, eu plătesc degeaba la UPC un serviciu pe care nu îl pot folosi. Curat murdar…

 

Edit 22 oct 2011: Povestea are şi un final, fericit, ca la americani. Într-o sâmbătă, am mers la UPC de pe bd. Titulescu (Buc.), unde o domniţă deosebit de amabilă m-a ajutat cu schimbatul boxului, prelungirea de contract şi la final, şi-a cerut scuze în numele firmei pentru colegul prost crescut. Am convenit că individul putea spune ce avea de spus, fără să fie mitocan.

Acesta a fost un excelent exemplu despre cum se poate duce naibii ditamai campania de imagine şi promovare de produse, despre cum se pot duce pe gârlă eforturi ale managementului şi munca de luni de zile a unei întregi companii din cauza unui puţoi prost-crescut. Sper să-l fi dat afară…

Interviul SEO

27 Septembrie 2011

Un interviu interesant, în Wall-Street.ro, semnat de maestrul Alex Goagă, mă face să mă gândesc la cât de minunat este internetul şi ce inovaţii permite.

Una dintre aceste inovaţii este interviul SEO. Adică dai interviu şi în răspunsuri menţionezi şi concurenţa, iar atunci când publicaţia pune interviul live, Goagle te găseşte şi când i se cere să caute numele concurentului. Iete exemplu de interviu SEO la dl. Inaki Berroeta, CEO Vodafone Romania:

„Prefer ca aceste calcule sa ramana la mine. Pot spune ca Orange Romania, concurentii nostri, investesc 120.000 euro/magazin. Eu nu vreau ca magazinele noastre sa fie cele mai bune din telecom, ci vreau sa poata fi date ca exemplu in intreg retail-ul. (Wall-Street.ro va prezenta, la momentul deschiderii, caracteristicile viitoarelor magazine ale companiei – n.r.).” (sursa)

Adică dai căutare cu „Orange” şi la rezultate îţi listează interviul cu şeful Vodafone. MARFĂ!!!

Ştim cu toţii că este o regulă nescrisă să nu menţionezi numele concurentului în clar, într-un interviu. D-aia am remarcat acest detaliu – dincolo de abilitatea intervievatului de a răspunde la o întrebare dând ca exemplu unul dintre concurenţi.

Ziceam şi eu…

Am citit un reportaj de la ultima bursă a locurilor de muncă, special organizată pentru absolvenţii de liceu şi/sau facultate, pe incont.ro. Peste tot, cam aceeaşi concluzie: tinerii nu par a fi pregătiţi să muncească. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la faptul că poate chiar aşa este: nu ştiu ce e aia muncă.

Spun asta gândindu-mă că în liceu, am mers intens la practică: la cules de struguri şi porumb, unde am învăţat pe propria piele ce e aia muncă în agricultură, şi în producţie propriu-zisă. În ultimii doi ani de liceu, am făcut „practică” într-o staţie de betoane, eu fiind fierar-betonist calificat (dacă nu mai merge cu PR-ul, mă descurc lejer la montat un fier beton şi la turnat betonul în cofragi).

Boon, revenind. Copii de azi probabil că nu ştiu ce înseamnă „să munceşti”. Poate nu ar fi o idee rea ca în programa de educaţie preuniversitară să fie introdusă o nouă materie obligatorie: „practica” undeva într-o companie. În felul acesta, copiii ar afla direct şi nemijlocit ce e aia muncă şi cât de bine nu se pricep la nimic concret  şi de ce nu le dă nimeni o mie de euro salariu net lunar de la prima angajare.

Pe mine, cel puţin, alea câteva săptămâni petrecute în adolescenţă printre muncitori, buşind baroase în cofragi să desfacem prefabricatele, ungând cu chestia aia lipicioasă cofragii ca să nu se lipeasca, montând distanţieri şi îndoind fier beton de 8, 10 şi 16 pânâ îmi cădeau mâinile din umeri, m-au motivat serios să învăţ ca să pot face altceva în viaţă decât să umblu într-o salopetă pătată de lapte de beton.

Deci, facem practică pe post de preview la ce e aia „muncă”?

Frecţia

3 Februarie 2011

Zice la gazetă:

Tinerii în vârstă de până la 35 de ani vor primi finanţare nerambursabilă de maximum 10.000 de euro pentru înfiinţarea de microîntreprinderi, dar trebuie să angajeze minimum două persoane şi să reinvestească anual 50% din profit, potrivit unei ordonanţe de urgenţă aprobate, miercuri, de Guvern. (…) Tinerii care îndeplinesc condiţiile vor beneficia de alocaţii financiare nerambursabile reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 de euro sau echivalentul în lei, din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, pentru care se face dovada surselor de cofinanţare.

Boon. 10.000 de euro, sau maxim 50%, adică 20.000 de euro, valoare start-up.

Din care: salariile celor doi angajaţi – să zicem cu salariul minim pe economie, 670 lei brut adică 510 lei net – înseamnă un efort financiar de 437 de euro pe lună, reprezentând valoarea fondului lunar de salarii (pentru că ştim că statul român taxează cu 80% venitul net salarial).

Rezultă că întreprinzătorul acela tânăr şi debutant (căci dacă a mai condus o firmă sau a făcut parte din vreun consiliu de administraţie, nu se califică) are de plătit într-un an 5.245 de euro, reprezentând două salarii minime pe economie, din care sumă, 2.331 de euro vor reprezenta contribuţii şi impozite şi doar 2.914 plata efectivă, netă, a muncii celor doi angajaţi.

Mai rămân din cei 10.000 de euro 7.669 de euro net, bani de investit, rulat în primul an de activitate. Aşa, facem un startup cu mama şi nevasta salariate, umflăm potul pe un business de colectare de peturi dintre blocuri şi după un an suspendăm firma. Da, ştiu, se cer facturi…

Domnu’ Boc, nu era mai macro să mai reduceţi din fiscalitatea copleşitoare pe munca legală din România? Că atunci nu mai trebuia să scoateţi din buget 7.669 de euro per întreprinzător amator, ci locurile alea de muncă erau create de firme adevărate.

În final, se cheamă că am beneficiat de un ajutor de stat nerambursabil de 639 de euro pe lună. DIN BANII MEI de contribuabil corect, ars cu 80% angarale.

Nu era mai bine să reduceţi, domnu’ Boc, angaraua la un nivel suportabil, să pot avea mai mulţi bani CASH, cu care să cumpăr mai mult, să CONSUM mai mult – cum recent ne indica Preşedintele?

Aşa, aţi scos pe piaţă o FRECŢIE pentru picioare de lemn şi capete pătrate.

întrebare…

25 Ianuarie 2011

Bun, protestează sindicatele împotriva proiectului de Cod al Muncii care face şi drege (te poţi teme de noua reglementare numai dacă eşti dobi sau chiulangiu cronic).

Protestează pensionarii militari că li se taie pensiile.

Ziarul Financiar scrie că nu ştiu câţi nu au nicio slujbă – caută singur…

Protestează toată lumea că i se dă mai puţin decât i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit.

Şi în timpul ăsta, câteva milioane de stahanovişti bagă de berilă să-şi facă salariul din care statul rupe 80% contribuţii şi impozite, cu care hrăneşte clientela politică şi echipele de zgomote veşnic nemulţumite.

Din buncărul în care bag 12 ore pe zi cu cel mai bun prieten al meu, El Computador, vă întreb: şi dacă într-o zi ăştia care muncesc pe bune şi fac economia să se învârtă vor începe să protesteze împotriva voastră?

Într-un fel sau altul…

Cinism

16 Ianuarie 2011

Nu, nu e vorba de grija faţă de bizonu’ cu drept de vot.

Guvernul are nevoie de bani şi atunci forţează un nou biznes: caucioace de iarnă obligatorii.

Ca să încaseze 450 de milioane de euro. Zice Hotnews.

Bine că nu se introduce obligativitatea de fuma un pachet de ţigări pe zi… mamă ce venituri s-ar scoate din accize şi TVA!

Prostie

16 Ianuarie 2011

Protestul împotriva preţului benzinei este o prostie infantilă.

realitatea este aceasta – cf unui mesaj pe mail:

acciza este de 467 EUR / tona

taxa de drum este de 125 EUR / tona

taxa de solidaritate (cate un cent / litru – motivul este acoperirea prejudiciului din urma falimentului Bancorex) adica 10 EUR / tona

Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.

Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina: 370+467+125+10=972 EUR /Tona (taxe si accize)

Se adauga TVA de 24 % adica 233.28 EUR

Totalul este de 1205.28 EUR/tona

Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)

Producatorul incaseaza 370 EUR/tona

Statul incaseaza 835.28 EUR/tona

Deci, împotriva cui protestaţi, băi tovarăşi?

Să rostogolim leul, zic

28 Noiembrie 2010

Anunţat cu scrâşnet din dinţi de prezentatriţele de la tembelizor, pe ştiri scrise cu dedicaţie probabil, anunţul despre scăderea uşoară şi continuă a leului faţă de euro şi dolar pare să prevestească dezastrul.

Evident, leul a scăzut faţă de dolar mult mai mult decât faţă de euro, dându-i cumva dreptate „venalului” Patriciu – care spunea că dolarul e Ze Moneda, nu euro.

O fi bine, o fi rău că se durigă leul – mă rog, cu frâna trasă de BNR?

Păi era cam vremea, că toată lumea din jur şi-a devalorizat monedele naţionale, scăzând astfel valoarea reală a deficitellor, a datoriilor, a exporturilor etc, dar crescând în acelaşi timp costul importurilor, al repatrierii profiturilor, al creditelor etc. Ne uităm pe calendar, da? Vine DECEMBRIE, luna spartului banilor pe tâmpenii, în rate, după care ne spânzurăm că nu putem plăti rata de 100 de lei la LCD de 314 cm diagonala… da?

La câtă economie ştiu eu, cred că un curs de 4,4 la euro ar reflecta mai corect capacitatea economiei şi valoarea prestaţiei acesteia. Avantajul ar fi că ar mai speria din speculatorii care tot dau pasienţe pe curs.

Zic şi eu…

Din motive vecine cu secretul Sfântului Graal sau al Codului lui Da Vinci sau poate chiar al sorţii averii dictatorului Ceauşescu, „Admin” de la Dailycotcodac mi-a dat link la o elucubraţie mai anterioară, deci în josul paginii geografic vorbind, despre lozinca „Totul pentru front, totul pentru victorie” / „Cumpăraţi produse româneşti”. Onorat, dar…

Suprasemnatul, preafericit în anonimatul meu, menţionez că nu scriu decât pentru sadica-mi refulare şi deliciul câtorva foşti colegi de presă telecom, care probabil încă speră să săr gardul înapoi în breaslă.

Deci, carevasăzivă agramatically vorbind, deci sunt aproape de sapă de lemn. Sărac lipit. Aseară, WordPress mi-a trimis o notificare şi o factură de 3.908.981 dolari Gringo, în care mi s-a transmis că cum traficul pe bloguşteanu’ meu a crescut, cu ajutorul unei virgule de la Dailycotcodac, de 4.599 de ori în numai câteva ore, Wordpreşii au trebui să pornească cloud computingu’, să încălzească serverele din Turcia, Filipine, Singapore şi încă două paradisuri fiscalo-digitale, ca să susţină traficul subit de pe secmerean.wordpress.com.

Acuma, rog respectuos Serviciile, cititorii celor două bloguri, opinia publică, Marea Adunare Naţională, Biserica, Armata – oricine – să-mi spună trei lucruri:

1. „Admin” de la Dailycotcodac chiar există?

2. Dacă da, unde există, să-i trimit, alături de mulţumirile mele pentru publicitatea extraordinară (reţineţi, trafic de 4.599 de ori mai mare în câteva ore!!!) şi factura aia de 4 milioane de ioroi de la Wordpreşi. Căci chinezii au o vorbă: „dacă salvezi un om de la înnec, te substitui Zeilor, deci va trebui să ai grijă de el toată viaţa, de acum încolo”.

3. Dailycotcodac ăsta mai are o cameră liberă şi pentru mine, dacă tot tre’ să-mi vând casa să susţin Noul Trafic?

Cu respect,

Al dvs vedet în devenire, tânăr speranţ’ al blogosferului românesc. Care este.

Deep Thinking

10 Noiembrie 2010

Robert Luke said this:

There’s nothing with an intrinsic value, but all is the result of the balance between offer and demand.

Robert Luke e un tip care umbla cu bani. Muuuulti bani.

Exsită o campanie intitulată „Cumpără produse româneşti”.

Cu îndemnuri în Social Media şi toate cele.

Numai că ignoră o realitate crudă şi pragmatică.

Eu lucrez la o companie deţinută de nişte greci, scriu pe un computer asamblat probabil în China, dar care foloseşte un sistem de operare creat în SUA şi şade pe o masă cumpărată dintr-un magazin suedez, sunt plătit dintr-o bancă grecească într-una olandeză, merg cu o maşină franceză, bag benzină de la o firmă deţinută de austrieci, beau apă îmbuteliată de un concern fără ţară, acasă am un computer asamblat de chinezi într-o fabrică construita de americani, mănânc dintr-un frigider sudcoreean asamblat dracu ştie unde şi îmi fac cumpărăturile la un supermarchet francez – asta dacă mi-e lene să merg la ăla nemţesc 😀

Şi voi vreţi să cumpăr numai produse româneşti?

Da, cumpăr, să trăiţi: salam de Sibiu d-ăla cu bentiţă tricolor – nu că aş fi naţionalist, dar e cel mai bun. Mai cumpăr româneşte de la „Brânzeturi Codruţa” din Domenii. Bulgăroaicele cu ceapa şi ardeii iuţi din piaţă se pun la socoteală?

Pentru iniţiatorii şi susţinătorii acestei campanii: câţi dintre voi conduceţi o maşină românească? Câţi dintre voi vă spălaţi rufele într-o maşină de spălat românească? ROMÂNEASCĂ, nu asamblată în România de vreo mare firmă!

Câţi dintre voi citiţi acest text pe un computer românesc?

800 de euro

20 Septembrie 2010

Ziarele centrale au preluat copios rezultatul unei cercetări printre studenţii români – suspectez o supradoză de ASE-işti – care cică s-ar aştepta la un salariu net de început de 800 de euro.

800 de euro.

Adică 1.440 de euro în fondul de salarii al companiei. Plus alte mărunţişuri şi cheltuieli colaterale directe şi indirecte.

Hai că explic eu ce nu a descoperit niciun jurnalist de-o săptămână.

Ca să dai unuia 800 de euro ad labam, trebuie să aloci pentru taxe şi contribuţii încă vreo 640 de euro. Cu totul, 1.440 de euro.

La acest cost, se adaugă cele cu locul de muncă şi funcţionarea efectivă, instruirea, cursuri de pregătire etc.

Ca să visezi că o firmă va arde pe tine 1.440 de euro pe lună, adică 17,280 de euro într-un an, trebuie să fii al naibii de bun.

Nu, nu e deloc suficient să vrei să înveţi, să poţi face 1,000 de joburi, nu, mulţumim. Ori accepţi acel salariu care monetizează cel mai bine capacitatea ta ACTUALĂ de a contribui la veniturile unei firme, la care adaugăm costurile de pregătire şi tolerare a greşelilor în timp, ori … demonstreză că meriţi cei 1.440 de euro.

Din care statul român îţi ia 640 de euro şi tu mai rămâi cu 800. Ca să fiu explicit.

Clanul Secmerean, ieşit în plimbare uichendul trecut în parcul de renume mondial Herăstrău, fu acostat de persoane inindificate necunoscute, da’ tinere, care împărţeau nici mai mult nici mai puţin decât carduri de credit, cu credit cu tot de patru ioroi, deci moca, să-nnebunesc nu alta.

Din păcate, alergând după Prinţesa Moştenitoare, cu un ochi la biciclişti şi cu unul la maidanezii de pe iarba aia din partea parcului dinspre piaţa general-francez-cu-nume-greu-de-pronunţat, Secmerean nu putu pune mâna pe un card d-ăla de credit cu patru ioroi incluşi, moca deci, să dovedească cu poză regulamentară cât de portocalie era oferta.

Dar el învăţă totuşi un lucru util: promoţia cu SIMţire la final de lună face bine la rezultatele trimestriale, vous comprenez, mes amis…

Sâmbătă, mol bucureştean, treanca-fleanca prin faţa vitrinelor.

Hopa – Leonardo: hai că am citit în ZF că ăştia se scot din insolvenţă vânzând pantofi ieftini. Poate nimeresc vreun chilipir…

Şi da, îi văd: pantofi de biznes, o culoare bej superbă, model frumos, executaţi perfect, preţ 200 lei. Şi mai şi au numărul meu!

MIRACOL!

Până vine domniţa cu perechea – pantoful stâng, care este colorat mult mai închis. Şi aici începe comedia:

cică regula este să expui pantoful drept, care însă din cauza neoanelor se decolorează, în timp ce stângul stă binemersi în cutie, la adăpost. „Păi expuneţi ambele troace” – zic eu, văzând o soluţie în orice problemă…

Nu, că se fură…

Deci mai bine ma batem joc de marfă decât să punem o barieră mobilă la intrare, cu senzor de mişcare şi sens unic de deschidere…

Şi uite aşa, din cauza vreunei reguli de trei lei, Leonardo îşi strică singur marfa, iar eu, auzind asemenea enormitate, nu cred că voi mai pierde vremea pe la ei.

Bine, nu s-au durigat ei numai d-asta, dar şi aşa ceva îţi cam dă de gândit…

Începutul sfârşitului

27 Iunie 2010

Cu o Curte Constituţională formată din nişte meschini cu mintea scurtă, cu un preşedinte acuzat de banditism politic, cu un premier suspectat de prostie în formă acută, cu miniştri cărora acuzele de tot felul nici măcar nu le mai atrag atenţia, cu o opoziţie de căcat – căci Ponta e la fel de incompetent ca şi Boc numai că mult mai cinic, să recunoaştem, iar Antonescu este doar un vuvuzel politic care scoate sunete numai când suflă Patriciu…

Futu-i, am pierdut  şirul. Acum înţeleg cumva cum probabil se simt necalificaţii care ocupă palatele Cotroceni şi Victoria.

Boşorogii de la CC au respins o măsură – fie vorba între noi – cinică şi lipsită de moralitate. Tăierea pensiilor. Mama şi tata ce vină au că nici Năstase, nici Tăriceanu, iar Boc nici atât – şi-au bătut joc de finanţele publice?

Acum, am ajuns la ameninţarea din aprilie – creşterea TVA. Cică va compensa netăierea pensiilor. Băi, ia umblaţi pe pământ!

Creşterea TVA de la 19% la 24% nu va compensa nimic. Nu va aduce la buget încasările preconizate, aşa cum nici acciza aia cosmică pe ţigări nu aduce la buget decât o palidă fracţie din cât ar trebui dacă Poliţia, Vameşii şi Fiscomanii chiar s-ar luat de guler cu contrabandiştii.

Deci creşterea TVA va fute numai afacerile cinstite, mă scuzaţi de franceză. În afară de certitudinea că va scădea consumul la minimul posibil, toată lumea va trece la fentarea cu seriozitate şi dedicaţie a taxelor. Deja peste tot, prin baruri, cârciumi, magazine, parcuri, oamenii nu vorbesc decât despre cum sa şuntezi impozitele lui Boc.

Şi aici vorbim de o stare periculoasă. Sistemul fiscal nu mai este perceput de oameni ca o contribuţie la binele tuturor, ci ca o taxă feudală, un fel de fumărit sau de impozit pe sare. Ne-am pierdut cu toţii încrederea în sistem – considerat ca mediul perfect pentru furtişagurile politrucilor.

Cum spuneam, creşterea TVA nu va aduce mai lucru în plus, ci mai degrabă în minus. Tâmpitul de Boc chiar nu a studiat istoria contemporană să remarce că fiecare creştere a fiscalităţii a dus la scăderea încasărilor la buget?

Şi atunci, cu o ţară întreagă furând nu numai cu motivaţie financiară, dar mai ales cu conştiinţa că aşa le strică ploile lui Băse şi Boc, bugetul va continua să fie pe roşu, ceea ce va impune alte creşteri de taxe.

Oricum, în ţara asta, numai vreo 3 milioane de oameni produc ceva, orice – patroni, liberi întreprinzători şi angajaţii lor – la care mai adăugăm câteva sute de mii de medici şi profesori, indispansabili oricărei societăţi normale. Restu’?

Impozitul pe venit va fi mărit dacă nu la începutul anului viitor, cel târziu în primăvara lui 2011. Altfel  nu iese, oricâte calcule ai face. Vor fi sporite – în tâmpenie – contribuţiile la inutilele fonduri şi fonduleţe. Astea, prin 2002-2004, dacă îmi aduc bine aminte, erau excedentare, unde au dispărut banii?

Le va plăti unchiu’ Noe…

Şi atunci, angajaţii fiscului se vor transforma într-un fel de trupe de asalt, care vor da buzna peste oameni, pentru a le verifica bunurile şi veniturile. Nu pare constituţional? Nicio problemă, astă primăvară a fost actualizată legislaţia penală, în sensul că dacă dai într-un poliţist, primeşti by default puşcărie.  Hai cu manifestaţiile…

Aşa şi cu controalele. Vi se par azi abuzive? Ooo, bandiţii încă negociază, oferă alternative, deci încă sunt oameni.

Va fi rău. Din ce în ce mai rău. Toate declaraţiile nu sunt decât minciuni pozitive…. ce eufemism!

Shit Happened!

3 Iunie 2010

S-a produs miracolul! Banquerii au descoperit Iadul şi acum bat câmpii despre încredere.

Cică nu mai face niciun fraier credite de consum, d-alea cu dobânzi fantomă.

„Cererea pentru creditul de consum este zero. Din pacate, oamenii nu vor sa faca un credit de consum in aceasta perioada deoarece considera ca nu este momentul sa se aventureze. De aceea, principalul lucru pe care trebuie sa il facemn este sa contribuim la cresterea increderii populatiei”, a afirmat presedintele CEC Bank.”

Din ZF.

Păi, ce să zic…hai, contribuiţi! Îmi scade şi mie RCI Leasing dobânda la jumătate, ca cadou că plătesc la timp şi nu am întârzieri în ciuda recesiunii şi a serviciilor lor de căcat?

Da, ştiu, nu e lizingul ca banca – numai că tot de la o bancă ia finanţarea. Deci, cine contribuie primul?

Tripleta toxică

10 Mai 2010

Cât timp tripleta toxică B.V.B. (Berceanu, Videanu, Blaga) va fi la guvernare şi/sau la conducerea partidului, niciuna din promisiunile Primului Prost al ţării nu vor deveni realitate.

Auzi – „luăm banii pensionarilor să facem şosele – centura Bucureştiului, aia a Sibiului, etc”. Boc, vezi că ăia trei te fac deja pe la spate, păi astea trei proiecte au deja ani buni de târâială, sunt din categoria „vacă de muls”.

Constat că ţara asta are cel mai prost prim ministru din toate timpurile, la propriu. Şi e doar luni…

Săptămâna Financiară publică o poveste incredibilă: un tânăr cu 6-7-8 credite, naiba mai ştie câte, plus un ipotecar, e pe drumuri la propriu căutând finanţare moca.

„Unul e de la Raiffeisen Bank, pentru frigider, aspirator, maşină de spălat şi alte obiecte casnice, iar restul de la IFN-uri, nu le mai ştiu pe toate: Cetelem, pentru perdelele cumpărate din Praktiker, BRD Finance, BT Direct, TBI, Cofidis si altele. Deşi la unele mai am doar câteva rate, pe celelalte nu le mai pot plăti, aşa că recuperatorii mi-au pus poprire pe salariu. Din 1.000 de lei îmi reţin 600 de lei pentru plata ratelor la creditele de consum, aşa că mai rămân cu 400 de lei, la care adaug 800 îndeminzaţia pentru copil cu care achit rata la creditul pentru casă şi nu mai rămânem cu nimic”, spune Cristian, citat de Sfin.

Aş vrea să îmi vină ceva inteligent de scris, o concluzie-ceva, o chestie cul. Dar nu. Tipul din povestea asta şi-o merită. Îmi pare rău, şi-o merită. Dacă nici el nu mai ştie câte credite are de returnat…

zice incont.ro:

50.000 de functionari publici afiliati la Federatia Nationala a Sindicatelor din Administratie vor intrerupe lucrul in primarii, consilii judetene, directii de taxe si impozite sau birouri pentru evidenta populatiei, nemultumiti de reducerea cu aproximativ 45% a veniturilor, odata cu intrarea in vigoare a legii unice de salarizare si de amenintarea cu disponibilizarile.

Bravo. Din ce bani îşi iau oamenii aceştia salariile, din ce bani cred ei că vor veni măririle pe care le cer cu nonşalanţă?

De la companiile din mediul privat. De la două milioane de salariaţi la patron. De la câteva sute de mii de patroni şi mici întreprinzători care fac ce fac şi mai plătesc şi luna asta taxe, angarale, impozite şi biruri.

Păi dragi sindicalişti, dacă oamenii ăştia, care susţin veniturile voastre cu taxele lor, şi-au pierdut slujbele, şi-au pierdut clienţii, au pierdut venituri, voi din ce credeţi că veţi fi plătiţi? Banii de la FMI? Şi când se vor termina? Vă aruncaţi toţi în calea metroului?

Este o lipsă uluitoare de bun simţ. Sute de mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă anul trecut. Vouă nu vă mai ajunge ce aveţi. Fapt istoric: nemulţumitului i se ia darul.